ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (XCIII)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)

Psalmistul

2003

TÎLCUIREA PATRISTICĂ

A PSALMULUI 50

“Săvîrşind adulter cu femeia oşteanului Urie şi apoi uneltind moartea acestuia în război, regele David şi-a încărcat sufletul cu două păcate foarte grele, pentru care Dumnezeu l-a mustrat prin profetul Natan (vezi toată istoria în II Regi 11, 2-17). Fructul literar al acestei nefericite întîmplări a fost Psalmul 50, ca expresie a pocăinţei pentru o vină recunoscută. Fericitul Augustin notează că nu David cel din păcat trebuie să fie modelul creştinului, ci David cel ce se căieşte de păcat. De căzut, poate cădea oricine; important e să se ridice. Psalmul 50, ca rugăciune personală de căinţă şi umilinţă, este cel mai cunoscut, mai popular şi mai practicat din cei 150, nu numai în mînăstiri, ci şi în rîndul credincioşilor obişnuiţi; cei mai mulţi îl ştiu pe de rost” [1].

1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta / şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea.

“Se poate dobîndi puţină milă, dar se poate dobîndi şi multă milă. Iar David a ales-o pe cea mare. Deci cel ce o vrea pe cea mare, o va afla prin smerenie şi blîndeţe şi răbdare şi prin alte daruri asemănătoare” [2].

2. Spală-mă-ntru totul de fărădelegea mea / şi de păcatul meu mă curăţeşte.

Întru totul: “Sintagma epi plion înseamnă mult peste număr, mult peste măsură; în ultimă instanţă: întru totul, exhaustiv. Vechea limbă română l-a tradus prin mai vîrtos, expresie care nu acoperă sensul şi care astăzi este uzată. Textul grecesc realizează şi efectul sonor al unei aliteraţii: epi plion plinon me = spală-mă-ntru totul…” [3]. Biblia 1688: Să apu­căm faţa Lui cu mărturii. Biblia 1914: Să întîmpinăm faţa Lui întru mărturisire. “Să stingem vîlvătaia păcatelor, nu cu apă multă, ci cu puţine lacrimi. Multul foc al păcatului e stins şi cu o picătură de lacrimi; că lacrimile sting vîlvătaia păcatelor şi spală mirosul greu al păcatului” [4].

3. Că fărădelegea mea eu o cunosc / şi păcatul meu înaintea mea este pururea.

“Avea înaintea ochilor păcatele trecute, ca să nu cadă în altele viitoare. Că o stare sufle­tească ca aceasta cere Dumnezeu de la noi” [5].

4: Ţie unuia am greşit şi răul în faţa Ta l-am făcut, / aşa ca Tu să Te îndreptăţeşti întru cuvintele Tale / şi Tu să biruieşti atunci cînd vei face judecata.

Răul: “Răul săvîrşit cu răutate şi obrăznicie, fără ca făptaşul să mai fi încercat, ca de obi­cei, să se ascundă; păcatul conştient de sine, cu asumarea consecinţelor” [6]. Tu să biruieşti atunci cînd vei face judecata: “Construcţie gramaticală menită să sugereze că acţiunile din propoziţiile secundare se vor produce în condiţiile prevăzute de propoziţiile princi­pale, dar nu sînt cauzate de acestea. Aşadar, nu se poate spune că psalmistul a păcătuit cu scopul de a demonstra că Dumnezeu e drept şi biruitor, ci că dreptatea şi biruinţa lui Dum­nezeu devin evidente atunci cînd omul păcătuieşte şi cînd păcatul său se cere cum­pănit în judecata divină. În cazul de faţă, judecata se cere a fi iertare. Iertînd, Dumnezeu nu-Şi dezminte dreptatea spuselor şi, totodată, Îşi manifestă biruinţa asupra păcatului. Partea a doua a versetului va fi citată de Pavel în Romani 3, 4” [7]. “Mîntuitorul şi Domnul este Cel care va sta la judecată, în faţa Tatălui, împreună cu noi, cu toţi oa­menii” [8]. “Este obiceiul Scripturii să exprime cauzal pe unele care trebuie exprimate incidental. Cel care a păcătuit, n-a păcătuit cu scopul ca Dumnezeu să învingă, şi nici Dumnezeu n-are nevoie de păcatul nostru ca să Se arate prin acesta învingător” [9]. “Chiar dacă Dumnezeu nu reuşeşte nimic cu purtarea Sa de grijă faţă de noi, totuşi El plineşte pe toate cele ale Lui, pentru ca să nu le lase celor ce vor să se poarte cu neruşinare nici o umbră de neştiinţă sau de îndoială” [10].

