ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (CV)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)

Broşura ulterioară

2005

ACATISTUL SFINŢILOR ROMÂNI

DIN ÎNCHISORI

Troparul, glasul 1:

Mărturisitorii cei adevăraţi ai lui Hristos cu vitejie au stat împotriva uneltirilor satanei, şi nici prigoana, nici temniţa, nici chinurile, nici lanţurile nu i-au spăimîntat, ci cu putere de sus credinţa şi neamul românesc au păzit. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mîntuieşte sufletele noastre.

Condacul 1:

Pe mărturisitorii cei aleşi ai lui Hristos, podoaba Bisericii noastre, pe cei ce în temniţă chinuri şi batjocuri au răbdat, ostaşii cei adevăraţi ai Domnului care cu puterea Crucii pe slujitorii satanei au ruşinat şi în ceruri se roagă pentru noi, cu dorire să îi lăudăm zicînd: Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!

Icosul 1:

De la icoană şi de la altar aţi pornit, Sfinţilor Mărturisitori, să apăraţi dreapta-credinţă şi neamul românesc de urgia ce venea dinspre Răsărit, şi nici prigoana, nici temniţa nu v-au îngrozit, ci cu tărie aţi stat împotriva uneltirilor satanei, pentru care, bucurîndu-ne, vă lăudăm zicînd:

            Bucuraţi-vă, suflete curate de crin.

            Bucuraţi-vă, că pe acestea nu le-a întinat nici un chin.

            Bucuraţi-vă, că robia neamului aţi voit a o frînge.

            Bucuraţi-vă, că pămîntul ţării l-aţi temeluit cu sînge.

            Bucuraţi-vă, că vrăjmaşii lui Hristos v-au prigonit.

            Bucuraţi-vă, că vînzătorii de neam v-au lovit.

            Bucuraţi-vă că zdrobiţi fiind, iarăşi v-aţi ridicat.

            Bucuraţi-vă, că gîndul la morţii voştri putere v-a dat.

            Bucuraţi-vă, că viaţa v-a fost rugă şi plîns.

            Bucuraţi-vă, că ardere de tot v-aţi adus.

            Bucuraţi-vă, că darul Arhanghelului v-a umbrit.

            Bucuraţi-vă, căci cu puterea cinstitei Cruci aţi biruit.

            Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă

Golgota neamului românesc aţi suit!

Condacul al 2-lea:

Fiara roşie cu mînie s-a pornit împotriva Bisericii lui Hristos şi lumea întreagă s-a îngrozit de cumplitele nelegiuiri: că icoanele au fost călcate în picioare, moaştele sfinţilor batjocorite, preoţii ucişi şi mulţime de biserici dărîmate; iar voi, Sfinţilor, nevoind a ne lăsa nouă o ţară fără altare şi cruci, v-aţi împotrivit cu bărbăţie celor rău-credincioşi, cîntînd lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Se clătina aşezarea creştină a lumii şi puterile întunericului cumplit spumegau, iar ostaşii lui Hristos cu inimă vitează, nesuferind unele ca acestea, au pornit grabnic spre Spania însîngerată unde moarte de martiri cu bucurie au primit; iar voi, Sfinţilor, legămînt aţi făcut pe mormîntul lor să duceţi lupta cea bună pentru izbăvirea neamului, pentru care cu mulţumire grăim:

            Bucuraţi-vă, apărători ai neamului românesc.

            Bucuraţi-vă, fii vrednici ai pămîntului strămoşesc.

            Bucuraţi-vă, că doi tineri pildă vie v-au dat.

            Bucuraţi-vă că la moarte fericiţi au plecat.

            Bucuraţi-vă, că la mormîntul lor legămînt aţi rostit.

            Bucuraţi-vă, că-n sărăcie a vieţui aţi făgăduit.

            Bucuraţi-vă, că de bucuriile pămînteşti v-aţi lepădat.

            Bucuraţi-vă, că ţara s-o slujiţi v-aţi legat.

            Bucuraţi-vă, că munţi de suferinţă aţi străbătut.

            Bucuraţi-vă, că tinereţe cei mai mulţi n-aţi avut.

