LIBERTATEA RELIGIOASĂ ÎN LUME

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Am primit şi dau mai departe…

ALIANŢA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucureşti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro 

DESPRE ULTIMUL RAPORT

AL DEPARTAMENTULUI DE STAT

AL SUA (VARA 2012) 

E greu de imaginat o libertate mai fundamentală decît cea religioasă, care reflectă una dintre cele mai vechi practici umane – închinarea la Dumnezeu. De-a lungul mileniilor, a fost adeseori încălcată, negată, abuzată. De aceea, în epoca modernă i s-a alocat un loc de prim plan între drepturile omului, fiind recunoscută ca un drept fundamental, care, împreună cu libertatea cuvîntului, cu cea de asociere, de conştiinţă şi de exprimare, constituie eşafodajul pe care democraţia modernă a fost clădită. Un drept universal, care a fost inserat în toate tratatele, declaraţiile şi instrumentele internaţionale care au de-a face cu drepturile omului. Declaratia Universală a Drepturilor Omului îi alocă un loc central: “Articolul 18: Orice om are dreptul la libertatea gîndirii, de conştiinţă şi religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, singur sau împreună cu alţii, atît în mod public, cît şi privat, prin învăţături, practici religioase, cult şi îndeplinirea ritualurilor”. În realitate, însă, libertatea religioasă încă este abuzată in foarte multe ţări, ori nu există defel în unele dintre ele, cum e Coreea de Nord. 

Anual, Departamentul de Stat al SUA emite un Raport privind libertatea şi persecuţia religioasă în toate ţările lumii. Raportul anului 2011 a fost dat publicităţii pe 30 iulie. Il aflaţi aici:  http://www.state.gov/j/drl/rls/irf/religiousfreedom/index.htm#wrapper. E un studiu imens, care discută, minuţios, libertatea şi persecuţia religioasă în fiecare ţară din lume. Are peste 1000 de pagini, fiind alcătuit pe baza informaţiilor şi monitorizării libertăţii şi persecuţiei religioase de către ambasade şi organizaţii neguvernamentale de pe întreg mapamondul.  

Sugerăm tuturor celor interesaţi de subiect sa citească integral Raportul. În comentariul de aici noi facem doar cîteva remarci pe marginea lui. Salutăm faptul că Raportul defineşte libertatea religioasă ca pe un inherent right, adică un drept firesc, necesar şi inseparabil de natura umană. Raportul afirmă că e desemnat să fie o “mărturie” şi o “voce” a celor persecutaţi pe motive religioase.  

După cum era de aşteptat, Raportul are multe de spus despre persecuţia religioasă în ţările musulmane şi asiatice (în special China, Coreea de Nord, Vietnam şi Bangladesh). Descrie în amănunt şi situaţia din România şi Republica Moldova. Ce lipseşte, însă, este o analiză echilibrată privind erodarea libertăţii religioase în democraţiile occidentale, inclusiv în Uniunea Europeană. Dacă în Uniunea Europeană şi în America de Nord încă nu se poate vorbi de  persecuţie religioasă, se poate vorbi totuşi, mai mult decît în România, de o tendinţă tot mai îngrijorătoare – discriminarea practicată împotriva persoanelor religioase. Raportul Departamentului de Stat se limitează la a critica doar Franţa şi Belgia pentru măsurile represive luate împotriva femeilor musulmane, cărora le interzic portul îmbrăcăminţii musulmane în spaţiul public. În mare parte, restul restricţiilor sînt ignorate în Raport. 

Privind Suedia şi Marea Britanie, Raportul nu discută încălcarea flagrantă a drepturilor religioase. Suedia, probabil cel mai secularizat stat occidental, arestează pastorii care propovăduiesc în public împotriva promiscuităţii. Arestarea lor este făcută pe baza aşa-numitelor legi de hate speech, adică legi care interzic “incitarea la ură”. După aceste legi, pronunţările în spatiul public care ofensează un grup oarecare sînt penalizate cu amenzi şi chiar închisoare. Nu puţine au fost cazurile, în ultimii ani, cînd pastori englezi au fost şi ei acostaţi şi arestaţi în stradă pentru că propovăduiau public împotriva promiscuităţii şi a celor care o practică. Marea Britanie are o lungă tradiţie de propovăduire a Evangheliei în spatiul public, pe străzi, în pieţe şi, pe vremea Imperiului Britanic, în porturile coloniale. Creştinii de rînd au fost şi ei penalizaţi cînd au refuzat să închirieze camere în hotelurile lor cuplurilor homosexuale, ori au purtat crucea la lucru (cazul British Airways). Tinere creştine au fost penalizate la şcoală pentru că au purtat verigheta castităţii, bătrînilor care trăiesc în aziluri li s-a interzis să ţină Biblia sau simboluri religioase în camerele lor, iar funcţionari de stat creştini care au refuzat să oficieze căsătorii homosexuale au fost concediaţi. Numărul acestor incidente este îngrijorător de mare şi aproape că nu trece săptămînă fără a auzi despre un alt caz bizar. La ora actuală CEDO are pe rol două astfel de cazuri de discriminare religioasă împotriva creştinilor britanici. În plus, Suedia şi Germania îi persecută şi chiar îi arestează pe părintii care insistă să-şi educe copiii acasă, în spirit creştin, şi nu în şcolile publice, unde sînt expuşi imoralităţii. Acum doi ani SUA a acordat azil politic unei familii germane care a fost arestată pentru că părinţii au refuzat să-şi trimită copiii la şcoală, insistînd că au dreptul să-i educe acasă (homeschooling). 