5: Că, iată, întru fărădelegi m-am zămislit / şi în păcate m-a născut maica mea.

“Deşi psalmistul pare a invoca impuritatea funciară a omului (vezi şi Iov 14, 4) drept motivaţie sau scuză pentru ceea ce a făcut, textul poate fi şi o străfulgerare o conştiinţei păcatului originar, o doctrină care va căpăta contur doar prin Apostolul Pavel în Romani 5, 12-21” [11]. “Numeşte profetic pe Eva, mama celor vii; iar dacă a fost zămislit în păcat, totuşi el nu era în păcat în clipa naşterii sale şi nu este el însuşi păcat” [12]. “Scopul de mai înainte al lui Dumnezeu a fost să nu ne naştem prin legătura nunţii din stricăciune. Dar călcarea poruncii a adus nunta, fiindcă a greşit Adam, adică a nesocotit legea dată lui de Dumnezeu. Deci toţi cei ce se nasc din Adam se zămislesc în fărădelegi, căzînd sub osînda protopărintelui. Iar în păcate m-a născut maica mea însemnează că Eva, maica cea dintîi a noastră a tuturor, a născut în păcat, ca una ce s-a aprins spre plăcere. De ace­ea şi noi căzînd sub osînda maicii, zicem că ne naştem în păcate” [13]. “Necurată e deci firea, prin aceea că a luat asupră-şi stricăciunea din neascultare şi blestem, împotriva voii lui Dumnezeu” [14].

6: Că, iată, adevărul l-ai iubit: / cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi le-ai arătat mie.

“Că Logosul divin vrea să fim înţelepţi, reiese atît din scrierile vechi ale iudeilor, care încă mai sînt în uz la noi, cît şi din cele scrise după Hristos şi care sînt recunoscute de Biserici ca inspirate” [15].

7: Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţa, / spăla-mă-vei şi mai alb decît zăpada mă voi albi.

“Botezul este ca un medicament care curăţeşte sufletul de murdăria pe care a contractat-o cugetînd la cele ale trupului. De aceea, nu ne îmbăiem în felul iudeilor, după fiecare înti­nare, ci cunoaştem un singur botez mîntuitor” [16].

8: Auzului meu vei da bucurie şi veselie, / bucura-se-vor oasele cele smerite. // 9: În­toar­ce faţa Ta de către păcatele mele/ şi toate fărădelegile mele şterge-le. // 10: Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, / şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.

“Spunem (acestea) în rugăciunile noastre (…) pentru ca să putem contempla pe Dum­nezeu cu inimă curată, singura în stare să-L vadă” [17]. “Cel ce a luptat vitejeşte cu patimile trupului şi a războit cu tărie duhurile necurate şi a alungat din ţinutul sufletului său gîn­durile lor să se roage să i se dea inimă curată şi să i se înnoiască duh drept întru cele dinăuntru, adică să fie golit cu desăvîrşire de gîndurile întinate şi să fie umplut prin har de gîndurile dumnezeieşti, ca să devină astfel în chip spiritual o lume a lui Dumnezeu, stră­lucită şi mare, alcătuită din vederi – contemplaţii – morale, naturale şi teologice” [18]. “Căci ai unit cu sufletul un alt duh, al Tău, Dumnezeiesc, pe Care L-ai sălăşluit întru cele dinăuntru ale mele; Acesta este cu adevărat Pomul Vieţii; în orice pămînt, adică suflet de om, ar fi sădit şi în orice inimă s-ar înrădăcina, Acesta le arată drept un alt rai foarte strălucitor, împodobit cu tot felul de pomi frumoşi şi roade felurite, cu mii de flori şi crini înmiresmaţi” [19].

