INTERMEZZO LIRIC: BARDUL CĂTRE MENESTREL

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

DE PRISCIS MULIERIBUS

«M-ai iscodit să-ţi spun odată de şarmul vechilor femei,

dar tu nu coaja frumuseţii, ci miezul s-ar cădea să-l vrei...

Erau atît de graţioase în schima gingăşiei lor,

încît femeile de astăzi cioplite-s parcă din topor.

Aşa-s acum de-altminteri toate, că par din alte galaxii

şi cruce nu-i mai grea ca jena de-a le vedea şi-a le-auzi,
căci bădărancei îi năzare că-n cîtă hărmălaie face
şi-n cît se-arată de vulgară secretul farmecului zace.

În locul zînei mlădioase îşi dezgoleşte ţoapa nurii

şi te-ai simţi mai bine-n preajmă cu toate mumele pădurii,

căci urîţenia pe lume e mult mai lesne s-o înduri

decît sminteala frumuseţii ce-o puse Domnul în făpturi.

Cînd nici fecioara nu-i fecioară, nici doamna doamnă-n pîrga ei,

trăim în cea mai tristă lume şi după cel mai jos temei,
iar dacă îngerul măsură i-a fost virtuţii oarecînd,
azi i-a rămas icoană dracul, clocit în fiecare gînd.

Eternul feminin cînd piere, iar Marea Tîrfă dă buluc,

şi toată dragostea cocleşte, şi toate noimele se duc,

şi din splendoarea coastei care era frumoasă şi-n cădere

rămîne doar jivina goală, ce numai după rut se cere.

De vrei să guşti din fosta vrajă, doar calea visului o ai

sau cea a vechilor hrisoave im wunderschönen Monat Mai,

iar cîte donne angelicate vei şti în duhul tău să porţi,

atît va birui iubirea asupra nesătulei morţi».

Răzvan CODRESCU