ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (XCVI)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)

Coperta finală a ediţiei de la Vremea XXI (2004)

2004

PAUL GOMA «ANTISEMIT»?

La Editura Museum din Chişinău a apărut anul trecut o tulburătoare carte a lui Paul Goma: Săptămîna Roşie (28 iunie – 3 iulie 1940) sau Basarabia şi evreii [1]. Total lipsită de inhibiţii şi prejudecăţi, abordarea problemei este una metodică şi temeinic argumentată: nimic nu rămîne doar afirmat, ci totul se dovedeşte; nici o acuzaţie nu este formulată fără probe, nici o concluzie nu apare ca întîmplătoare sau doar ipotetică. Cele 12 capitole poartă titluri foarte sugestive: “1. Întrebări”; “2. Scurtă istorie a «Basarabiei». Un rapt, o diversiune lingvistică, realităţi statistice”; “3. La început a fost antiromânismul. O istorie «antisemită-antirusească» a Basarabiei scrisă de un evreu bolşevic”; “4. O istorie de tip sovietic a «antisemitismului» românesc”; “5. Falsificarea istoriei se poate face şi punînd în scenă cearta dintre doi goim [neevrei] cărora le acorzi dreptatea rabinului”; “6. Un an (26 iunie 1940 – 2 iunie 1941) ocultat. Să fie el cauză? Sau efect?”; “7. Un martor de necontestat: Gr. Vindeleanu”; “8. Cînd ai crescut în cultul eternei victime inocente, îţi vine greu să accepţi că ai fost şi tu un bun călău”; “9. Martiriul Basarabiei şi al Bucovinei de Nord între 28 iunie 1940 şi 22 iunie 1941”; “10. Martiriul... – după martie 1944. Înfometarea (1946-1947)”; “11. Ion Antonescu: înger sau demon?”; “12. «Cine să ne judece pe noi? Pe noi, să ne judece? Unde: la... Nürnbergul II, fascist?»”. Cartea se încheie cu o consistentă listă bibliografică, în care autorul consemnează doar “o parte din cărţile care informează, nu cele care dezinformează la ordin”.

Rostind adevărul crud şi incomod, Paul Goma întreabă şi se întreabă repetat, caută şi găseşte răspunsuri, veştejeşte necruţător minciuna şi impostura, în orice chip s-ar arăta şi oricît de dibaci s-ar alcătui. Apariţie de excepţie, eseul pune în lumină, pe mai puţin de 140 de pagini [2], date şi fapte cutremurătoare, pornind de la întrebările puse concis şi abrupt, dar cu ţintă foarte precisă.

“Care să fi fost motivul, pretextul, temeiul – sau/şi cauza – pentru care, din prima zi a Campaniei antisovietice a celui de Al Doilea Război Mondial (22 iunie 1941), «cu nebănuită cruzime, românii i-au masacrat pe evrei, atît pe solul naţional – Abatorul de la Bucureşti, Pogromul de la Iaşi, Trenul Morţii, Basarabia şi Bucovina – cît mai ales în Transnistria» (teza evreilor), crimă care ar fi «devansat în timp şi egalat în cruzime Auschwitzul», cum scrie Matatias Carp? Care să fi fost resortul criminal care, dintr-o comunitate ca a noastră, dacă nu legendar de tolerantă, atunci sigur îndelung răbdătoare, a făcut-o să devină, în interval de doar un an: 28 iunie 1940 – 22 iunie 1941 – şi dacă numai într-o săptămînă? – «una majoritar, făţiş, feroce antisemită, încuviinţînd măsurile guvernamentale de persecutare, apoi de lichidare a evreilor», cum susţin, de jumătate de veac, evreii?”.

