ÎN ÎNTÎMPINAREA ZILEI CRUCII (14 SEPTEMBRIE)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Axion la Înălţarea Sfintei Cruci 

Rai de taină eşti, Născătoare de Dumnezeu, 

care ai odrăslit, nelucrat, pe Hristos, 

întru care lemnul Crucii, cel de viaţă purtător, 

pe pămînt s-a sădit. 

Pentru aceasta, acum înălţat fiind, 

închinîndu-ne lui, pe tine te mărim!

CÎTEVA SEMNIFICAŢII ALE CRUCII

Prin verticala ei, crucea semnifică legătura dintre cer şi pămînt, aspiraţia spre cele înalte, rectitudinea vieţii străluminate de credinţă. Orizontala ei semnifică îmbrăţişarea atotcuprinzătoare a lumii prin iubire jertfelnică, chemarea şi adunarea (ecclesia) tuturor în jurul axei sfinte care duce spre Cer. Punctul de întretăiere, de “cuminecare” a orizontalei cu verticala semnifică centrul esenţial al existenţei noastre, buna aşezare în taina mîntuirii, care este posibilă prin con-lucrarea în har a omului cu Dumnezeu, prin conexarea materiei la spirit şi a spiritului creat (sufletul omenesc) la spiritul necreat (Duhul Sfînt).

În vechime, crucea, deşi avea pe alocuri şi semnificaţie sacră (în spiritul păgîn al “religiilor cosmice”), era cunoscută mai ales ca un instrument de supliciu (ajuns în cele din urmă şi în lumea romană). În mai toate limbile moderne, cuvîntul provine din lat. crux,-cis (în legătură cu crucio, “a răstigni”, “a tortura”). 
Pentru creştini, crucea a fost sfinţită prin jertfa lui Hristos şi poartă în ea toată taina răscumpărării. Lemnul Crucii Domnului a fost aflat la Ierusalim de către Sfînta Elena, maica Sfîntului Constantin cel Mare. Tradiţia spune că la cererea mulţimii, neputînd să se apropie şi să o atingă fiecare, Fericitul Macarie, Patriarhul Ierusalimului, a înălţat Sfînta Cruce deasupra amvonului (cum se arată şi în icoana marelui praznic din 14 septembrie), să o poată vedea tot poporul (care atunci a strigat cu înfiorată bucurie: “Doamne, miluieşte-ne cu puterea crucii Tale!”).

Creştinul adevărat se legitimează prin semnul Sfintei Cruci, căruia nu doar că i se închină, dar cu care se şi închină el însuşi (şi se cuvine să conştientizăm cît mai îndeaproape semnificaţia complexă a gestului ritual de “a ne face cruce” – care astăzi, din păcate, este adeseori “luat în deşert”): după rînduiala ortodoxă, ţinem trei degete ale mîinii drepte bine împreunate (semnificînd unitatea treimică a lui Dumnezeu), iar pe celelalte două lipite în podul palmei (semnificînd cele două firi unite “fără amestecare” în Hristos, dar şi cele două ipostaze ale umanului – bărbatul şi femeia – prosternate dinaintea Sfintei Treimi, ba încă şi unitatea sufletului cu trupul în firea noastră omenească); ducem mîna întîi la frunte (cinstind raţiunea umană subsumată Raţiunii Divine), apoi la piept (unde bate inima, centru al vieţii biologice, dar şi duhovniceşti), iar la urmă pe umărul drept şi pe cel stîng (ca într-o cuprindere a întregii noastre fiinţe); şi rostim concomitent (cu voce tare sau doar în gînd) marea taină a Dumnezeirii creatoare şi proniatoare: “în numele Tatălui” (cînd ne ducem mîna în sus) “şi al Fiului” (cînd ne ducem mîna în jos) “şi al Duhului Sfînt” (cînd ne-o ducem în lateral), încheind cu cuvîntul Amin (care se tălmăceşte: “Adevărat”, “Aşa să fie!”) – întărirea mărturisirii noastre “în Duh şi în Adevăr”. În închinarea cu semnul Sfintei Cruci avem, aşadar, rezumatul întregului nostru crez creştinesc şi mărturia simplă a faptului fundamental că “toate se cer după Cruce” (Sfîntul Maxim Mărturisitorul).

Răzvan CODRESCU

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Sub semnul Sfintei Cruci

LA DESPĂRŢIREA DE UN MARE PURTĂTOR DE CRUCE

LISTA TRISTEŢII

(foşti deţinuţi politici care ne-au părăsit):

 PR. MIHAIL LUNGEANU

Duminică, 2 septembrie 2012, a decedat Părintele Mihail Lungeanu, fost slujitor la Biserica „Buna Vestire” din Iaşi

Părintele Mihail Lungeanu s-a născut la 12 aprilie 1924, în Frumuşiţa, judeţul Galaţi. Tatăl fiind numit preot la Biserica Frumoasa din Iaşi, a devenit elev al Liceului Naţional din Iaşi şi apoi student al Facultăţii de Medicină din Iaşi, secţia Medicină Generală.

A fost arestat la 19 august 1947, cu „grupul Medicină”, şi condamnat la 4 ani închisoare corecţională pentru „activitate legionară de la 1945-1947 în oraşul Iaşi”. A executat pedeapsa în închisorile Suceava, Târgu Ocna, Jilava, Aiud. A fost eliberat la 27 august 1953. Timp de nouă luni a lucrat în Iaşi ca oficiant sanitar pe maşina de salvare. Apoi a fost din nou arestat, la 14 ianuarie 1955, şi condamnat la 15 ani muncă silnică, pedeapsă prelungită ulterior cu 36 de luni administrative. A executat pedeapsa în închisorile Galaţi, Jilava, Codlea, Iaşi, Aiud. A fost eliberat la 8 mai 1964. În anul ce a urmat a început să lucreze ca laborant în cadrul Clinicii a III-a Medicală a Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iaşi. În acelaşi an s-a şi căsătorit.

Deoarece nu i s-a permis să-şi continue studiile în cadrul Facultăţii de Medicină, a fost reînmatriculat la Facultatea de Psihologie, direct în anul 3 de studiu. După absolvire a fost angajat ca asistent de laborator la Policlinica Municipală din Iaşi şi apoi, în urma unui concurs, a lucrat până la pensionare, în anul 1986, ca biolog principal la Dispensarul Comasat Tătăraşi. Respectându-şi promisiunea făcută în urmă cu mulţi ani în închisoare, în octombrie 1993 a fost hirotonit diacon în Catedrala din Cluj, de către Mitropolitul Bartolomeu Anania, iar în ianuarie 1998 a fost hirotonit preot de către acelaşi înalt prelat. A slujit la Biserica „Buna Vestire” din Iaşi, până în decembrie 2008.

(Informaţii preluate de pe site-ul Ziarului Lumina, unde cei interesaţi pot găsi mai multe detalii, şi din fişele matricole penale din AANP. Imaginea a fost preluată de pe blogul Bucovina profundă.)

(Necrolog preluat aici de pe blogul d-lui Cosmin Budeancă)