Discriminarea împotriva creştinilor în Europa nu este un fenomen izolat sau tranzitoriu. Organizaţia vieneză Observatory on Discrimination and Intolerance Against Christians monitorizează şi informează anual despre încălcarea libertăţii religioase a creştinilor în spaţiul european. De asemenea, o oarecare făţărnicie poate fi observată din partea democraţiilor occidentale. Încălcările libertăţii religioase în tiraniile musulmane sau comuniste sînt denunţate, dar cele care se petrec în tările democrate sînt justificate ca fiind rezultatul unor legi “democratic” adoptate pentru promovarea nediscriminarii şi a egalităţii în drepturi a tuturor cetăţenilor. Impactul, însă, e acelaşi – limitarea libertăţii religioase şi a libertăţii de conştiinţă în genere. 

Canada nu sta nici ea tocmai bine la subiectul libertăţii religioase. Guvernul canadian licenţiază posturile de televiziune şi radio creştine din Canada, dar refuză licenţa grupurilor religioase ori pastorilor care propovăduiesc împotriva promiscuităţii. Unii au fost amendaţi pentru simplul motiv că s-au pronunţat împotriva căsătoriilor unisex. Apoi mai e Canadian Commission on Human Rights care amendează cu nesaţ pe cei care încă au curajul să spună public că homosexualitatea este un păcat. Un caz cu totul bizar s-a petrecut cu doi ani în urmă, cînd Comisia a amendat Biserica Catolică din Ontario pentru că a refuzat statutul de ministrant unui tînăr care i s-a identificat episcopului ca fiind homosexual. Funcţionari de stat canadieni sînt amendaţi pentru că refuză să încheie căsătorii între persoane de acelaşi sex. Obiectivul în Canada e acelaşi ca şi în Europa secularizată: transformarea religiei şi a Bisericii într-o instituţie inofensivă, unde statul secularizat determină valorile sociale, nu Biserica, familia ori tradiţia. Un lucru care se observă foarte clar şi în Franta laică, unde religia e un instrument de politică socială a statului francez, parte din politica lui oficială de recondiţionare şi redefinire a valorilor. 

Administraţia Obama nu e nici ea inocentă. Spre deosebire de administraţiile precedente, preşedintele Obama afirmă că SUA nu mai este o ţară “creştină” şi a refuzat să mai proclame Ziua Naţională a Rugăciunii. Legile adoptate de Administraţia lui constrîng chiar şi organizaţiile creştine să adopte planuri de asigurare medicală pentru servicii de avort. Imaginaţi-vă Biserica fiind forţată să finanţeze servicii de avort pentru angajaţii ei! De aceea mulţi creştini americani opinează că SUA ar trebui şi ele incluse in lista ţărilor care încalcă libertatea religioasă şi de conştiinţă. 

Veşti rele parvin şi din China, fără îndoială. Libertatea religioasă e încălcată acolo în mod cît se poate de represiv. Raportul menţionează insă şi veşti bune – tot mai mulţi membri ai Partidului Comunist Chinez devin creştini şi merg la biserică. De asemenea, tot mai multe personalităţi media chineze îmbrăţişează şi ele creştinismul. China e pe cale de a deveni una dintre marile puteri creştine ale secolului XXI. 

Dar România? În opinia noastră, în România e mai multă libertate religioasă decît în ţările occidentale: preoţii sau pastorii nu sînt arestaţi, Biblia nu e interzisă în spaţiul public, purtatul crucii la locul de muncă nu e interzis, amenzi pe baza convingerilor religioase nu se dau, personalul religios ori creştinii nu sînt constrînşi să acţioneze în conflict cu convingerile lor religioase. Pericolul pentru libertatea religioasă din România vine din exterior, nu din interior. Din partea Curţii Europene a Drepturilor Omului, a presiunilor Consiliului Europei, a declaraţiilor, rezoluţiilor şi directivelor emise de Parlamentul European. Se impune, deci, să fim vigilenţi, dar mai ales să practicăm libertatea religioasă. Un drept care nu se aplică prin practicarea lui se atrofiază şi se pierde.  

AFR vă recomandă:

Raportul Departamentului de Stat al SUA se află aici: http://www.state.gov/j/drl/rls/irf/religiousfreedom/index.htm#wrapper.

Iar aici se află un comentariu privind erodarea libertăţii religioase în America apărut în New York Times pe 29 iulie: http://www.nytimes.com/2012/07/29/opinion/sunday/douthat-defining-religious-liberty-down.html?_r=1