Şi apoi cifrele – suspect de rotrunde: “Numărul victimelor înscris pe monumentul comemorativ de la [Templul] Coral din Bucureşti: 400.000. Nu mai mult, nu mai puţin: 400.000!”. Şi mistificarea, ignorarea sau lipsa documentelor (în mare parte sustrase interesat): sovieticii – aşa cum “au confiscat arhivele germane cuprinzînd documente ale «soluţiei finale» şi îi şantajează pe evrei ameninţîndiu-i cu publicarea «adevăratului bilanţ al holocaustului»” –, tot aceştia “au furat din arhivele româneşti cca 200.000 de dosare tratînd [despre] Basarabia şi evreii”, astfel că “lipsesc datele privitoare la numărul exact al evreilor ce părăsiseră România pentru Patria Socialismului Biruitor pînă la 22 iunie 1941, precum şi al evreilor victime ale românilor după 22 iunie 1941”. Din păcate, “absenţa documentelor, departe de a-i deranja pe Dinu C. Giurescu, Răzvan Theodorescu, Andrei Pippidi, Stelian Tănase, români curat-imparţialişti, altfel linguşişti emeriţi care, din dezgustătoare slugărnicie, legitimează orbeşte cele mai neruşinate neadevăruri”, este pentru ei – ca şi pentru evrei – o adevărată “mană cerească”.

De la aceste date de fond ale problemei, autorul îşi începe lupta cu “experţii” în falsificarea cifrelor şi în manipularea lor propagandistică, în răstălmăcirea şi exploatarea trecutului în folosul lor propriu şi exclusiv. Nu-i cruţă nici pe cei ce mint cu neruşinare la adăpostul conferit de prestigiul Premiului Nobel, cum e cazul cu Elie Wiesel. Întemeindu-se în parte şi pe observaţiile lui Norman G. Finkelstein (Industria Holocaustului. Reflecţii asupra exploatării suferinţei evreieşti [3]), Goma îl defineşte pe Wiesel ca pe un “celebru mitoman”, şantajist în numele lui World Jewish Restitution Organization (WRJO), “escroc de istorie şi de morală”, citînd punctual cîteva dintre mîrşăviile de-acum notorii ale acestuia (cf. mai ales pp. 43 şi 45).

Recentele iniţiative pornite de la Palatul Victoria şi de la Palatul Cotroceni arată că românii, prin clasa politică actuală, sînt complici direcţi ai minciunilor evreieşti. Astfel, “cercetarea” privitoare la “contribuţia României la Holocaust” decisă oficial şi aşezată sub cele mai înalte patronaje, a fost încredinţată aceloraşi “neprihăniţi” Elie Wiesel, Radu Ioanid, Teşu Solomovici, Lya Benjamin etc., dîndu-se pentru aceasta şi o ridicolă Ordonanţă de Urgenţă guvernamentală [4]! (Care “fascism” actual? Şi de ce “urgenţă”? Şi de cînd lupii păstori la stînă?)

Spre a înţelege cum s-a ajuns la toate tragediile din Basarabia, trebuie rememorată istoria acestei greu încercate provincii, din momentul raptului rusesc (1812) şi pînă în prezent. Este ceea ce autorul face într-un capitol special [5], subliniind relaţia cauzală dintre procesul de deznaţionalizare la care a fost supusă aici populaţia românească şi invazia masivă a neromânilor, cu precădere a evreilor, în rîndul cărora s-a născut şi a circulat chiar ideea unei patrii evreieşti (eretz) în... Basarabia. Există o dublă explicaţie a “iubirii de Basarabia” a acestora (“Basarabia, tzara mia!”), pe care însă evreii de azi refuză cu obstinaţie s-o accepte public: pe de o parte, “una dintre utopiile sioniste aşeza patria (eretz), statul, ţara evreilor pe un teritoriu cuprinzînd sudul Galiţei, Maramureşul, Bucovina întreagă, nordul actualei Moldove (deşi, începînd din 28 iunie 1940, evreii cereau: «Vrem Moldova pînă la Seret!»), Basarabia şi Transnistria (Ucraina dintre Nistru şi Bug)”; pe de altă parte, “începînd din 23 august 1939 – pactul Stalin-Hitler! – printre evrei a prins a circula zvonul că în curînd Tovarăşul lor Stalin va preface Basarabia românească în Republică Socialistă Sovietică Evreiască”!

