E ziua azi a
vechii veşti prin care
s-a fost smerit pre sine Dumnezeu
să-ncapă-n trupul cel de moarte greu
şi să se coacă-n pîntece fecioare.
E ziua-n care dulcea Născătoare
s-a învoit - dreptar fiind mereu -
să-i pună firii herbul ei de zeu
şi morţii chingi la mîini şi la picioare.
Şi-i ziua-n care Iosif a-nţeles
că dragostea e-o taină mai adîncă
decît lumescul neamului ales,
iar jertfa lui ne mai înalţă încă,
din raiul fals al dragostei de sine,
în strălumina milelor divine.
Răzvan
CODRESCU
Mai
puteţi citi pe acest blog:
Intermezzo
liric: trei sonete marianice
Ne apropiem, cu paşi mici, de Franţa (raportul rămîne de 1.000 la 800.000)...
Citiţi, pe Platforma ROST, textul despre "Marşul pentru Viaţă"
semnat de d-na doctor Alina Ioana Dida (şi bogat ilustrat).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu