Am primit şi dau mai departe...
Descoperire-bombă:
cercetările ADN demonstrează clar
că ruşii nu sînt slavi,
ci au origini tătăreşti și fino-ugrice!
Cercetătorii ruși au făcut o
descoperire senzațională, care va schimba cu siguranță percepția lumii față de
etnia și istoria Rusiei.
Potrivit lor, populația rusă nu
ar avea nimic în comun cu slavii estici, ba din contra, aceștia ar fi
fino-tătari. Mai mult decît atît, nici bielorușii sau ucrainenii nu s-au
dovedit a fi slavi, aceștia fiind mai apropiați de polonezi. Textul a fost
publicat pe glavpost.com.ua.
Rezultatele ultimelor cercetări
realizate de către oamenii de știință ruși despre genofondul națiunii ruse
resping cu vehemență conceptul „slavilor estici”, inclusiv mitul că rușii și bielorușii
ar fi același popor. Din punct de vedere genetic, bielorușii sînt foarte
îndepărtați de ruși, fiind în schimb aproape identici cu polonezii și înrudiți
cu cehii și slovacii. Pe de altă
parte, rușii ar fi mult mai apropiați de finlandezi decît de bieloruși.
Rezultatele vorbesc de la sine: sub aspect genetic, rușii nu sînt „slavi
estici”, ci finici. Nici bielorușii nu sînt „slavi estici”, ci occidentali.
Drept urmare, bielorușii practic nu se deosebesc de polonezi, de aceea ei ar
trebui considerați frați cu polonezii, nu cu rușii. Mai mult decît atît, grupul
„slavilor estici” ar fi fost o invenție de propagandă încă de pe timpurile
Rusiei Țariste, pentru a justifica astfel înrobirea popoarelor vecine. Nici ucrainenii
nu au nimic în comun cu „slavii estici” și nici cu slavii în general! Despre
acest studiu senzațional scrie Vadim Rostov, pe gumilev-center.ru
„Cercetătorii ruși se pregătesc
să publice primul studiu major despre genofondul poporului rus. Rezultatele pot
avea consecințe imprevizibile atît pentru Rusia, cît și pentru ordinea
mondială” – anunță revista rusească Vlasti.
Rușii s-au dovedit a fi... finlandezi
Antropologii au reușit să
identifice imaginea tipică a omului rus. El are o înălțime și greutate medie,
păr șaten și ochi suri sau albaștri. Concomitent, a fost realizat și portretul
ucraineanului tipic. Astfel, un ucrainean se deosebește de un rus prin culoarea
pielii, a părului și a ochilor – el este brunet, cu piele măslinie și ochi
căprui.
În prezent, știința practică cele
mai exacte metode ale biologiei moleculare, care permit citirea tuturor genelor
umane, iar cea mai avansată tehnică pentru analiza ADN-ului este secvențierea
(citirea codului genetic) al ADN-ului mitocondrial și ADN-ul cromozomului uman
Y.
ADN-ul mitocondrial este transmis genetic pe linia feminină, din generație în generație, încă de pe timpurile Evei. Cromozomul Y îl au doar bărbații și, de asemenea, este transmis din generație în generație, fără schimbări, în timp ce restul cromozomilor moșteniți de urmași sînt amestecați ca și cărțile de joc.
ADN-ul mitocondrial este transmis genetic pe linia feminină, din generație în generație, încă de pe timpurile Evei. Cromozomul Y îl au doar bărbații și, de asemenea, este transmis din generație în generație, fără schimbări, în timp ce restul cromozomilor moșteniți de urmași sînt amestecați ca și cărțile de joc.
Spre deosebire de dovezile
indirecte (exteriorul, proporționalitatea corpului), secvențierea mitocondrială
a ADN-ului explică în mod clar gradul de rudenie dintre oameni, scrie revista Vesti.
De mai bine de 20 de ani, geneticienii din Occident folosesc cu succes această metodă. În Rusia, ea a fost aplicată doar o singură dată, pe la mijlocul anilor '90, pentru a identifica osemintele regale. Abia în anul 2000 a fost posibilă studierea națiunii titulare rusești. Rezultatele studiului vor fi publicate în curînd la Editura „Luci”. Revista Vlasti aduce cîteva detalii ale cercetării.
