LA TRECEREA ÎN VEŞNICIE A PĂRINTELUI IUSTIN

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Elena Vlad, Părintele Iustin Pârvu (acuarelă)

Deşi lunga suferinţă a ultimului său lustru de viaţă pămîntească, dramatic accentuată în ultimele luni, ne-a obişnuit cumva cu gîndul înfiorat al iminentei despărţiri, vestea că Părintele Iustin Pârvu, ultimul mare legionar celest al Ortodoxiei româneşti, a închis definitiv ochii, în cetatea sa duhovnicească de la Petru-Vodă, e greu de primit şi greu de dat mai departe, cîntărind dureros nu doar cît sfîrşitul unui om încununat de sfinţenie, ci cît sfîrşitul marşului legendar al unei întregi generaţii mărturisitoare, ivite din efervescenţa creştină şi naţională a primei jumătăţi a secolului XX, mucenicită şi transfigurată sub marea prigoană comunistă din a doua lui jumătate şi îngăduită de Dumnezeu să strălumineze pilduitor începuturile deloc line ale noului veac şi mileniu.

S-au stins rînd pe rînd, din 1989 încoace, ca nişte faruri călăuzitoare din tîrziul acestei lumi, sfinţiţii ctitori, primenitori şi îndrumători ai monahismului românesc contemporan (îi înşir în ordine alfabetică, după numele călugăresc): Adrian Făgeţeanu, Andrei Scrima, Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, Bartolomeu Valeriu Anania, Benedict Ghiuş, Cleopa Ilie, Dionisie Ignat, Grigorie Băbuş, Ilarion Argatu, Ioanichie Bălan, Nicolae de la Rohia, Paisie Olaru, Paulin Lecca, Petroniu Tănase, Sofian Boghiu, Teofil Părăian, Vasile Vasilache etc., ca şi atîţia legendari preoţi de mir (îi înşir tot alfabetic, dar după numele mare): Dimitrie Bejan, Liviu Brânzaş, Gheorghe Calciu, Constantin Galeriu, Nicolae Grebenea, Miron Mihăilescu, Athanase Negoiţă, Zosim Oancea, Ioan Sabău, Dumitru Stăniloae, Constantin Voicescu, Gavril Zob şi mulţi alţii.

Şi iată că în tîrziul serii de duminică 16 iunie 2013, la 94 de ani (împliniţi pe 10 februarie), răpus trupeşte de cancerul ajuns la metastază, a trecut în veşnicie şi Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu, intrat la călugărie încă din 1936, tuns monah în 1940 şi hirotonit în 1941, preot misionar pe frontul de răsărit în cruciada antibolşevică, fost deţinut politic (1948-1964), ctitor al Mănăstirilor Petru-Vodă (de călugări, 1991) şi Paltin (de maici, 1999), precum şi al aşezămintelor aferente (azil de bătrîne, centru de plasament pentru copii, spital), iar mai recent, întru dreapta pomenire a martirilor Crucii din temniţele şi lagărele comuniste, al schitului iniţial de la Aiud (2002) şi al Mănăstirii de la Poarta Albă-Galeşu (2012, încă în construcţie). A fost cel mai cercetat duhovnic român al secolului XXI, iar unii nu s-au sfiit să-l numească "duhovnicul neamului".

Va odihni alături de Părintele Gheorghe Calciu şi de poetul Radu Gyr în gura de rai de la Petru-Vodă, în pămîntul său natal (înmormîntarea va fi joi 20 iunie), peste care a tras coviltir ceresc de sfinţenie veghetoare şi unde ostenitoarelor obşti le rămîne să ducă mai departe, la înălţimea cuvenită, vrednicia lui duhovnicească şi patosul lui naţional. Petru-Vodă va rămîne, fără îndoială, un loc binecuvîntat de pelerinaj ortodox românesc, în care viaţa neamului va fi slujită perpetuu şi deopotrivă de cei vii şi de cei adormiţi.

Dumnezeu să-l odihnească şi să-i apere moştenirea. (R. C.)

PRICEASNA OCHILOR ALBAŞTRI

Între ochii albaştri ai Părintelui Gheorghe Mărturisitorul

şi ochii albaştri ai Părintelui Justin,

ca între două nemargini de cer, stă Taborul

neamului nostru haiduceşte creştin.

La Petru-Vodă, în munte, în odăjdi de păduri carpatine,

veacul o ia spre vecie în sus,

şi pasul lui viii de nu l-ar mai ţine,

din urmă vin morţii, de gît cu Iisus.

Aievea, în lamura ei, lumina cea una şi neînserată

ne umple potirul iubirii de jos,

iar crucea-nvierii în văzduh ni se-arată

şi pe toţi ne răzbună de noi în Hristos.

Ochii pururi albaştri ai credinţei celei dreptmăritoare

sînt oaze în iadul lăţit peste toate,

din ele să bem, curcubeu fiecare,

apa vie-a iubirii care ştie şi poate.

Între ochii albaştri ai Părintelui Gheorghe Mărturisitorul

şi ochii albaştri ai Părintelui Justin

încă mai are sorţi de vis viitorul

neamului nostru haiduceşte creştin.

Răzvan CODRESCU

 

(Fotografii de Lucian D. Popescu)