De ce atîta ură împotriva românilor în acea cumplită săptămînă a crimelor şi a urgiei dintre 28 iunie şi 3 iulie 1940? Tocmai fiindcă românii contrariaseră în 1918 proiectul sionist al unei ţări a evreilor în Basarabia, iar în 1940 Stalin le promisese acestora din urmă, în Basarabia încă neocupată, o Republică Socialistă Sovietică Evreiască, pe care sigur că românii n-o puteau agrea (Diktatul de la 26 iunie 1940 şi începutul evacuării fuseseră pentru evrei prilej de bucurie, dar şi de răzbunare pe cei ce le întîrziaseră planurile cu peste 20 de ani). O martoră a evenimentelor îmi spunea că evreii le ziceau de la obraz românilor locali, în vara lui 1940: “V-am băgat în sac. Rămîne numa să-l legăm la gură”.

Urii nemărginite împotriva românilor, manifestate în cruzimile, batjocurile şi chiar crimele barbare declanşate o dată cu revoluţia bolşevică şi culminînd în “Săptămîna Roşie”, i-a răspuns răzbunarea românească de după 22 iunie 1941 (care n-a avut nici pe departe proporţiile pogromiste care i s-au imputat ulterior). Fapt este că “românii acuzaţi de masacrarea evreilor au fost condamnaţi (mulţi au fost şi executaţi) într-un interval de trei ani (1944-1947), după cum arată şi numeroasele documente produse de M. Carp”, pe cînd “evreii vinovaţi de persecutarea, de masacrarea neevreilor, a românilor, înainte, în timp, în numele apărării sovietismului”, dacă nu au căzut sub incidenţa răzbunărilor conjuncturale sau legilor marţiale de după 22 iunie 1941, n-au dat niciodată seamă legal de abuzurile şi crimele lor, făcute pe cont propriu sau în cîrdăşie directă cu forţele de represiune sovietice. Cine, cînd şi în faţa cui va răspunde vreodată de tot ce a păţit românimea basarabeană sau armata română înainte şi după 1944?

Paul Goma scrie, spre sfîrşitul cărţii: “Mai sper că vor fi destui care să discute calm, cumpănit, ne-isteric despre Basarabia ca cheie a răzbunării sîngeroase a românilor pe evrei... Despre Basarabia care, dacă a ajuns ce a ajuns astăzi, o ruină a ruinelor, un rezervor de sclavi ai celui de-al treilea mileniu, un şeptel de carne albă, aceasta se datoreşte în mare măsură muncii neobosite, permanente a bolşevicilor evrei care, începînd din 27 martie 1918, şi-au sacrificat tinereţea, libertatea, viaţa pentru cauza bolşevizării Basarabiei şi «întoarcerii ei la sînul Patriei Sovietice», pentru «intrarea în componenţa URSS»”.

Paul Goma este, totuşi, mai degrabă lucid decît încrezător, ca unul ce ştie prea bine că “dacă ai nemaipomenita îndrăzneală (mai degrabă: tendinţa sinucigaşă) să spui/scrii adevărul interzis vreme de o jumătate de secol, despre Basarabia şi evrei, păcătuieşti grav: eşti «antisemit»”.

Să fie pur şi simplu “antisemitism” în rîndurile acestea: “... pe lumea asta, în secolul care a trecut, nu doar evreii au avut de suferit, nu doar ei au murit nevinovaţi, ci – de mirare, nu? – şi neevreii. Atît că supravieţuitorii evrei ai holocaustului au devenit, după încheierea războiului, în ţările ocupate de sovietici, apoi şi în Israel, călăi emeriţi ai acelor goim care le-au căzut în mîini. Şi încă nu au fost convocaţi în faţa Tribunalului Nürnberg II: veghează protectorii şi complicii lor, americanii şi ruşii”? Sau “antisemitism” să fie în această declaraţie de principiu: “... a-l vorbi de bine (cu argumente) pe Antonescu nu îseamnă deloc a fi de acord cu tot ce a făcut Mareşalul. Nu accept însă diktatul privitor la ce-este-bine-să-conţină şi la ce-nu-este-bine-să-conţină istoria României trăită şi de mine. [...] Cîtă vreme ne-au ocupat ruşii, istoria ne-a fost schilodită (cu ajutorul neprecupeţit al istoricilor evrei); acum, că, dragă Doamne, suntem liberi, să ne-o mutilăm singuri, din slugărnicie faţă de ucraineni, faţă de unguri şi faţă de evrei?!”?

