O PREMIERĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

LA EDITURA LOGOS

DIN BUCUREŞTI:

Thomas Molnar, Eu, Simah, prefectul Romei, urmat de Omul şi maşina, 

traducere din franceză de Manuel Valeriu, Editura Logos, Bucureşti, 2013 

(cartea va fi lansată la Tîrgul de Carte şi Revistă Religioasă de la Sibiu, 

la sfîrşitul lunii octombrie). Cu îngăduinţa traducătorului şi a editurii, 

este reprodusă mai jos (cu ortografia blogului) "Nota asupra ediţiei".

Notă asupra ediţiei

Această carte reprezintă prima apariţie în limba română a unei scrieri a profesorului universitar Thomas Molnar, a cărui operă însumează 44 de cărţi şi nenumărate articole, publicate mai ales în Franţa (Monde et vie, Défense de l’Occident) şi în Statele Unite (National Review).

Născut în 1921 la Budapesta, se stabileşte în 1927 cu părinţii la Oradea, unde locuieşte pînă în 1938, cînd revine la Budapesta.

La începutul anilor 1940 pleacă în Belgia pentru a studia la Universitatea din Bruxelles. Fiind lider al unui grup de studenţi catolici, este arestat, în septembrie1943, împreună cu alţi studenţi. Trece prin lagărul de concentrare de la Buchenwald, este transferat la Strasbourg, pe urmă la Dachau, de unde este eliberat de trupele aliate chiar în ziua cînd era programată execuţia lui, pe 29 aprilie 1945!

Revine la Budapesta, unde nu-şi mai găseşte părinţii în viaţă. Este nevoit să-şi cîştige existenţa din vînzarea a diverse mărfuri, asociindu-se cu cîţiva prieteni. Aceştia se duc într-o zi la Ambasada Sovietică din Budapesta, pentru a vinde cîteva obiecte. Naivitate scump plătită, pentru că sînt arestaţi pe loc. Rămas singur, tînărul Molnar reuşeşte, cu ajutorul unui binevoitor, să plece clandestin în Occident.

Ajunge în Austria, apoi în Olanda, unde se duce la nişte cunoştinţe şi locuieşte acolo timp de trei luni. Trece apoi în Belgia, unde se predă la Poliţie, spunînd că nu are acte şi că ar vrea să ajungă în Franţa. Este arestat timp de două luni, apoi eliberat şi reînscris ca student la Universitatea din capitala Belgiei.

Într-una din zilele anului 1949, citind ziarul belgian Le Soir, află că generalul Eisenhower va deveni preşedinte al Universităţii Columbia din New York. Îşi ia inima în dinţi şi îi scrie, pentru a fi acceptat ca student acolo. Primeşte un răspuns pozitiv şi, peste puţin timp, se îmbarcă pe vapor cu destinaţia New York.

Ajuns în America, îşi continuă studiile la Universitatea Columbia, fiind cam decepţionat de nivelul intelectual modest al colegilor. Obţine doctoratul în Filosofie, apoi predă în diverse universităţi din Statele Unite şi, ca profesor invitat, din Argentina şi Africa de Sud. Are o activitate publicistică foarte bogată, scriind în nu mai puţin de patru limbi (engleză, franceză, italiană, maghiară) şi fiind tradus în numeroase altele.

Thomas Molnar nu a fost doar un savant de bibliotecă, a călătorit pe toate continentele, a stat de vorbă cu oameni de toate felurile, de la prim-miniştri la... şefi de trib.

Conservator prin excelenţă, admirator al unor Joseph de Maistre, Charles Maurras, Russell Kirk, Georges Bernanos, profesorul Thomas Molnar reprezintă o figură atipică în lumea contemporană. Opus progresismului adus de iluminism şi marxismului, îşi întemeiază opera pe spiritul tradiţiei. Iată ce spune un discipol al său, filosoful canadian Jean Renaud: "Într-o lume în care conformismul şi limba de lemn au cangrenat spiritele şi inimile, un om ca Thomas Molnar contrariază lumea modernă… El a îndrăznit să pună sub semnul întrebării o elită atotputernică" (Jean Renaud, Du mal moderne. Cinq entretiens avec Thomas Molnar, Ed. Beffroi, 1960).

