NI SE PREGĂTEŞTE O CONSTITUŢIE ANTICREŞTINĂ, ANTINAŢIONALĂ ŞI ANTIDEMOCRATICĂ!

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Am primit şi dau mai departe...

Scrisoare deschisă către POPORUL ROMÂN

SINTEZĂ LA PROIECTUL NOII CONSTITUŢII

Să fie oare atât de mulţi acei români care, vinovaţi de altfel aproape cu toţii de o prea îndelungată şi resemnată tăcere, parcă fiind cumva ruşinaţi de un trecut istoric în fond înălţător şi unic, tresaltă din ce în ce mai puţin la emoţia sfântă că suntem descendenţii singurului popor european care trăieşte unde s-a născut, că suntem urmaşii primei civilizaţii care a folosit scrierea pe acest pământ (tăbliţele de la Tărtăria), că existenţa noastră se datorează sângelui vărsat de strămoşii care s-au făcut scut creştinilor în Europa? Nu cred! De aceea, noi nu trebuie să tăcem, nici să ne fie ruşine cu ce am fost ca naţiune, nici să ne supunem unor experienţe politice antihristice cu consecinţe nefaste pentru eternitate!

Cum ne aflăm însă şi într-un moment istoric de răscruce, când copiii noştri au ajuns să fie slugi la străini şi noi să trăim de pe o zi pe alta, este momentul ca în sfârşit să ne trezim din această neîngăduită amnezie (şi impusă, şi voluntară), pentru că vânzătorii de ţară doresc ca acum să ne înstrăineze şi bogăţia spirituală (prin introducerea unei Constituţii moralmente toxice), după ce ne-au scos-o la mezat pe cea materială (până mai ieri am pierdut industria, sistemul bancar, producţia meşteşugărească, o parte din fondul forestier, sistemul de irigaţii, petrolul, iar acum ungurii vor Ardealul, canadienii (evreii) – aurul, americanii – gazele de şist, italienii – pădurile, grofii – castelele, ucrainenii – Delta, europenii – pământurile agricole)!

Români, prin faptul că ni s-a furat bogăţia noastră materială am devenit bineînţeles mai săraci, dar suntem cum nu se poate mai bogaţi prin credinţa noastră creştină! Este momentul să arătăm lumii întregi că, în acest CEAS ISTORIC, printr-o coeziune fără precedent a românilor împotriva violării conştiinţelor noastre creştine, NU VOM ACCEPTA SĂ AVEM O CONSTITUŢIE PRIN CARE ROMÂNIA SĂ FIE TRANSFORMATĂ ÎNTR-O ALTĂ SODOMĂ ŞI GOMORĂ, BLESTEMATĂ SUB MÂNIA LUI DUMNEZEU! Spunând NU Constituţiei, la urne, le vom lăsa moştenire copiilor noştri o viaţă curată şi, în faţa Dreptului Judecător, nu vom mai răspunde pentru ce putem ACUM să facem şi nu facem!

Şi dacă noi toţi vom fi cu Dumnezeu, atunci şi Dumnezeu va fi cu noi!

Din 1866 şi până astăzi, şapte documente fundamentale ale statului (Constituţii) stau la baza formării cadrelor de ordine instituţională şi publică în România modernă şi contemporană. Fiecare în parte a intrat în vigoare, evident, ca urmare a unor evenimente majore care au marcat într-un fel sau altul istoria ţării noastre, dar au constituit un prilej potrivit pentru a se face şi imixtiuni din afara ţării! În acest moment, poporul român se află în faţa intenţiei guvernanţilor de a oficializa operaţional cea de-a opta Constituţie, cu toate că nu există nici un eveniment major, bazat pe argumente reale şi stringente, care să necesite schimbarea celei de-a şaptea Constituţii cu a opta! Cu ce este deci „vinovată” Constituţia a şaptea şi cu ce anume este oare mai bună cea care i-ar urma? Răspunsul, mai simplu decât s-ar crede, este că actuala Constituţie – de atâtea ori, în diverse moduri – a fost „atacată” de adepţii federalizării României în diverse moduri mascate, pretins „reformatoare” (miza fiind soarta Transilvaniei), de către maghiarii din Transilvania, cu concursul „generos” al oficialităţilor Ungariei etc, unul dintre „motivele” pentru care s-a şi dorit a fi înlocuită cu o alta, iar în acest sens s-a inventat necesitatea regionalizării (pe care parlamentarii din Ungaria au respins-o) – sub pretextul că prin regionalizarea aceasta s-ar reuşi o absorbţie mai bună de fonduri ale UE şi, în cele din urmă, ar rezulta că ţara noastră ar fi mai bine condusă de 300 de deputaţi (Art.62, alin.3), deşi se ştie foarte bine că nu numărul contează (nici măcar sub aspect economic!), ci calitatea lor!  Dar pretextul în cauză este fals! În realitate însă, într-un context mai larg, din care nu lipseşte nici obsesia unora de a rămâne la o putere politică în esenţă efemeră de fapt, este vorba de o acceptare prea uşoară de includere a României în sfera de interese străine, antiromâneşti! Redactată în spiritul globalizării, din nefericire pentru întreaga noastră naţiune (aşa cum rezultă din cele ce urmează), proiectul noii Constituţii este, în linii mari, antinaţional, antidemocratic şi anticreştin.