Iată doar cîteva dintre tulburătoarele adevăruri pe care le rosteşte – ori asupra cărora îndeamnă la reflecţie – Paul Goma. Mărturisesc că rareori am citit o carte care să spună atît de mult în aşa de puţine pagini. Rămîne de văzut dacă pertinenţa şi curajul mărturisitor mai au vreo şansă, pe fondul terorismului ideologic contemporan, să fie nu doar “antisemite”, ci şi onest lămuritoare...

Nicolae POP [6]

[1] Cartea a cunoscut ulterior numeroase alte ediţii (şi “variante”), cea mai răspîndită fiind probabil “Varianta 11 martie 2004”, ediţie îngrijită de Flori Stănescu, studiu şi index de Mircea Stănescu, Editura Vremea XXI, Bucureşti, 2004 (Col. FID [Fapte, Idei, Documente]). “Varianta 2 octombrie 2008” – ce poartă specificarea: “ediţie pentru internet” – poate fi accesată aici. [Nota Blog]

[2] Nu cunosc ediţia de la Chişinău (recenzată aici), dar în cea bucureşteană, de la Vremea, cartea are 375 de pagini... (E adevărat că sumarul ediţiei 2004 e mult mai cuprinzător, mai ales în partea iniţială şi în cea finală, decît se arată mai sus) [Nota Blog]

[3] Autorul articolului citează titlul traducerii româneşti apărute în 2001 la Editura AntetXXPress. Datele ediţiei originare sînt: Norman G. Finkelstein, The Industry of Holocaust, Verso, Lon­don-New York, 2000. Norman Gary Finkelstein (n. 1953) este evreu american, profesor universitar, adversar al sionismului. [Nota Blog]

[4] Este vorba de Ordonanţa din 2003. Acum este pe agenda parlamentară un mult mai elaborat Proiect de Lege, cu aceleaşi înalte complicităţi (şi redactat în colaborare cu Institutul “Elie Wiesel”).

[5] Ulterior, în mai multe capitole. [Nota Blog]

[6] Profesorul sibian Nicolae Pop (astăzi pensionar) a fost unul dintre colaboratorii cei mai constanţi ai revistei. Îl vom mai întîlni pe parcusrul acestei antologii. [Nota Blog]

* Nicolae Pop, “Paul Goma «antisemit»?”, în Puncte cardinale, an XIV, nr. 3/159, martie 2004, p. 7 (textul a fost reprodus, în 2010, şi pe site-ul personal al profesorului Ion Coja, fără menţionarea sursei şi, probabil, fără îngăduinţa autorului).

Autorul articolului

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Antologia Punctelor cardinale (I) – “Cine se teme de naţionalism?” (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (III) – “Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (IV) – “Fiziologia trepăduşului” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (V) – “«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între bucurie şi dezamăgire” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (VI) – “Necesara despărţire a apelor” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VII) – “Distincţii necesare” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VIII) – “Spiritul viu al dreptei” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (IX) – “Dimensiunea transcendentă a politicului: Mişcarea Legionară” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (X) – “Necesitatea unei viziuni de dreapta...” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (XI) – “Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XII) – “Confruntarea dintre Memorie şi Uitare” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIII) – “Martin Luther şi evreii...” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIV) – “Dreptatea d-lui Pleşu” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XV) – “Pe marginea unei decepţii” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVI) – “Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVII) – “Viaţa – proprietate de stat” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVIII) – “Sensul unităţii creştine” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XIX) – “Căderea Cuvîntului în cazuri” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XX) – “O reacţie a d-lui Patapievici” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXI) – “San Juan de la Cruz: Romances” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXII) – “Inchiziţia marxistă împotriva lui Mircea Eliade” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIII) – “Domnul Petru Creţia şi «legionarul de 1,65»” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIV) – “Iarba verde de acasă…” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXV) – “Doar o vorbă să-ţi mai spun…” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – “«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVI) – “Nici printre evrei n-a lipsit admiraţia pentru Codreanu!” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVII) – “Între zoón politikón şi homo religiosus” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVIII) – “Apocalipsa şi ştiinţa” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIX) – “Stafia comunismului la Paris”   (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXX) – “«Dogma capitală» a «Noii Ordini Mondiale»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXI) – “Falimentul speranţei” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXII) – “Masoneria şi organizaţiile internaţionale” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIII) – “Ispita «iubirii»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIV) – “Apostrof-area ca asasinat moral” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXV) – “Fabulă cu trandafir” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVI) – “Biserica să nu se teamă de puternicii zilei!” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVII) – “Aspecte ale dialogului religie-cultură…”