11: Nu mă lepăda de la faţa Ta / şi Duhul Tău cel Sfînt nu-L lua de la mine. // 12: Dă-mi iarăşi bucuria mîntuirii Tale / şi cu duh stăpînitor mă întăreşte.

Dă-mi iarăşi: apodidomi = a da din nou, a restitui, a restaura, a recompune. “Psalmistul se roagă să i se dea bucuria pe care o avusese, dar pe care a pierdut-o prin păcat” [20]. Cu duh stăpînitor mă întăreşte: fie cere înger de pază spre sfat, fie ca propriul său duh să fie întărit de Dumnezeu, pentru a birui ispitele; cel mai bine, le înţelegem pe amîndouă acestea ca fiind cerute de către penitent. “Numeşte pe Duhul bucurie a mîntuirii întrucît este pricinuitor de bucurie nesfîrşită şi dătător al stăpînirii peste patimile din lume. E Duh al mîntuirii adevărate, adică al lui Hristos. Numindu-L în multe feluri, i-a spus şi inimă curată, şi duh drept, deoarece nu este al celor ce n-au inima dreaptă, ci, mai degrabă, îndărătnică şi strîmbă, cum zice Psalmistul (100, 4), nu este al celor încă neuniţi cu Dumnezeu şi care nu s-au făcut părtaşi de binecuvîn­tarea lui Hristos prin Duhul” [21].

13: Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale / şi cei necredincioşi la Tine se va în­toarce.

Îi va învăţa şi prin cuvînt, ca unul care cunoaşte căderea, urmată, însă, de ridicare, cu ajutorul harului, dar îi învaţă şi prin propria sa tulburare de după păcat; astfel, cel ce-ar dori să săvîrşească păcate similare, e avertizat o dată în plus asupra urmărilor.

14: Izbăveşte-mă de vina sîngelui, Dumnezeule, Dumnezeul mîntuirii mele; / bucu­ra-se-va limba mea de dreptatea Ta. // 15: Doamne, buzele mele vei deschide / şi gu­ra mea va vesti lauda Ta. // 16: Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; / arderile-de-tot nu le vei binevoi.

“Trupurile noastre, arse de tot prin post, nu le vei binevoi” [22]. Înfrînările trupului, despăr­ţi­te de cele ale duhului, nu au nici un preţ.

17: Jertfă lui Dumnezeu: duh umilit; / inima zdrobită şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

“Smerenia este de mai multe feluri. Smerenia unuia e cu măsură, a altuia fără de hotar. Pe aceasta din urmă o laudă şi fericitul profet David, dîndu-ne ca pildă nu smerenia aceea care pleacă puţin mintea, ci aceea care ne zdrobeşte desăvîrşit” [23]. “Deci pînă nu se va smeri inima, nu se poate opri din împrăştiere. Iar cînd omul se smereşte, îndată îl încon­-joară mila şi atunci inima simte ajutorul lui Dumnezeu. Pentru că află o putere de încre­dere ce se mişcă în ea” [24]. “Pe slugile cele cu judecata sănătoasă nu-i îndreaptă atît pedep­sele şi osîndele, cît binefacerile şi conştiinţa că nu sînt pedepsiţi după cît merită pentru păcatele lor” [25]. “Smerenia nu se dobîndeşte prin încovoierea grumazului, prin rîncezeala coamei, sau prin haina neîngrijită, aspră şi soioasă, în care mulţi socot că stă toată virtutea; ci ea vine din inimă zdrobită şi stă în duh de smerenie” [26]. “Mintea care se roagă neîmprăştiat strîmtorează şi frînge inima, iar inima înfrîntă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi” [27]. “Fiindcă toată osîrdia şi toată nevoinţa cu multe osteneli care nu ajunge la iubire în duh umilit e zadarnică şi n-ajunge la nimic folositor” [28]. “Ce e mai viteaz decît o inimă înfrîntă şi smerită, care pune pe fugă fără osteneală cetele demonilor, întorcîndu-le înapoi?” [29]. Şi unul ca acesta “e iertat, ca unul care vrea să stăruie pînă la sfîrşit în fapte ca acestea, umblînd în smerenie şi în inimă zdrobită; căci făcînd aşa şi fiind astfel, îşi luminează sufletul în fiecare zi, ajutat la aceasta de împărtăşirea celor Sfinte, şi se înalţă mai repede spre o curăţie şi sfinţenie desăvîrşită” [30].