De ce este noua Constituţie antinaţională?

Este antinaţională pentru că se creează cadrul constituţional favorabil ca maghiarii din România, care întotdeauna au sfidat ordinea de drept a statului nostru şi ne-au contestat procesul istoric al unităţii naţionale, să-şi permită o organizare distinctă într-o Românie pe care mereu şi-au dorit-o disipată federal în mod viclean şi – sub pretextul necesităţii unei regionalizări parcă mai stringente decât Constituţia însăşi, mă refer la Art.3, alin.3, unde se prevede organizarea teritoriului în regiuni – să ajungă în situaţia să li se satisfacă pretenţia lor la o „discriminare pozitivă” (o aberaţie lingvistică prin care vor drepturi suplimentare), în virtutea obţinerii „discrete” a „dreptului” fundamental la autonomie teritorială pe criterii etnice (premisele „obţinerii” sunt puse prin Art.1, alin.2, care ne obligă să respectăm demnitatea umană derivată din orice drept fundamental). Astfel, în numele respectării demnităţii umane, se inaugurează explicit o situaţie de inechitate etnică, deoarece în raporturile istorice româno-maghiare se forţează legalizarea unei situaţii absurde în care naţiunea română să fie obligată a le respecta maghiarilor din Transilvania demnitatea umană derivată din orice fel de drept fundamental, când în fapt aceştia fie nu pot, fie nu vor să îşi conceapă existenţa etnică decât dacă contestă vehement demnitatea istorică a naţiunii române (până la a cere, prin lideri ai UDMR şi PPMT,  autonomia Transilvaniei sau chiar protectoratul Ungariei asupra Transilvaniei)!

În ce priveşte această „rupere” a maghiarilor din Transilvania faţă de autoritatea centrală de la Bucureşti, în intenţia lor de a se organiza etnic după criterii „speciale”, au fost adoptate în noua Constituţie nişte amendamente intolerabile pentru naţiunea română (obligată fiind să privească neputincios nu numai la faptul că ar fi posibil ca o lege valabilă pentru toţi cetăţenii Românei să nu fie valabilă şi pentru comunităţile maghiare, dar şi la acceptarea enormităţii unei situaţii prin care românii ce locuiesc în regiuni unde predomină maghiari să beneficieze acolo de statutul medieval de… naţiune tolerată!): maghiarii din Transilvania vor avea o independenţă instituţională prin posibilitatea de a-şi înfiinţa organe proprii de decizie şi execuţie (Art.6, 1¹), vor putea să considere ca neconstituţionale hotărârile de la Bucureşti prin faptul că acestea vor fi obligate să nu mai ia decizii decât după consultarea comunităţii maghiare (Art.6, 3), vor fi liberi să folosească în spaţiul public şi privat propriile simboluri naţionale (Art.12, 5) etc.

În concluzie, noua Constituţie garantează maghiarilor „dreptul” de a lua hotărâri proprii, altele decât cele în vigoare în ţara în care trăiesc, fără să conteze că astfel instituţiile lor paralele pot să prevaleze (să substituie) ca putere de decizie şi execuţie asupra instituţiilor centrale ale statului român! Se întăresc astfel şi mai mult privilegiile minorităţii maghiare din România, lucru care o va încuraja în atitudinea ei ostilă şi separatistă faţă de poporul nostru. Aceste pretenţii extremist-revizioniste sunt în contradicţie cu Constituţia României, Art.1, alin.1, unde se prevede că „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”.

De ce este noua Constituţie antidemocratică?

Este antidemocratică pentru că se răstălmăceşte şi se răstoarnă oficial principiul democraţiei, căci, prin impunerea ca majoritatea populaţiei să se supună minorităţilor (şi nu invers, cum ar fi normal – ceea ce înseamnă că anormalul este adus în sfera normalităţii), România devine o ţară condusă conceptual de minorităţi (supuse intereselor străine) şi aceasta înseamnă, pe de-o parte, moartea democraţiei, iar pe de alta înseamnă abandonarea definitivă a intereselor noastre naţionale! Comenzile externe, ale unor grupuri de interese, prevalează aşadar faţă de cetăţenii României şi de respectarea democraţiei!