            Bucuraţi-vă că neamul prin voi s-a împlinit.

            Bucuraţi-vă, că durerea voastră însutit a rodit.

            Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă

Golgota neamului românesc aţi suit!

Condacul al 3-lea:

Voit-au vrăjmaşii Crucii şi vînzătorii de ţară să rupă sufletul românesc de Hristos, dar s-a ridicat nouă viteaz apărător cu suflet de Arhanghel, care viaţa pentru legea strămoşească şi-a pus zicînd: “Cel ce luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu şi neamul său, nu va fi învins niciodată”; iar acum, biruitor, cu îngerii în ceruri, Acestuia neîncetat Îi cîntă: Aliluia!

           

Icosul al 3-lea:

Tiranul cel ucigaş şi nelegiuita evreică, nesuferind a vedea sufletele voastre curate arzînd de dragoste pentru credinţă şi neam, diavolească poruncă au dat să fiţi noaptea duşi în pădure şi sugrumaţi, apoi ciuruiţi de gloanţe, aruncaţi într-o groapă, arşi cu vitriol şi acoperiţi cu lespezi grele de piatră, dar nici mormîntul, nici moartea nu v-au ţinut, ci la Viaţa cea adevărată v-aţi mutat, pentru care auziţi de la noi unele ca acestea:

            Bucuraţi-vă, lacrimi pe obrazul ţării vărsate.

            Bucuraţi-vă, suflete greu încercate.

            Bucuraţi-vă, că aţi ştiut că la moarte plecaţi.

            Bucuraţi-vă, că senini v-aţi despărţit de ceilalţi.

            Bucuraţi-vă, că-n întunecata pădure v-au dus.

            Bucuraţi-vă, că picioarele în lanţuri v-au pus.

            Bucuraţi-vă, că frînghii după gît v-au întins.

            Bucuraţi-vă, că mişeleşte pe toţi v-au ucis.

            Bucuraţi-vă, căci Catapeteasma Neamului s-a despicat.

            Bucuraţi-vă, că voievozii din morminte s-au sculat.

            Bucuraţi-vă, că Horea sfîrtecat a zvîcnit.

            Bucuraţi-vă, că Tudor cel vîndut s-a îngrozit.

            Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori,  care în temniţă

Golgota neamului românesc aţi suit!

Condacul al 4-lea:

Spăimîntatu-s-au slugile satanei de dîrzenia şi credinţa voastră, Sfinţilor, şi socotind să vă piardă, cu mînie s-au pornit asupra voastră în temniţele de la Rîmnicu Sărat, Miercurea Ciuc, Braşov şi Vaslui, şi în înfricoşătoarea “noapte a răzbunării” cu moarte de martiri v-aţi încununat, cîntînd lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Uneltirile celor fără de lege nicicum nu v-au îngrozit, vitejilor Mărturisitori, ci înţelegînd că veţi fi ucişi, în curtea lagărului toţi aţi îngenuncheat şi în tăcerea nopţii rugăciunea “Tatăl nostru” cu umilinţă aţi rostit, apoi gloanţele au pornit potop asupra voastră, în vreme ce un preot întemniţat săvîrşea în taină cea din urmă slujbă pentru voi şi pentru cei ce aveau să mai moară, pentru care noi vă lăudăm zicînd:

            Bucuraţi-vă, că la moarte cu Hristos aţi plecat.

            Bucuraţi-vă, că neamului jertfă curată v-aţi dat.

            Bucuraţi-vă, că s-au minunat călăii de a voastră purtare.

            Bucuraţi-vă, că s-au cucerit de credinţa voastră cea tare.

            Bucuraţi-vă, că gloanţele nemilos v-au secerat.

            Bucuraţi-vă, că durere în urmă aţi lăsat.

            Bucuraţi-vă, că trupurile vi le-au pus la răscruci.

            Bucuraţi-vă, că v-au lăsat fără groapă şi cruci.

            Bucuraţi-vă, cei ce şi după moarte aţi fost umiliţi.

            Bucuraţi-vă, cei ce “trădători de ţară” aţi fost numiţi.

            Bucuraţi-vă, fii ai unui neam răstignit.

            Bucuraţi-vă, că sufletul prin dureri v-aţi sfinţit.

            Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă

Golgota neamului românesc aţi suit!

Condacul al 5-lea:

Satana însuşi s-a pogorît ca să vă piardă, Sfinţilor Mărturisitori, în grozava temniţă de la Piteşti, iar călăul cel îndrăcit tocmit să vă zdrobească sufletele striga: “Dacă Hristos ar fi trecut prin mîinile mele, nu mai ajungea nici El pe cruce şi n-ar fi înviat. Eu sînt adevărata evanghelie! Eu o scriu acum pe stîrvurile voastre!”; iar voi, Sfinţilor, neavînd nădejde de izbăvire decît de la Dumnezeu, Acestuia cu lacrimi Îi strigaţi: Aliluia!

           

Icosul al 5-lea:

Îngerii cei din ceruri şi-au ascuns faţa neputînd suferi nebunia urîtorilor de Dumnezeu, că în Vinerea Patimilor, spre batjocură, un tînăr pe perete au răstignit şi cu loviri sălbatice l-au ucis, iar zidurile temniţei se cutremurau de urletele celor schingiuiţi şi gropile înghiţeau flămînde grămezi de carne zdrobită şi sînge, dar în adîncul iadului Dumnezeu putere şi tărie v-a dat, pentru care vă lăudăm zicînd:

            Bucuraţi-vă, martiri care mult aţi pătimit.

            Bucuraţi-vă, că fiare cu chip de om v-au lovit.

            Bucuraţi-vă, că peste cap cu pari ascuţiţi v-au bătut.

            Bucuraţi-vă, că degetele cu cleşti vi le-au frînt.

            Bucuraţi-vă, că în picioare cu ură aţi fost călcaţi.

            Bucuraţi-vă, că-n genunchi, cu mîinile legate mîncaţi.

            Bucuraţi-vă că sare spre mîncare aţi primit.

            Bucuraţi-vă, că de apă zile-ntregi v-au lipsit.

            Bucuraţi-vă, că dureri peste fire aţi răbdat.

            Bucuraţi-vă, că Marilor Mucenici v-aţi asemănat.

            Bucuraţi-vă, căci cu trupul cumplit aţi pătimit.

            Bucuraţi-vă, că ţarina sufletului mai bogat a rodit.

            Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă

Golgota neamului românesc aţi suit!

           

Condacul al 6-lea:

Au socotit ucigaşii cei năimiţi din temniţa Aiudului să piardă şi pomenirea voastră, Sfinţilor, şi multchinuitele voastre trupuri în rîpa de la “Dealul Robilor” au aruncat, neştiind ei puterea lui Dumnezeu cea arătată în vedenia prorocului Iezechiel care zice: “Mîna Domnului a fost peste mine şi m-a luat în Duhul şi m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase şi mi-a zis: «Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învieze?». Eu am răspuns: «Doamne, Dumnezeule, Tu ştii lucrul acesta!». El mi-a zis: «Proroceşte despre oasele acestea şi spune-le: Oase uscate, ascultaţi cuvîntul Domnului! Iată, voi face să intre în voi duh şi veţi învia!». Şi a intrat duhul în ele şi au înviat şi au stătut în picioare. Şi era ca o oaste mare, foarte mare la număr”, care slăvea neîncetat pe Dumnezeu, cîntîndu-I: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Sălaş de rugăciune temniţa Aiudului v-a fost, că acolo neîncetat în post şi priveghere aţi petrecut, trezvia minţii şi smerenia inimii aţi dobîndit şi Dumnezeieştile Scripturi aţi învăţat îngeninchind cu lacrimi vă rugaţi pentru morţii voştri şi pentru cei ce vă prigoneau, pentru care noi vă lăudăm zicînd:

            Bucuraţi-vă, Sfinţi purtători de cunună.

            Bucuraţi-vă, că aţi ales nevoinţa cea bună.

            Bucuraţi-vă, că luptă îndoită aţi dus.

            Bucuraţi-vă, că patimile din voi le-aţi supus.

