Pagini

marți, decembrie 13, 2011

DE MORTUIS NIL NISI BENE


Am primit şi dau mai departe...

MIRCEA NICOLAU
(n. 1914, Bucureşti, licenţiat în Litere şi Filosofie,
deţinut politic între 1941-1946 şi 1948-1964)

Fundaţia “George Manu” şi revista Permanenţe anunţă cu nesfârşită durere plecarea dintre noi a celui care a fost Mircea Nicolau, preşedintele fundaţiei şi prim-redactor al revistei. Legionar încă din tinereţe, om de cultură, scriitor, format la şcoala spirituală a “elitei interbelice”, Mircea Nicolau şi-a închinat întreaga viaţă şi energie, până în ultima clipă, luptei pentru credinţă şi neam. Trecut prin închisorile antonesciene şi cele comuniste, unde şi-a petrecut practic toţi anii de viaţă dintre 1941-1964, nu a abdicat nici o clipă de la crezul său, pe care l-a slujit până în ultimul ceas al vieţii sale îndelungate, care a bătut în zorii zilei de 12 decembrie 2011. Trupul neînsufleţit va fi depus marţi 13 decembrie, la ora 12, la Biserica Sf. Ilie-Gorgani, iar înmormântarea va avea loc în cursul zilei de miercuri. Dumnezeu să-l primească în rândurile drepţilor Săi!

Fundaţia “George Manu”

Imagini de la slujba de înmormîntare şi cîteva evocări aici.

Oricîte divergenţe ai fi avut cu cel care a fost Mircea Nicolau (şi eu unul am avut destule, mai ales de-a lungul anilor '90), era greu să nu găseşti în persoana lui şi certe motive de admiraţie. Nu numai că şi-a păstrat crezul, aşa cum şi l-a înţeles, slujindu-l pînă la ultima suflare, dar era un om cultivat şi un foarte bun orator, iar longevitatea publicaţiei Permanenţe şi activitatea prolifică a Fundaţiei "Prof. George Manu" (şi nu numai) i se datorează în cea mai mare măsură.
S-ar zice că anul acesta vîrsta de 97 de ani a devenit vîrsta fatidică pentru veteranii crezului legionar: s-au dus, aproape unul după altul, şi Arsenie Papacioc, şi Leonte Radu, şi Mircea Nicolau - toţi născuţi în 1914... Iar un Emanoil Paraschivaş sau un Radu Mărculescu mergeau şi ei pe 97 de ani... Dumnezeu să-i odihnească în pace pe toţi şi să le binecuvînteze memoria răstignită. (R. C.)

8 comentarii:

  1. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!
    L-am cunoscut şi eu. L-am vizitat acasă şi la fundaţie, l-am ascultat "pe viu" în cîteva conferinţe, l-am urmărit în cîteva apariţii televizate, l-am citit în "Permanenţe". M-au impresionat la Mircea Nicolau erudiţia,oratoria (nu numai că vorbea cu sens, cursiv şi captivant, dar reuşea să transmită o stare şi să impună prin rostirea cuvintelor) şi verticalitatea. Cerbicia sa însă era cu două tăişuri şi de multe ori acoperea dragostea. Poate de aceea nici n-am putut să-l simt apropiat. În plus, vedeam realităţile româneşti şi modul de participare la viaţa cetăţii în feluri destul de diferite. Cu toate acestea, la moartea unui om ca Mircea Nicolau nu poţi să nu simţi o nostalgie ca la căderea ultimelor coloane ale lumii vechi româneşti.

    RăspundețiȘtergere
  2. Zgârcit, zgârcit... BENE sau BONUM ?

    RăspundețiȘtergere
  3. Circulă în variaţie liberă.
    Cît despre zgîrcenie, se pare că mă întrec comentatorii...

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumoasa imagine... auditiva: Plange printre ramuri luna...

    M. B.

    RăspundețiȘtergere
  5. Sararu Marius13/12/11 9:19 p.m.

    Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!

    RăspundețiȘtergere
  6. Am remarcat evocarile facute pe blog la dl. Codrescu, precum si comentariile pertinente. Aici o relatare cu imagini de la inmormantare, insotita de cateva evocari:
    http://www.fgmanu.ro/continut.php?sectiune=Manifestari#475
    Se pare ca evenimentul (acest ultim omagiu adus celui disparut) a impus respect si unitate in fata solemnitatii momentului intre toate gruparile si fractiunile de orientare de dreapta/legionara.
    Doamne ajuta!

    Bogdan

    RăspundețiȘtergere
  7. @Bogdan

    Am vazut si eu cu ocazia asta cum arata un site legionar...

    RăspundețiȘtergere