Astfel, în textul noii Constituţii, deşi se invocă în exces protecţia şi para-protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor individuale (Art.30, alin.7; Art.32, alin.1; Art.33, alin.1; Art.40, alin.2 etc), în fapt se încalcă flagrant demnitatea umană prin nerespectarea dreptului elementar al omului la gândire şi exprimare liberă! Încălcarea acestui drept fundamental, făcută cu scopul alinierii tuturor oamenilor în sistemul globalizării (în numele căruia populaţiilor majoritare dintr-o ţară le este impusă o nouă mentalitate, cea a minorităţilor!), rezultă din prevederea de sancţiuni coercitive celor care se vor opune (nu vor accepta) sau nu vor respecta, de exemplu, fenomenul deviaţionismului sexual (perceput ca un atac la persoană şi nu, cum ar fi normal, ca o respingere a păcatului în sine!), în conformitate cu Art.1, alin.2¹ (coroborat cu Art.4, alin.2). Dau ca exemplu şi pe cei care vor încerca să promoveze ca misionari credinţa religioasă în spaţiul public (vor fi foarte uşor puşi sub acuzare, conform Art.29, alin.4, sub pretextul folosirii unor mijloace – cărţi etc. – şi a unor acţiuni uşor de a fi catalogate ca acţiuni de învrăjbire religioasă)! Ca urmare vor fi „la modă”, într-un viitor nu prea îndepărtat – când rigorile statului secular se vor înăspri şi mai mult printr-o altă posibilă Constituţie – cărţile „teologilor” lui Antihrist, prin care şi răului i se va spune bine, într-o mentalitate sincretistă, până la înlocuirea Bibliei autentice cu o alta falsă, iar cărţile teologilor lui Hristos vor putea fi pur şi simplu scoase din librării sub acuza de învrăjbire religioasă şi autorii vor putea fi aduşi în sălile de judecată!

De ce este noua Constituţie anticreştină?

Este anticreştină pentru că, abandonând în literă şi în spirit rolul ei primordial de a face o delimitare între ceea ce este bine şi ce este rău (ea trebuind să promoveze binele între oameni), această nouă Lege fundamentală a statului consacră oficial atât supremaţia legilor omeneşti asupra legilor lui Dumnezeu, cât şi facilitează juridic promovarea unui rău pe care societatea să îl perceapă ca fiind de fapt un bine)! Astfel, chiar dacă în Art.1, alin.1, prin noua Constituţie, se recunoaşte rolul istoric al Bisericii Ortodoxe în constituirea şi modernizarea statului român, totuşi se ocoleşte în mod abil fondul problemei, ajungându-se la un dezacord între „părinţii” noii Constituţii şi Biserica Ortodoxă, pentru că nu mai puţin de trei amendamente foarte importante (despre familie) propuse de Sf. Sinod au fost respinse!

De exemplu, prin respingerea amendamentului propus de Biserica Ortodoxă la Art.48, alin.1 (anume că familia se întemeiază pe căsătoria liber-consimţită între „un bărbat şi o femeie” – Victor Ponta a cerut lui Crin Antonescu neadoptarea amendamentului – şi nu între soţi, cum prevede Constituţia actuală, dacă vom corobora articolul amintit cu altele (Art.1, alin.2¹; Art.4, alin.2 etc), atunci s-ar ajunge în situaţia excepţională ca în ţara noastră, eminamente creştină, să se inaugureze oficial o etapă intermediară a uniunii civile a persoanelor de acelaşi sex, ceea ce înseamnă că s-ar deschide o portiţă prin care se poate forţa calea spre o legiferare tacită a căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, căci orice discriminare bazată pe sex sau orice altă situaţie este interzisă (Art.4, alin.2) – şi România ar ajunge deci să fie a patra ţară din Europa şi a şaptea din lume care ar garanta constituţional principiul nediscriminării sexuale, fiind cu un pas chiar înaintea UE! Ar fi mai mult decât necesar ca parlamentarii noştri să adopte poziţia parlamentarilor din Ungaria, care, deşi unele cancelarii europene s-au arătat intrigate că aceştia au votat în 2011 o Constituţie care apără valorile tradiţionale ale familiei, au consimţit ca în Legea fundamentală a statului ungar căsătoria să fie definită drept uniune dintre „un bărbat şi o femeie”, fără să le acorde minorităţilor sexuale „drepturile” cerute.