            Bucuraţi-vă, că şi pe călăi i-aţi înfruntat.

            Bucuraţi-vă că aceia să vă piardă au cugetat.

            Bucuraţi-vă, că loviri şi scuipări aţi primit.

            Bucuraţi-vă, că mădularele în bătăi v-au zdrobit.

            Bucuraţi-vă, că în celule îngheţate aţi stat.

            Bucuraţi-vă, că apă rece pe podea v-au turnat.

            Bucuraţi-vă, că toate cu răbdare aţi suferit.

            Bucuraţi-vă, că putere de sus v-a întărit.

            Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă

Golgota neamului românesc aţi suit!

           

Condacul al 7-lea:

Cuvintele Mîntuitorului: “frate pe frate la moarte va da” au voit să le împlinească în temniţa de la Gherla, că îndrăciţii călăi cu ură vă porneau unii împotriva altora, şi chemînd pe un tată l-au silit să-şi calce în picioare copilul, iar acela căzînd în genunchi a strigat: “Ucideţi-mă pe mine, numai nu-mi schingiuiţi băiatul!”; iar voi, înţelegînd nebunia satanei, v-aţi rugat zicînd: “Doamne, dă-ne putere să răbdăm sau ia-ne viaţa!” şi lui Dumnezeu aţi strigat: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Mintea omenească nu poate pricepe cruzimea chinurilor pe care le-aţi răbdat, Sfinţilor, căci răstigniţi pe podea, cu frînghii ude aţi fost bătuţi, degetele cu cleşti v-au zdrobit şi cu scînduri peste faţă v-au lovit încît înfăţişare de oameni nu mai aveaţi, dar voi, urmînd lui Hristos cel Răstignit, toate aţi suferit şi pe călăi aţi iertat, pentru care vă lăudăm zicînd:

            Bucuraţi-vă, trupuri în chinuri zdrobite.

            Bucuraţi-vă, suflete în foc lămurite.

            Bucuraţi-vă, că satana a cerut să vă cearnă.

            Bucuraţi-vă, căci credinţa avut-aţi drept armă.

            Bucuraţi-vă, că pînă în sfîrşit aţi răbdat.

            Bucuraţi-vă, că Hristos putere v-a dat.

            Bucuraţi-vă, că mult pătimind v-aţi sfîrşit.

            Bucuraţi-vă, căci cu chip luminat aţi murit.

            Bucuraţi-vă, că v-au nins flori de nea pe mormînt.

            Bucuraţi-vă, că îngeri v-au plîns nevăzut.

            Bucuraţi-vă, că munţi de durere aţi suit.

            Bucuraţi-vă, că Domnul la El v-a primit.

            Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă

Golgota neamului românesc aţi suit!

           

Condacul al 8-lea:

Iudeii cei robiţi în Egipt nici în parte n-au răbdat suferinţele voastre, Sfinţilor Mărturisitori, că nu pietre şi cărămizi v-aţi trudit a frămînta, ci cu braţe istovite munţi de pămînt din loc aţi mutat, şi aţi croit albie de lacrimi şi sînge pe care toate apele Dunării n-o vor putea spăla, căci glasul suferinţei voastre neîncetat se-nalţă la cer, strigînd lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Glas au dat apele şi adîncurile cumplitului Canal s-au cutremurat, că nu sînt graiuri care să nu se audă şi dureri care să nu rodească; iar noi, Sfinţilor, glasul pătimirii voastre din străfunduri auzindu-l, grăim către voi unele ca acestea:

            Bucuraţi-vă, suflete tari ca munţii bătrîni.

            Bucuraţi-vă, pomi viscoliţi de furtuni.

            Bucuraţi-vă, că-n arşiţă şi ger aţi trudit.

            Bucuraţi-vă, că pămîntul cu sînge-aţi sfinţit.

            Bucuraţi-vă, că goi şi flămînzi aţi răbdat.

            Bucuraţi-vă, căci cu lacrimi în stîncă aţi săpat.

            Bucuraţi-vă, că-n sudori drum prin piatră aţi croit.

            Bucuraţi-vă, că drept plată lovituri aţi primit.

            Bucuraţi-vă, că sub valuri aţi fost risipiţi.

            Bucuraţi-vă, că sub mîl şi nisip odihniţi.

            Bucuraţi-vă, că trupul istovit v-au zdrobit.

            Bucuraţi-vă, că sufletul mai vîrtos a rodit.

            Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă

Golgota neamului românesc aţi suit!

Condacul al 9-lea:

Lumină a răsărit în temniţa suferinzilor de la Tîrgu Ocna, căci ca un soare a strălucit într-însa, senin la suflet şi chip, sfîntul temniţelor româneşti, mîngîierea suferinzilor şi lauda nevoitorilor, cel ce în trezvire şi rugăciunea inimii petrecînd, darul Duhului Sfînt a agonisit, şi sfîrşitul mai dinainte cunoscîndu-şi, cu bucurie s-a mutat la Domnul, cîntînd: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

“Iubiţi pe cei ce vă prigonesc” a poruncit Hristos, iar voi Sfinţilor cuvîntul Lui întocmai l-aţi împlinit că la Tîrgu Ocna în noaptea Naşterii Domnului un preot muribund a cerut să fie dus la cel care cumplit îl chinuise, şi mîngîindu-l cu blîndeţe i-a spus: “Te iert din toată inima şi cred că Hristos, Care-i mai bun decît noi, te va ierta şi El”. Iar acela, căindu-se, cu lacrimi s-a mărturisit, şi în aceeaşi noapte amîndoi la Domnul cu pace au plecat, iar noi minunîndu-ne de puterea dragostei vă lăudăm zicînd:

            Bucuraţi-vă, următori ai poruncilor dumnezeieşti.

            Bucuraţi-vă, rîvnitori ai măririi cereşti.

            Bucuraţi-vă, că Rugăciunea lui Iisus aţi primit.

            Bucuraţi-vă, că darul Duhului Sfînt v-a umbrit.

            Bucuraţi-vă, că Evanghelia v-a fost îndreptar.

            Bucuraţi-vă, c-aţi aflat luminare şi har.

            Bucuraţi-vă, că soare între voi a strălucit.

            Bucuraţi-vă, că “sfîntul închisorilor” l-aţi numit.

            Bucuraţi-vă, că a odrăslit din durere şi chin.

            Bucuraţi-vă, că sufletul i-a fost alb ca un crin.

            Bucuraţi-vă, că în mormînt neştiut l-au zvîrlit.

            Bucuraţi-vă, că cerul în giulgi de nea l-a învelit.

            Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă

Golgota neamului românesc aţi suit!

Condacul al 10-lea:

Voit-au vrăjmaşii lui Hristos nu doar să vă zdrobească trupurile şi sufletele, ci şi credinţa cea adevărată să o batjocorească, pentru aceea la Sfintele Sărbători ale Ortodoxiei vă sileau a săvîrşi blasfemii pe care mintea omenească nu le poate închipui, iar voi, Sfinţilor, umilinţa şi chinurile răbdînd, cereaţi ajutorul lui Dumnezeu, întărindu-vă şi strigînd: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Bucuria Învierii a strălucit în întunecata mină de la Baia Sprie, cînd în măruntaiele pămîntului preoţii întemniţaţi cu cutremur au strigat: “Veniţi de luaţi lumină!” şi sfredelele în chip de clopot au început a răsuna, lămpaşele s-au aprins iar osîndiţii îngenuncheaţi cu lacrimi au cîntat “Hristos a înviat!”, de care lucruri minunîndu-ne, vă lăudăm strigînd:

            Bucuraţi-vă, cei ce de vii aţi fost îngropaţi.

            Bucuraţi-vă, că de Hristos n-aţi voit să vă lepădaţi.

            Bucuraţi-vă, că-n batjocură carne în Vinerea Mare v-au dat.

            Bucuraţi-vă, că foamea răbdînd, n-aţi mîncat.

            Bucuraţi-vă, că Învierea în adîncuri aţi prăznuit.

            Bucuraţi-vă, că prin post şi mărturisire v-aţi curăţit.

            Bucuraţi-vă, că o cruce din bîrne aţi înălţat.

            Bucuraţi-vă, că sfredele în chip de clopote au sunat.

            Bucuraţi-vă, că odăjdii de preţ n-aţi avut.

            Bucuraţi-vă, că epitrahil din ştergar alb aţi făcut.

            Bucuraţi-vă, căci cu îngerii împreună aţi slujit.

            Bucuraţi-vă, că sub pămînt pe Hristos aţi mărturisit.

            Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă

Golgota neamului românesc aţi suit!

Condacul al 11-lea:

Cumplita prigoană cea cu mînie pornită asupra voastră n-a cruţat nici firea femeiască cea slabă, şi întocmai muceniţelor de demult, mulţime de femei cu îndrăzneală au mărturisit dragostea lor pentru Hristos şi neam, şi chinurile au răbdat cu bucurie, cîntînd lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Îngrozitu-s-au credincioşii văzînd adus spre ardere un trup de femeie schingiuit, iar călăii cei cu inima de piatră, nicicum luînd seamă că acela viaţă mai avea într-însul, cu grăbire l-au aruncat în cuptor şi vaiete surde din flăcări au răsunat, iar noi cutremurîndu-ne de unele ca acestea cu frică grăim:

            Bucuraţi-vă, trupuri firave cu suflet călit.

            Bucuraţi-vă, că pe Hristos cu îndrăzneală aţi mărturisit.

            Bucuraţi-vă, că muceniţelor din vechime v-aţi asemănat.

            Bucuraţi-vă, că multe feluri de chinuri aţi răbdat.

            Bucuraţi-vă, că batjocuri şi loviri aţi primit.

            Bucuraţi-vă, că spînzurîndu-vă, cumplit v-au strujit.

            Bucuraţi-vă, că spre împuşcare pieptul vostru l-au dat.

            Bucuraţi-vă, că mîinile soldaţilor pe arme au tremurat.

            Bucuraţi-vă, că trupurile v-au bătut pînă la sînge.

            Bucuraţi-vă, că de suflete nu s-au putut atinge.

            Bucuraţi-vă, cu Sfinţii acestui neam prigonit.

            Bucuraţi-vă, toţi care în credinţă aţi murit.

            Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă

Golgota neamului românesc aţi suit!

Condacul al 12-lea:

Harul cel dumnezeiesc v-a umbrit în chip minunat, Sfinţilor, şi-n temniţele de la Piteşti, Aiud, Gherla, Sighet, Baia Sprie, Tîrgu Ocna şi Canal asemenea mucenicilor din vechime pătimiri de multe feluri aţi răbdat, iar voi bine ştiind că lucrare de sus era aceasta, mai vîrtos pe Hristos, L-aţi chemat, cîntînd: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

De nimic aţi socotit viaţa aceasta pămînească şi sufletul v-aţi pus pentru dreapta-credinţă şi neamul strămoşesc, iar acum la limanul cel fără de durere şi întristare vă veseliţi, cu toţi drepţii lăudînd pe Dumnezeu şi auzind de la noi unele ca acestea:

            Bucuraţi-vă, aripi în zbor secerate.

            Bucuraţi-vă, chipuri de har luminate.

            Bucuraţi-vă, vieţi care-n lanţuri v-aţi frînt.

            Bucuraţi-vă, că lumea pe voi v-a urît.

            Bucuraţi-vă, raze în beznă aprinse.

            Bucuraţi-vă, braţe la ceruri întinse.

            Bucuraţi-vă, sfinţi fără cruce şi nume.

            Bucuraţi-vă, tîmple cu albe cunune.

            Bucuraţi-vă, rîuri cu ape curate.

            Bucuraţi-vă, ramuri de rod încărcate.

            Bucuraţi-vă, soli care bine-aţi vestit.

            Bucuraţi-vă, stînci cu tării de granit.

            Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă

Golgota neamului românesc aţi suit!