18: Fă-i bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, / şi să se zidească zidurile Ie­ru­­salimului. // 19: Atunci vei binevoi jertfa de dreptate – // prinosul şi arderile-de-tot –, / atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Dacă arderea-de-tot o privim ca semn al ascezei trupeşti, ca mai sus, iată că ea este pri­mită de Dumnezeu, dacă i-a premers şi s-a însoţit cu smerenia şi, mai în amănunt zis, cu virtuţile sufleteşti. “Atunci, cînd? Cînd vine Domnul nostru, Marele Arhiereu, Care adu­ce jertfa cea fără de sînge şi o primeşte” [31]. 

Pr. Ioan Sorin USCA

Note:

[1] B[iblia]B[artolomeu]V[aleriu]A[nania], p. 672. [2] Sf. Varsanufie, Scrisori duhov­ni­ceşti, 91. [3] BBVA, p. 672. [4] Sf. Ioan Gură de Aur, Omiliile despre pocăinţă, VII. [5] Ibid. [6] BBVA, p. 672. [7] BBVA, p. 672. [8] Ori­gen, Omilii la Cartea Proorocului Ieremia, XV, 3. [9] Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, IV, 19. [10] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, XXXVII, 4. [11] BBVA, p. 672. [12] Clement Alexandrinul, Stromate, III, 100, 7. [13] Sf. Ma­xim Mărturisitorul, Întrebări, nedumeriri şi răspunsuri, 3. [14] Sf. Chiril al Alexandriei, În­chi­narea şi slujirea în Duh şi Adevăr, VI. [15] Origen, Contra lui Celsus, III, 45. [16] Sf. Va­sile cel Mare, Despre Sfîntul Duh, XV. [17] Origen, Contra lui Celsus, VII, 45. [18] Sf. Ma­xim Mărturisitorul, Capetele gnostice, 179. [19] Sf. Si­meon Noul Teolog, Imne, XLVII. [20] BBVA, p. 673. [21] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfîn­tului Ioan, XI, 12. [22] Sf. Ioan Scărarul, Scara, XXV, 58. [23] Id., Omilii la Matei, XV, 2. [24] Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevoinţe, XXI. [25] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, IX, 5. [26] Nichita Stithatul, Cele 300 de capete despre făptuire, despre fire şi despre cu­noştinţă, 124. [27] Marcu Ascetul, op. cit., 34. [28] Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, I. [29] Ibid., II. [30] Ibid., IV. [31] Sf. Varsanufie, Scrisori duhovniceşti, 201.

* Pr. Ioan Sorin Usca, "Tîlcuirea patristică a Psamului 50", în Puncte cardinale, anul XIII, nr. 12/156, decembrie 2003, p. 10.

Autorul textului, în 2004, 

la Tîrgul de Revistă şi Carte Religioasă de la Sibiu

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Antologia Punctelor cardinale (I) – “Cine se teme de naţionalism?” (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (III) – “Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (IV) – “Fiziologia trepăduşului” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (V) – “«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între bucurie şi dezamăgire” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (VI) – “Necesara despărţire a apelor” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VII) – “Distincţii necesare” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VIII) – “Spiritul viu al dreptei” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (IX) – “Dimensiunea transcendentă a politicului: Mişcarea Legionară” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (X) – “Necesitatea unei viziuni de dreapta...” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (XI) – “Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XII) – “Confruntarea dintre Memorie şi Uitare” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIII) – “Martin Luther şi evreii...” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIV) – “Dreptatea d-lui Pleşu” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XV) – “Pe marginea unei decepţii” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVI) – “Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVII) – “Viaţa – proprietate de stat” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVIII) – “Sensul unităţii creştine” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XIX) – “Căderea Cuvîntului în cazuri” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XX) – “O reacţie a d-lui Patapievici” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXI) – “San Juan de la Cruz: Romances” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXII) – “Inchiziţia marxistă împotriva lui Mircea Eliade” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIII) – “Domnul Petru Creţia şi «legionarul de 1,65»” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIV) – “Iarba verde de acasă…” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXV) – “Doar o vorbă să-ţi mai spun…” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – “«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVI) – “Nici printre evrei n-a lipsit admiraţia pentru Codreanu!” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVII) – “Între zoón politikón şi homo religiosus” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVIII) – “Apocalipsa şi ştiinţa” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIX) – “Stafia comunismului la Paris”   (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXX) – “«Dogma capitală» a «Noii Ordini Mondiale»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXI) – “Falimentul speranţei” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXII) – “Masoneria şi organizaţiile internaţionale” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIII) – “Ispita «iubirii»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIV) – “Apostrof-area ca asasinat moral” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXV) – “Fabulă cu trandafir” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVI) – “Biserica să nu se teamă de puternicii zilei!” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVII) – “Aspecte ale dialogului religie-cultură…”

 (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVIII) – “Puncte cardinale 100”: “La aniversară”, “Măcel de Buna Vestire”, “Marginalii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIX) – “Cronica unei gafe editoriale” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XL) – “Epica Holocaustului…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLI) – “Lecţia americană” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLII) – “Demonizarea Americii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIII) – “«Dictatura bunului simţ»…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIV) – “În sfîrşit, Acasă…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLV) – “Anul Eminescu”, “Oda (în metru antic): deschiderea nivelelor de receptare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVI) – “Cine eşti dumneata, domnule Neştian?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVII) – “Demitizarea” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVIII) – “Maxime Egger: Cum am devenit ortodox” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIX) – “Marea iertare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (L) – “Maica Mihaela” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LI) – “Un luceafăr pe columna cezarilor” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIII) – “Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIV) – “Supără realitatea sau formularea ei?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LV) – “Marginalii la o scrisoare a lui Mircea Eliade” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LVI) – “Odihna de Eminescu” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVII) – “Mesianismul Dreptei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVIII) – “Misiunea românilor în istorie” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LIX) – “Obligaţiile unei conştiinţe morale” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LX) – “Naţionalismul şi România de azi”, “Menirea generaţiei noastre” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXI) – “Lichidarea unei legende” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXII) – “Pentru o Europă unită a naţiunilor” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIII) – “Kitsch-ul în literatura politică naţionalistă” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIV) – “Despre a fi altfel” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXV) – “Pentru un naţionalism european” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVI) – “Caracterul naţional al Ortodoxiei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVII) – “Un evreu renegat avertizează America” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVIII) – “In memoriam: Horia Bernea”, “Muzeul Ţăranului Român după Horia Bernea” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIX) – “Europa lui Hristos” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXX) – “Ziua judecăţii” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXI) – “Interviu cu istoricul Neagu Djuvara” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXII) – “Elitele şi partidele politice” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIII) – “Revolta «omului recent»” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIV) – “Naţionalism şi democraţie” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXV) – “Perversiunea naţional-comunistă” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVI) – “Isteria antifascistă” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVII) – “Moştenirile lui Horia Bernea” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVIII) – “Veşti triste din Spania” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIX) – “Mai bine prea tîrziu decît niciodată!” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXX) – “Centenarul Petre Ţuţea (1902-2002)” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXI) – “Rost – «manifestul românesc» al unei noi generaţii” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXII) – “Istoria în actualitate: Penele Arhanghelului” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIII) – “Cultul monştrilor” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIV) – “Nu-i pace sub măslini...” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXV) – “Aceşti evrei visători şi utopiile lor păguboase” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVI) – “De la vulgaritate la perversiune” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVII) – “Dimensiunea cosmică a dorului” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVIII) – “Călătorie în «buricul pămîntului»” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIX) – “Taina fratelui” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XC) – “Conceptul de medicină creştină” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCI) – “Cazul Paulescu văzut cu ochii altora” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCII) – “Political correctness?” (2003)