 (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVIII) – “Puncte cardinale 100”: “La aniversară”, “Măcel de Buna Vestire”, “Marginalii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIX) – “Cronica unei gafe editoriale” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XL) – “Epica Holocaustului…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLI) – “Lecţia americană” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLII) – “Demonizarea Americii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIII) – “«Dictatura bunului simţ»…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIV) – “În sfîrşit, Acasă…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLV) – “Anul Eminescu”, “Oda (în metru antic): deschiderea nivelelor de receptare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVI) – “Cine eşti dumneata, domnule Neştian?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVII) – “Demitizarea” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVIII) – “Maxime Egger: Cum am devenit ortodox” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIX) – “Marea iertare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (L) – “Maica Mihaela” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LI) – “Un luceafăr pe columna cezarilor” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIII) – “Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIV) – “Supără realitatea sau formularea ei?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LV) – “Marginalii la o scrisoare a lui Mircea Eliade” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LVI) – “Odihna de Eminescu” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVII) – “Mesianismul Dreptei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVIII) – “Misiunea românilor în istorie” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LIX) – “Obligaţiile unei conştiinţe morale” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LX) – “Naţionalismul şi România de azi”, “Menirea generaţiei noastre” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXI) – “Lichidarea unei legende” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXII) – “Pentru o Europă unită a naţiunilor” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIII) – “Kitsch-ul în literatura politică naţionalistă” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIV) – “Despre a fi altfel” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXV) – “Pentru un naţionalism european” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVI) – “Caracterul naţional al Ortodoxiei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVII) – “Un evreu renegat avertizează America” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVIII) – “In memoriam: Horia Bernea”, “Muzeul Ţăranului Român după Horia Bernea” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIX) – “Europa lui Hristos” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXX) – “Ziua judecăţii” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXI) – “Interviu cu istoricul Neagu Djuvara” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXII) – “Elitele şi partidele politice” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIII) – “Revolta «omului recent»” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIV) – “Naţionalism şi democraţie” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXV) – “Perversiunea naţional-comunistă” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVI) – “Isteria antifascistă” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVII) – “Moştenirile lui Horia Bernea” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVIII) – “Veşti triste din Spania” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIX) – “Mai bine prea tîrziu decît niciodată!” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXX) – “Centenarul Petre Ţuţea (1902-2002)” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXI) – “Rost – «manifestul românesc» al unei noi generaţii” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXII) – “Istoria în actualitate: Penele Arhanghelului” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIII) – “Cultul monştrilor” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIV) – “Nu-i pace sub măslini...” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXV) – “Aceşti evrei visători şi utopiile lor păguboase” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVI) – “De la vulgaritate la perversiune” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVII) – “Dimensiunea cosmică a dorului” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVIII) – “Călătorie în «buricul pămîntului»” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIX) – “Taina fratelui” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XC) – “Conceptul de medicină creştină” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCI) – “Cazul Paulescu văzut cu ochii altora” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCII) – “Political correctness?” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIII) – “Tîlcuirea patristică a Psalmului 50” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIV) – “Un clown pentru Nobel?” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCV) – “Chilia isihastului în lume” (2004)