Condacul al 13-lea:

O, Sfinţilor Mărturisitori, cei ce în temniţă chinuri de multe feluri aţi răbdat şi pentru Învierea neamului românesc moarte mucenicească cu vitejie aţi primit, îndrăznire avînd către Hristos Dumnezeu, faceţi rugăciune ca să ne izbăvim de toată înşelăciunea diavolească şi credinţa ortodoxă cu bărbăţie să mărturisim, ca mîntuindu-ne, pururea să cîntăm lui Dumnezeu: Aliluia! 

Acest din urmă condac se zice de trei ori. Apoi iarăşi se zic icosul şi condacul dintîi: De la icoană şi de la altar... şi Pe Mărturisitorii cei aleşi... , după care se poate citi această rugăciune:

Rugăciune

O, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţe şi prigoane, prin multele voastre pătimiri aţi stăvilit întărîtarea vrăjmaşului cea cu mînie pornită asupra Bisericii lui Hristos, vouă celor ce aţi suferit foame, ger, schingiuiri, umilinţă şi chinuri de tot felul întru apărarea legii celei strămoşeşti, vă aducem mulţumirile noastre.

Ca unii ce bine v-aţi săvîrşit pentru Învierea neamului românesc, iar acum cu îngerii şi cu arhanghelii vă veseliţi în lumina cea neînserată a Împărăţiei cereşti, vă rugăm să nu încetaţi să mijlociţi la Preaputernicul Dumnezeu ca să ne dea iertare de păcate şi să ne păzească pe noi şi Sfîntă Biserica Sa de năvălirea altor neamuri asupra noastră, de necredinţă şi de războiul cel dintre noi.

Povăţuiţi-ne pururea pe calea mîntuirii, a răbdării şi a dragostei, ca neclintiţi şi uniţi să rămînem pînă la sfîrşitul vieţii întru credinţa cea adevărată.

Aşa, Sfinţilor Mărturisitori, care în strîmtorile şi necazurile din viaţa voastră pămîntească aţi cerut ajutorul Puterilor cereşti, rugămu-vă noi, nevrednicii, ca să primiţi în acest ceas rugăciunile noastre şi să ne acoperiţi de smintelile veacului acestuia şi de răutăţile celor potrivnici, ca şi noi pe calea ce strîmtă şi cu chinuri neînfricaţi să mărturisim Evanghelia lui Hristos, spre slava lui Dumnezeu şi mîntuirea neamului românesc. Amin.

Alcătuire care s-a voit să rămînă anonimă

* “Acatistul Sfinţilor Români din închisori”, în Puncte cardinale, anul XV, nr. 2/170, februarie 2005, pp. 8-9 (rubrica “Cruciaţii secolului XX”).

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Antologia Punctelor cardinale (I) – “Cine se teme de naţionalism?” (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (III) – “Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (IV) – “Fiziologia trepăduşului” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (V) – “«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între bucurie şi dezamăgire” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (VI) – “Necesara despărţire a apelor” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VII) – “Distincţii necesare” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VIII) – “Spiritul viu al dreptei” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (IX) – “Dimensiunea transcendentă a politicului: Mişcarea Legionară” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (X) – “Necesitatea unei viziuni de dreapta...” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (XI) – “Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XII) – “Confruntarea dintre Memorie şi Uitare” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIII) – “Martin Luther şi evreii...” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIV) – “Dreptatea d-lui Pleşu” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XV) – “Pe marginea unei decepţii” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVI) – “Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVII) – “Viaţa – proprietate de stat” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVIII) – “Sensul unităţii creştine” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XIX) – “Căderea Cuvîntului în cazuri” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XX) – “O reacţie a d-lui Patapievici” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXI) – “San Juan de la Cruz: Romances” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXII) – “Inchiziţia marxistă împotriva lui Mircea Eliade” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIII) – “Domnul Petru Creţia şi «legionarul de 1,65»” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIV) – “Iarba verde de acasă…” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXV) – “Doar o vorbă să-ţi mai spun…” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – “«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVI) – “Nici printre evrei n-a lipsit admiraţia pentru Codreanu!” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVII) – “Între zoón politikón şi homo religiosus” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVIII) – “Apocalipsa şi ştiinţa” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIX) – “Stafia comunismului la Paris”   (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXX) – “«Dogma capitală» a «Noii Ordini Mondiale»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXI) – “Falimentul speranţei” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXII) – “Masoneria şi organizaţiile internaţionale” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIII) – “Ispita «iubirii»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIV) – “Apostrof-area ca asasinat moral” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXV) – “Fabulă cu trandafir” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVI) – “Biserica să nu se teamă de puternicii zilei!” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVII) – “Aspecte ale dialogului religie-cultură…”

 (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVIII) – “Puncte cardinale 100”: “La aniversară”, “Măcel de Buna Vestire”, “Marginalii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIX) – “Cronica unei gafe editoriale” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XL) – “Epica Holocaustului…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLI) – “Lecţia americană” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLII) – “Demonizarea Americii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIII) – “«Dictatura bunului simţ»…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIV) – “În sfîrşit, Acasă…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLV) – “Anul Eminescu”, “Oda (în metru antic): deschiderea nivelelor de receptare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVI) – “Cine eşti dumneata, domnule Neştian?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVII) – “Demitizarea” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVIII) – “Maxime Egger: Cum am devenit ortodox” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIX) – “Marea iertare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (L) – “Maica Mihaela” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LI) – “Un luceafăr pe columna cezarilor” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIII) – “Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIV) – “Supără realitatea sau formularea ei?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LV) – “Marginalii la o scrisoare a lui Mircea Eliade” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LVI) – “Odihna de Eminescu” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVII) – “Mesianismul Dreptei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVIII) – “Misiunea românilor în istorie” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LIX) – “Obligaţiile unei conştiinţe morale” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LX) – “Naţionalismul şi România de azi”, “Menirea generaţiei noastre” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXI) – “Lichidarea unei legende” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXII) – “Pentru o Europă unită a naţiunilor” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIII) – “Kitsch-ul în literatura politică naţionalistă” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIV) – “Despre a fi altfel” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXV) – “Pentru un naţionalism european” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVI) – “Caracterul naţional al Ortodoxiei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVII) – “Un evreu renegat avertizează America” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVIII) – “In memoriam: Horia Bernea”, “Muzeul Ţăranului Român după Horia Bernea” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIX) – “Europa lui Hristos” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXX) – “Ziua judecăţii” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXI) – “Interviu cu istoricul Neagu Djuvara” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXII) – “Elitele şi partidele politice” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIII) – “Revolta «omului recent»” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIV) – “Naţionalism şi democraţie” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXV) – “Perversiunea naţional-comunistă” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVI) – “Isteria antifascistă” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVII) – “Moştenirile lui Horia Bernea” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVIII) – “Veşti triste din Spania” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIX) – “Mai bine prea tîrziu decît niciodată!” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXX) – “Centenarul Petre Ţuţea (1902-2002)” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXI) – “Rost – «manifestul românesc» al unei noi generaţii” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXII) – “Istoria în actualitate: Penele Arhanghelului” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIII) – “Cultul monştrilor” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIV) – “Nu-i pace sub măslini...” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXV) – “Aceşti evrei visători şi utopiile lor păguboase” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVI) – “De la vulgaritate la perversiune” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVII) – “Dimensiunea cosmică a dorului” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVIII) – “Călătorie în «buricul pămîntului»” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIX) – “Taina fratelui” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XC) – “Conceptul de medicină creştină” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCI) – “Cazul Paulescu văzut cu ochii altora” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCII) – “Political correctness?” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIII) – “Tîlcuirea patristică a Psalmului 50” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIV) – “Un clown pentru Nobel?” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCV) – “Chilia isihastului în lume” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVI) – “Paul Goma «antisemit»?” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVII) – “Catedrala Mîntuirii Neamului...” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVIII) – “Mircea Dinescu între ignoranţă şi abjecţie” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIX) – “August roşu: circ fără pîine” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (C) – “«Insurecţia» de la 23 august văzută prin ochii unui soldat german” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (CI) – “Erosul care mişcă lumile” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (CII) – “Sfinţita rugăciune” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (CIII) – “Păcatul lui Onan” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CIV) – “Dante, Infernul, Cîntul XXXIV” (2005)