Pe de altă parte, prin Art.29, alin.4, unde se prevede că sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă, Biserica Ortodoxă va fi supusă unor mari restricţii pastorale şi misionare, iar reprezentanţii săi vor fi pasibili culpei penale! Bineînţeles că, de sub incidenţa forţei legii, nu va putea face abstracţie nici o altfel de persoană care va adopta o atitudine moral-contestatară faţă de minorităţile sexuale (fie ei politicieni, profesori, doctori, jurnalişti, scriitori etc.), indiferent că se vor prevala de motive de conştiinţă şi convingeri religioase (precizez că laicismul, deja destul de avansat în unele ţări, promovează faptul că principiile nediscriminării sexuale şi egalitatea în drepturi AU PRIORITATE în raport cu principiul libertăţii religioase şi de conştiinţă, ceea ce înseamnă că avem de-a face cu drepturi mai mari şi drepturi mai mici) – deci atunci când CREDINŢA (considerată ca o simplă convingere personală) este transpusă în spaţiul public de cineva şi intră în „conflict” cu drepturile altora este necesară o acomodare, un compromis, o reabilitare (este previzibilă aşadar o „spălare a creierelor” creştinilor, cum a fost sub comunism la Piteşti, Aiud etc., prin autoritatea forţei legii)! Preoţii vor fi chemaţi în faţa instanţelor de judecată sub acuzaţia că în predici aduc „ofense” minorităţilor sexuale, sau că refuză să îi „hirotonească” şi să îi „căsătorească” pe homosexuali şi lesbiene (aşa cum legislaţia îi protejează în Anglia). Să nu ne mire aceasta, căci prigoana creştinilor a şi început sub aspect juridic, în special în S.U.A., unde tribunalele au emis mai multe sentinţe nefavorabile pentru delictul de opinie religioasă. Deci, prin extensie, preconizatul şi la noi secularism va exclude religia din perimetrul public, o va transforma într-o problemă personală şi nu va mai fi cu putinţă influenţa religiei în politică, legislaţie, educaţie etc.!

În consecinţă, noua Constituţie reprezintă un atac fără precedent în analele constituţionalismului românesc la adresa creştinismului, lăsând deschisă calea ridicării la rang de lege a mentalităţii antihristice şi a sodomizării societăţii (dezastrul moral din spaţiile de învăţământ, dar nu numai, va fi imposibil de oprit!). Nimeni – nici partidele politice, nici orice fel de alte organizaţii, nu vor putea interveni, pentru că vor fi declarate ca neconstituţionale, deoarece vor fi considerate că militează împotriva drepturilor şi libertăţilor omului (Art.40, alin.2), că generează discriminare (Art.30, alin.7). Educatorii şi formatorii de opinie în media se pot face vinovaţi că nu  întăresc respectul pentru „libertăţi” (Art.32, alin.1) sau că nu acceptă unora manifestarea „propriilor practici culturale” (Art.33, alin.1). Până şi copilaşilor din acest an şcolar, din clasele III-V, li s-a introdus o nouă materie de studiat (Filosofia!), prin care să înveţe cum să respecte punctul de vedere al celorlalţi… Culmea ironiei este că, tocmai în numele respectului şi al demnităţii umane, prin Constituţia aceasta se preconizează instaurarea unei societăţi inegale şi injuste, bazate pe sancţionarea populaţiei majoritare (creştinii) şi protejarea celei minoritare (deviaţioniştii sexuali)!

Sunt convins că, dacă Domnul nostru Iisus Hristos ar propovădui astăzi printre noi, ţinându-se cont de această Constituţie nouă, ca premisă a laicizării naţiunii române, fără îndoială că ar fi acuzat şi condamnat pentru „culpa” discriminării şi încălcării drepturilor şi libertăţilor unora! Ştiu şi că, de asemenea, în zilele acestea din urmă, va veni şi lepădarea aproape generală de credinţă! Şi nimeni nu va putea să slujească la doi stăpâni! Eu L-am ales pe Hristos, Stăpânul cerului şi al pământului, în numele Căruia am şi remis cu binecuvântare această Sinteză către Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române!

Concluzie

Consider că proiectul noii Constituţii este un atac subtil la integritatea specificului fiinţei noastre naţionale, a cărui legiferare ar conduce la inaugurarea unei revoluţii seculare caracterizate în cele din urmă de înlocuirea religiei cu drepturile omului! Pe fond, noua Constituţie se aliniază sistemului globalizării, susţinut de forţe laice şi seculare, interne şi internaţionale, cu scopul de a se transfera mai rapid către U.E. suveranitatea noastră naţională şi de a ne constrânge la o  descreştinare derulată după „modelul” unor ţări europene „avansate” în procesul „paraliziei minţii” popoarelor: Franţa, Olanda, Anglia etc. Pentru că avem deci de-a face cu o Constituţie antinaţională, antidemocratică şi anticreştină, mă adresez poporului român pentru a medita la această sesizare gravă, cu recomandarea de a participa masiv la scrutinul electoral organizat în vederea oficializării noii Constituţii, dar SĂ NU VOTEZE ACEASTĂ LEGE FUNDAMENTALĂ ANTIROMÂNEASCĂ! Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Costel NEACŞU

consilier parlamentar

 e-mail: costelneacsu_2007@yahoo.com