De mai bine de 20 de ani, geneticienii din Occident folosesc cu succes această metodă. În Rusia, ea a fost aplicată doar o singură dată, pe la mijlocul anilor '90, pentru a identifica osemintele regale. Abia în anul 2000 a fost posibilă studierea națiunii titulare rusești. Rezultatele studiului vor fi publicate în curînd la Editura „Luci”. Revista Vlasti aduce cîteva detalii ale cercetării.
Distanța genetică dintre ruși și
finlandezi, în funcție de cromozomul Y, nu depășește 30 de unități convenționale
(rudenie apropiată), iar apropierea genetică dintre ruși și așa-zisele popoare
fino-ugrice (marijcami, vepsami, mordvini) care trăiesc pe teritoriul
Federației Ruse este egală cu două unități. Cu alte cuvinte, genetic ele sînt identice.
Dacă cele mai apropiate grade de
rudenie pentru ruși sînt estonii și ugro-finicii, atunci glumele rușilor despre
„estonienii lenți” sînt un pic stranii...
O altă problemă destul de gravă
pentru Rusia şi ruşi o reprezintă auto-identificarea lor ca „slavi”, deoarece,
genetic, poporul rus nu are nici o apartenenţă la popoarele slave. Geneticienii spun cu tărie: „Rușii nu au
nimic de la slavi”. Chiar și în lexicul rus, circa 60-70 la sută din
vocabular nu este slav. De aceea, rușii nu sînt în stare să înțeleagă limbile
slavilor.
Rezultatele studiului au arătat
că, în afară de finlandezi, rușii au un grad apropiat de rudenie și cu tătarii.
Astfel, distanța genetică dintre ruși și tătari e aceeași, de 30 de unități
convenționale.
Nu mai puțin senzaționale sînt rezultatele din Ucraina. S-a demonstrat
genetic că populația din estul Ucrainei provine de la ugro-finici, ucrainenii
estici practic nu se deosebesc de ruși și mordvini. În schimb, în cazul
ucrainenilor din vestul țării rezultatele sînt și mai neașteptate. Aceștia nu sînt
nici slavi, nici ruso-finici, ci cu totul altă etnie: între ucrainenii din Lvov
și tătari distanța genetică este de doar zece unități.
O rudenie atît de apropiată între ucrainenii din vest şi tătari poate fi
explicată, probabil, prin rădăcinile sarmatice ale vechilor locuitori din Rusia
Kieveană. Desigur, unele componente slave în sîngele ucrainenilor există totuși
(genetic ei sînt mai apropiați de slavi decît rușii); cu toate acestea, ei nu sînt
slavi, ci mai degrabă sarmați. Trăsăturile lor se exprimă prin pomeții
evidențiați, părul închis la culoare și ochii căprui.
Cum rămîne cu mitul că rușii sînt slavi?
Avînd în vedere aceste rezultate,
strategii ruși primesc „o sabie cu două tăișuri”: în acest caz, ei trebuie să
revizuiască toată autoidentificarea națională a poporului rus ca „ slav” și să
renunțe la concepția de „rudenie” cu bielorușii și cu toate naționalitățile
slave, atît la nivel științific, cît și la nivel politic.
Sub aspect geografic, genele
rușilor s-au păstrat pe un teritoriu care „coincide cu Rusia de pe timpurile
lui Ioan Groznîi”.
Populația din Breansk, Kursk și
Smolensk nu este rusă (adică finică), ci belaruso-poloneză, pentru că are gene
identice cu ale bielorușilor și polonezilor. Este interesant și faptul că în Evul
Mediu hotarul dintre Marele Ducat al Lituaniei și Moscovia a fost anume granița
etnică dintre slavi și finici (apropo, atunci, pe acolo trecea și hotarul
Europei de Est). În continuare, Imperiul Moscoviei-Rusiei își alătură
teritoriile vecine, depășind limitele etnicilor moscoviți.
Ce este Rusia?
Aceste descoperiri ale
cercetătorilor ruși oferă o nouă privire asupra politicii Moscoviei medievale.