Pentru a ne da mai bine seama de cele spuse de filosoful canadian, putem cita cîteva fraze din diverse cărţi scrise de Thomas Molnar:

"Elitele nu mai cred în democraţie, ci doar într-un consiliu de administraţie paternalist, care se poate numi grup de manageri, de experţi, de conceptualişti, guvern mondial sau agenţii omniprezente" (The Decline of the Intellectual, pp. 340-341, Meridian Books, 1961; carte reeditată în 1994 de Transaction Publishers şi tradusă în germană, italiană, spaniolă, maghiară).

"Ei nu se mai supun lui Dumnezeu, raţiunii sau misterului Întrupării, ci încearcă să-l egaleze pe Dumnezeu, să re-creeze lumea, să se afirme ca izvor al fiinţei şi al valorilor" (Le Dieu immanent, la grande tentation de la pensée allemande, Ed. du Cèdre, 1982, p. 11).

"O cvasi-monoclasă ia naştere, anonimă, fără caracter, fără conştiinţă sau identitate" (The Emerging Atlantic Culture, Transaction Publishers, 1994, p. 35).

"Această utopie planetară ajunge din urmă ideologia marxistă. Se doreşte dominaţia lumii în numele unei ideologii pe bază economică" (Du mal moderne, ed. cit., p. 83)

Despre cartea The Counter Revolution (Funk & Wagnalls, 1969; tradusă în franceză, italiană, spaniolă, portugheză), filosoful James Burnham a spus că reprezintă unul dintre cele mai importante zece diagnostice ale timpului nostru, iar Le Modèle défiguré. L’Amérique de Tocqueville à Carter (Presses Universitaires Françaises, 1978; tradusă în spaniolă) a fost comparată de scriitorul francez Jean Raspail cu binecunoscutul studiu al lui Tocqueville.

Opera tradusă acum în limba română este alcătuită din două eseuri filosofice, apărute în 1999 în Elveţia. Primul compară lumea din vremea prefectului Simah al Romei (secolul IV după Hristos) cu situaţia din lumea contemporană. În articolul La croisade de Thomas Molnar contre le monde moderne, Arnaud Ferrand-Léger afirmă că "asemenea unui nou Simah, Thomas Molnar ia atitudine contra relativismului moral, multiculturalismului, inculturii statului, pierderii valorilor tradiţionale, imposturii artistice. El nu ezită să înfrunte marile imposturi contemporane".

Al doilea eseu, Omul şi maşina, aminteşte de lucrarea lui Georges Bernanos, La France contre les robots (Librairie Plon, 1970). Două fraze ale lui Bernanos din cartea sus-citată ar putea sintetiza Sufletul şi maşina: "O lume cîştigată pentru Tehnică e pierdută pentru Libertate" (p. 20) şi "Nu înţelegem absolut nimic din civilizaţia modernă dacă nu admitem mai întîi că ea este o conspiraţie universală împotriva oricărui fel de viaţă interioară" (p. 89).

Asemenea prietenului său Marcel de Corte, care se întreba dacă evoluţia tehnicii este cea care modifică, pînă la deformare totală, comportamentul omului (La fin d’une civilisation, Ed. Remi Perrin, 2001), Thomas Molnar demonstrează efectele alienante ale tehnicizării, element de seamă al modernităţii. Modernitate despre care spunea, într-un interviu acordat lui Xavier Cheneseau, că se defineşte ca fiind dispariţia spiritualului şi a sacrului în societatea noastră.

Lucrarea care apare acum constituie cartea de suflet a autorului, care a plecat la cele veşnice (20 iulie 2010) cu speranţa că ea va apărea în limba română. Prin editarea ei, un postum omagiu este adus celui despre care cineva care l-a cunoscut îndeaproape a spus că era un om de o integritate morală aproape de neîntîlnit în ziua de azi.

Manuel Valeriu