În pragul noului an şi
în întîmpinarea zilei de pomenire a Cuviosului Antipa de la Calapodeşti (10
ianuarie), prin osteneala conjugată a Mănăstirii Christiana şi a Editurii
Christiana, a văzut lumina tiparului ediţia românească a cărţii Lidiei Meşkova
închinate marelui înduhovnicit născut pe plaiurile moldave şi care odihneşte –
pe pămînt finlandez, dar sub cer rusesc – în lavra ortodoxă a Valaamului: Taina veacului ce va să fie. Viaţa şi nevoinţele Cuviosului Părintelui nostru Antipa de la
Calapodeşti (traducere din limba rusă de Anastasia Mitric, cu o prefaţă de Ieromonah Teofan Munteanu, duhovnicul
Mănăstirii Nera). Volumul, legat, a apărut în condiţii grafice deosebite şi are
o bogată ilustraţie (parţial color). Cuprinsul lui este următorul: Prefaţă la ediţia în
limba română; Notă asupra ediţiei
româneşti; Introducere: Valaam – Athosul de
la Miazănoapte; Capitolul 1: Copilăria
şi tinereţea; Capitolul 2: Începutul nevoinţelor monahale; Capitolul 3: Sfîntul Munte
Athos; Capitolul 4: La metocul
de la Iaşi; Capitolul 5: Plecarea în Rusia; Capitolul 6: Hotărîrea de a rămîne
în Rusia; Capitolul 7: Mănăstirea Valaam; Epilog; Bibliografie; Lista
ilustraţiilor. Pentru lămurirea celor
interesaţi, reproduc mai jos Nota asupra ediţiei româneşti. (R. C.)
Notă
asupra ediţiei româneşti
În
Sinaxarele Bisericilor Ortodoxe din Grecia şi Rusia acest mare trăitor isihast,
originar din părţile Moldovei, apare trecut sub felurite nume: Cuviosul Antipa
Athonitul, Sfîntul Cuvios Ieroschimonah Antipa de la Valaam sau Cuviosul Antipa
Românul. Cînd Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a recunoscut
canonizarea sa (mai 1992), a dispus să fie trecut în calendar cu
titulatura de Sfîntul Cuvios Antipa de la Calapodeşti, pomenirea sa făcîndu-se
pe 10 ianuarie. În anul 2002, Sfîntul Sinod al Bisericii noastre a aprobat şi
Acatistul Cuviosului, întocmit de P. S. Dr. Ioachim Băcăuanul, Arhiereu-vicar
al Episcopiei Romanului.
La
Sfînta Mânăstire Christiana din Bucureşti se află o frumoasă icoană cu moaşte
a Sfîntului Cuvios Antipa de la Calapodeşti, ocrotitor al acestui sfînt lăcaş,
dăruită chiar de către vrednicul de pomenire şi întru fericire adormitul
Părinte Patriarh Teoctist. Această icoană este reprodusă şi pe coperta ediţiei
de faţă, care este în mare măsură rodul evlaviei purtate marelui înduhovnicit
de obştea Christianei şi de dreptcredincioasele suflete apropiate sfintei
mănăstiri stăreţite de Maica Stavroforă Benedicta Chirobocea.
În
File de pateric din împărăţia monahilor –
Sfîntul Munte Athos. Cuvioşi Părinţi athoniţi ai veacului al nouăsprezecelea
(ediţia a III-a, Ed. Christiana/Sf. Mănăstire Nera, Bucureşti, 2008, pp.
288-301) Antonie Ieromonahul prezenta mai pe scurt viaţa şi învăţătura Sfîntului
Cuvios Antipa. Cartea de faţă o prezintă mult mai pe larg, cu întreg contextul
ei istoric şi spiritual, precum şi cu o bogată ilustraţie.
Viaţa Sfîntului Cuvios Antipa (1816-1882) a fost scrisă mai întîi de către ieromonahul Pimen şi editată în anul 1893, la Sfînta Mănăstire Valaam. În prefaţa cărţii sale, părintele Pimen scria: „Întotdeauna m-a interesat, în cea mai mare măsură, viaţa de nevoinţă a ieroschimonahului Antipa. Cu un an înainte de moartea sa, spre sfîrşitul Utreniei, în a doua zi după Naşterea Domnului, fiind în Sf. Altar, l-am rugat să-mi dea binecuvîntare să-i scriu viaţa. Această rugăminte a mea i s-a părut foarte grea smeritului stareţ. «Nu este pentru sfinţia voastră, părinte, – am spus eu, – ci pentru slava lui Dumnezeu». Atunci a căzut de acord. În ultimele zile ale peregrinării pămînteşti a stareţului, de cîte ori mă aflam la schit, el îmi povestea toată viaţa sa, pe etape, în cele mai mici amănunte”.
După moartea părintelui Antipa, au fost aduse la Valaam nişte însemnări despre viaţa sa scrise de către ucenicul său, schimonahul Antonie. „Mărturiile mele – scrie părintele Pimen – şi mărturiile schimonahului Antonie s-au completat mai tîrziu cu povestirile stareţilor de la Valaam, care l-au cunoscut de aproape pe părintele Antipa. Iată cum, mai mult din chiar spusele părintelui Antipa, s-a alcătuit viaţa sa cu adevărat minunată, pe care o propunem aici de faţă binecredinciosului cititor. Smerenia adîncă, înalta experienţă duhovnicească şi iubirea curată pentru Dumnezeu şi pentru aproapele, care l-au împodobit pe fericitul stareţ, transmit întregului conţinut al vieţii sale semnul neîndoielnicului adevăr. Iar darul înaintevederii, care s-a descoperit din întîmplare la el cu două zile înainte de moarte, şi-a pus, parcă, minunata pecete a adeveririi pe întregul conţinut”.
Această viaţă este completată aici şi cu date din dosarul ieroschimonahului Antipa, şi cu date de la descoperirea sfintelor sale moaşte, precum şi cu mărturii ale cinstirii stareţului la Valaam, la Athos, în România şi în Moldova.
Noua carte despre Sfântul Cuvios Antipa – cea mai completă de pînă astăzi – este scrisă de Lidia Meşkova, o erudită scriitoare moscovită, membră a Uniunii Scriitorilor Ruşi şi doctor în Filologie.
Traducătoarea şi editorii versiunii româneşti aduc mulţumiri tuturor celor care au contribuit într-un fel sau altul la apariţia acestei cărţi în limba română. Fie ca rugăciunile Sfîntului Cuvios Antipa de la Calapodeşti să fie tuturor grabnic ajutătoare!
Răzvan CODRESCU
Stimate Domnule Codrescu,
RăspundețiȘtergereMultumiri pt postare ! Cum ati scris si dvs, Sfîntului Cuvios Antipa de la Calapodeşti să ne fie tuturor grabnic ajutător!
Doamne ajuta !
Iulian