În concepția istoricilor ruși și a Bisericii Ortodoxe Ruse, așa-zisa „Sfîntă Rusie”
s-a format după impunerea Moscovei în interiorul Hoardei de Aur, și, după cum a
scris Lev Gumilev în cartea De la Rusia Kieveană
până la Federația Rusă, din același motiv ucrainenii și bielorușii au
încetat să se considere rusini și să facă parte din Rusia.
Este clar că pe atunci existau
două „Rusii” diferite: una la vest, care mai apoi s-a unit în Marele Ducat
Lituanian și Rus, şi alta la est (mai exact Moscovia – deoarece pe atunci nu
putea fi considerată Rusia), ce a făcut parte din Hoarda de Aur timp de 300 de
ani. Cea de-a doua Rusie a fost denumită de către istoricii ruși și Biserica
Ortodoxă Rusă „Sfînta Rusie”, privînd astfel Rusia de Vest de tot ce este
rusesc și obligînd tot poporul Rusiei Kievene să se identifice nu ca rusini, ci
ca ucraineni.
Lupta de secole dintre Marele
Ducat Lituanian și Moscovia a fost o confruntare a țărilor cu etnii diferite.
Marele Ducat Lituanian a adunat slavii, pe cînd Moscovia – finicii. Drept
urmare, secole de-a rîndul, aceste două Rusii și-au opus rezistență.
Acest lucru poate fi explicat și
prin faptul că Moscovia niciodată, cît a făcut parte din Hoarda de Aur, nu a
vrut să se întoarcă la Rusia, să-și cîștige libertatea față de tătari și să
intre în componența Marelui Ducat Lituanian. De altfel și cucerirea
Novgorodului a fost menită de a împiedica orașul să adere la Marele Ducat
Lituanian. Această ruso-fobie a Moscoviei și „masochismul” ei pot fi explicate prin
diferențele etnice și apropierea etnică de poporul Hoardei de Aur.
Diferența genetică față de slavi
explică de ce Moscovia respingea modul de viață european și apropierea de slavi
și de ce avea o mare atracție pentru spațiul estic și tradițiile asiatice.
Despre bieloruși
Un punct deosebit în această
cercetare l-a ocupat identitatea genetică a bielorușilor și polonezilor. Faptul
identității apropiate dintre polonezi și bieloruși nu este surprinzător.
Pașaportul lor genetic este atît de apropiat de cel slav încît este aproape
imposibil să găsești deosebirea între genele slavilor, prusilor și mazurilor.
Acest fapt îi unește pe bieloruși și polonezi, care sînt considerați urmașii
balticilor vestici slavizați.
Renumitul istoric bielorus V.
Lastovskii scrie în Scurt istoric despre
Belarus (Vilnius, 2010) că tentativele de înființare a uniunii statului bielorușilor
și polonezilor au fost întreprinse de cel puțin zece ori: în 1401, 1413, 1438,
1451, 1499, 1501, 1563, 1564, 1566, 1567, și abia încercarea din 1569 a avut
succes.
Studiul cercetătorilor geneticieni
ruși ne oferă posibilitatea să privim altfel istoria țării, întrucît multe
evenimente politice ale popoarelor europene se explică tocmai prin genetica
grupului lor etnic – un element care rămînea ascuns de istorici. Anume,
genetica și relația de rudenie dintre grupurile etnice erau puterile principale
ale proceselor politice în Europa medievală.
Concluzii
Rezultatele studiului efectuat de
oamenii de știință ruși despre genofondul poporului rus vor fi asimilate în
timp îndelungat de către societate, întrucît resping în totalitate cunoștințele
noastre de pînă acum, aducîndu-le la nivelul unor mituri neștiințifice. Aceste
descoperiri nu necesită atît înțelegerea, cît obișnuința. Astfel, concepția
„slavilor de est” este acum absolut neștiințifică. În urma cercetărilor,
poporul rus a fost numit finic, la fel ca ucrainenii din estul Ucrainei. În
schimb, populația Ucrainei de vest provine de la sarmați. Adică nici poporul
ucrainean nu s-a dovedit a fi de etnie slavă.
Descoperirea cercetătorilor nu doar
simplu senzațională, ci este o adevărată bombă, care poate submina toate
cunoștințele existente despre geneza popoarelor de pînă acum.
(Sursa:
glavpost.com.ua)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu