CHRISTOS YANNARAS ÎN ROMÂNIA
Sub egida Fundaţiei Anastasia, în perioada 15-20 noiembrie 2011, la Bucureşti, Sighişoara şi Cluj-Napoca, vor fi ţinute o serie de conferinţe-dezbatere ale profesorului grec Christos Yannaras pe tema cărţii sale Contra religiei, recent apărute la Editura Anastasia. Autorul va răspunde întrebărilor şi tuturor interpelărilor publice. Cartea va putea fi achiziţionată la faţa locului.
Programul conferinţelor este următorul:
Bucureşti
Biserica Stavropoleos – marţi 15.11, ora 18:00 (public restrîns)
Academia Română/Aula mare – miercuri 16.11, ora 11:00 (intrare liberă)
Biserica Sf. Silvestru – miercuri 16.11, ora 18:00 (intrare liberă)
Sighişoara
Sala Barocă a Primăriei – joi 17.11, ora 18:00 (intrare liberă)
Sala Barocă a Primăriei – joi 17.11, ora 18:00 (intrare liberă)
Cluj-Napoca
Casa Radio (str. Donath nr.160) – vineri 18 11, ora 18:00 (intrare liberă)
„Biserica şi religia sînt două realităţi incompatibile şi ireconciliabile, precum viaţa şi moartea, libertatea şi necesitatea, dragostea şi interesul. Nu există loc pentru un compromis, o realitate o anulează pe cealaltă. Doar Biserica vesteşte dispariţia contradicţiilor de nedepăşit, certifică în mod empiric faptul că s-a prăbuşit «zidul»: că moartea se poate preschimba în viaţă, că necesitatea poate rodi libertate. Este suficient să luptăm pentru a renunţa la interesul propriu. Catalizatorul transcenderii oricărei contradicţii este dragostea extatică, dragostea reală, care este şi modul existenţei Treimice reale – principiu cauzal al oricărui existent. […]
Religia este interes instinctual individual, Biserica este strădanie a eliberării de interesul individual. Fără interesul individual, instinctual naturii umane, strădania eliberării de natură ar fi fost necunoscută, la fel ca şi persoana ca ipostază a libertăţii. Şi asta înseamnă că, fără nevoia instinctuală de religie, strădania bisericească de renunţare la religie ar rămîne fără obiect. Vorbim de strădanie, prin urmare şi de eşecul ei inevitabil, de ratarea strădaniei. Tocmai din acest motiv, eventualitatea, dar şi dinamica transformării în religie urmăreşte evenimentul eclezial de-a lungul întregii lui evoluţii istorice. […]
Pînă la seceriş, neghina se va înmulţi laolaltă cu grîul. Orice încercare de «despărţire» presupune primejdia smulgerii grîului împreună cu neghina”. (Christos Yannaras, Contra religiei)
„Contra religiei naşte automat un vehement «contra Yannaras». Trăirea religioasă se simte grav ultragiată, impudic şi nemilos pusă pe tocător, dar, mai cu seamă, lovită din toate părţile cu cruzime şi fără evlavie. De unde acest parapon revanşard împotriva lucrării profesorului grec?
O cauză ar putea fi perspectiva filosofică şi diversitatea competenţelor şi punctelor de vedere convocate – semiologie, estetica stilurilor, istoria culturii, drept canonic, iconologie –, abordare atipică pentru o carte cu tematică pronunţat teologică.
Or, dacă autotul riscă să pună pe tapet tema fierbinte a «pierderilor» ecleziologice înregistrate şi de Biserica Răsăritului după schisma din 1054, nu riscă, în schimb, să o trateze decît prin limbajul ingenioasei sale filosofii a credinţei, care îi este propriu şi pe care îl foloseşte în mod curent. În loc de comuniune euharistică, va scrie, mai curînd, relaţionare de dragoste întru Hristos. Formulare surprinzătoare, care irită strana religioasă…
O altă cauză ar putea fi însuşi modul de a arăta făţiş şi în ordinea importanţei duhovniceşti cauzele acestor pierderi. La origine se află irumperea in istorie a modului de existenţă exploziv şi fără precedent al Bisericii, «trăirea bisericească avînd trăsături care răsturnau termenii religiozităţii naturale, instinctuale», notează autorul. […]
În fine, şocul cărţii este resimţit din plin în clipa în care cititorul constată stupefiat că proba de netăgăduit a deteriorărilor ecleziologice semnalate de autor nu trebuie căutată prea departe, ci în însuşi modul său de a crede. Iritarea maximă o produce confruntarea cu o serie de constatări desprinse de autor direct din experienţa vieţii bisericeşti, binecunoscute oricărui creştin «practicant», îmbisericit. Acesta este pus în situaţia, pe de o parte, de a controla şi decide dacă semnalările gravelor abateri ecleziologice sunt reale şi adevărate, iar, pe de altă parte, de a purcede la un examen sever al propriei credinţe, pentru a evalua urgent starea trăirii sale bisericeşti. […]
Contra religiei este cartea primului scriitor bisericesc şi trăitor al ortodoxiei, a cărui trezvie ecleziologică, coagulată sub forma unei lucrări sistematice, mărturiseşte public individualismul credincioşiei ortodoxe actuale, criza «relaţionării» euharistice şi pagubele ontologice consecutive acestor alunecări. Ea nu oferă soluţii, nici paleative pravoslavnice antireligioase. În schimb, compară ingenios statul neghinei şi grâului laolaltă în mirişte, din binecunoscuta parabolă a Împărăţiei, cu statul experienţei ecleziale şi a trăirii bisericeşti laolaltă în cuprinsul Bisericii. La stingerea lumii, neghina toată va fi făcută snop şi va fi definitiv arsă de Domnul. Dar numai de El! Pînă atunci, avertizează autorul, bobul de grîu trebuie vegheat neîntrerupt şi neîntrerupt ferit de neghină… Atît”. (Sorin Dumitrescu, Contra Yannaras)
ANASTASIA - «CARTE DE FOLOS LA TOATĂ VREMEA» - ANASTASIA
Acest individ pe care-l plimbaţi prin ţară mai mult decât sfintele moaşte ar trebui să stea în celula de partid din care a făcut parte. Ce vine rascolnicul ăsta cu dialectică marxist-leninistă în Biserica lui Hristos? Ba vrea să scoată becurile electrice din biserici, ba face apologia desfrâului (pardon, "eroticii"). Cât îi mai daţi nas?
RăspundețiȘtergereMizerabilu'
@ Mizerabilu'
RăspundețiȘtergereV-am postat mai întîi ca să se vadă cît de potrivită vă este semnătura.
Nu ştiu dacă, în aceste condiţii, sinceritatea mai reprezintă o notă bună. Mai bine să fii mai puţin sincer, dar şi mai puţin mizerabil.
V-am postat apoi ca să marchez confirmarea unei păreri pe care am mai exprimat-o, anume aceea că sînteţi cel puţin la fel de
tîmpit pe cît de mizerabil. S-ar putea ca dvs. să vă scape de ce sînteţi tîmpit, dar fiţi sigur că cititorilor normali la cap nu le scapă. Iar un mic amuzament pe seama prostiei cîte cuiva nu li-l pot refuza din cînd în cînd.
În fine, v-am postat pentru că întruchipaţi perfect interdependenţa dintre prostie şi ticăloşie, din nefericire atît de larg răspîndită în lumea românească de azi.
Acestea fiind spuse, rămîne de la sine înţeles că nu voi recidiva în a vă posta (ceea ce nimeni n-o să regrete pe aici; ba dimpotrivă).
Cred ca avem de-a face cu un tâmpit absolut. Merita decorat cu ordinul Papuașului Mistic cu Pene, in grad de Mare Dobitoc. O sfârâitura pe piept si decoratia o sa-i fie vesnic intiparita, ca sa-l vada lumea pe strada si sa se mire ca exista.
RăspundețiȘtergerePS Am citit cartea. Merita o dezbatere.
Răspunsul reflectă o vorbă mai veche: "Le style c'est l'homme meme".
RăspundețiȘtergereDraga Iulian Capsali,
RăspundețiȘtergereNu cred ca galeria si huidielile fac bine,oricat de mult ar fi dreptatea de parte cuiva, Se da impresia ca sunteti singurii posesori ai adevarului ("civiliazat") din blogosfera crestina romaneasca. Tot cam la fel cum PF Daniel vrea sa faca atat de mult pt BOR ca nu prea mai incape nimeni.
Mizerabilul nu cunoaste problema teologica: iubirea lui Dumnezeu si de Dumnezeu ca eros nu e inventia lui Yannaras, ci se regaseste, printre altii, la Sfintii Dionisie Areopagitul, Ioan Gura de Aur si Nicolae Cabasila.
RăspundețiȘtergereDraga Anonimule,
RăspundețiȘtergereNu cred ca am ajuns sa acopar blogosfera romaneasca si nici nu ma stapanesc astfel de dorinte grotești. In ultima vreme, chiar am postat rar pe blogurile prietenilor, din varii motive. Ce m-a determinat sa reactionez la acuzele Papuasului misticoid este faptul ca m-am saturat de semidocti care ataca nume mari ale teologiei fara sa-i fi citit, din cateva referinte de subsol culese de pe situri debile. "Marxist-leninist", "apologia desfraului" sunt descrierile descreierate facute unui mare teolog. Yannaras poate sa-ti placa sau nu, asta este o alta discutie, pentru ca el creează disconfort spiritelor preacucernice (si nu numai lor)- oricum, te obliga sa gandesti. Este tocmai ceea ce Papuasul misticoid refuza cu indarjire dobitoceasca. Ia randurile mele ca pe o sarja glumeata la o exasperare de moment.
In ceea ce-l priveste pe PF Daniel, cred ca faci o confuzie intre Patriarh si Biserica ce o pastoreste. Se intampla enorm de multe lucruri frumoase in BOR; totul este sa le vezi. Daca faci fixatie pe o persoana, nu mai vezi padurea de copac(i).
Comunicat al Sfintei Comunitati a Sfantului Munte
RăspundețiȘtergereRespingere a tezelor eronate ale dlui Christos Yannaras
despre cel intre Sfinti Parintele nostru Nicodim Aghioritul
http://www.razbointrucuvant.ro/2010/07/14/un-document-ignorat-de-multi-dintre-teologii-nostri-fani-yannaras-comunicatul-sfintei-chinotite-a-muntelui-athos-in-apararea-sfantului-nicodim-aghioritul-1993/
Anonimului de la 7:34: documentul respectiv este, dupa cum puteti observa, destul de vechi. Intre timp calugarii de la Vatopedu, caci cu ei se contrase prima data Yannaras, s-au impacat cu teologul grec.
RăspundețiȘtergereSa nu facem dintr-o cearta inter-greceasca o problema teologica insurmontabila. Yannaras polemiza peste timp cu un sfant care fundamentase teologic, alaturi de Cosma Etolianul, nationalismul grecesc. Este notoriu faptul ca cel din urma (pomenit in document) spunea despre limba greaca ca este dumnezeiasca, in timp ce aromana este limba lui satan, fapt care a dus la persecutarea si uciderea preotilor care faceau slujbe in aceasta limba, precum si la prigoana impotriva aromanilor in general.
RăspundețiȘtergereIn discutiile pe care le-am avut cu cativa adversari ai lui Yannaras din Sf. Munte, am constatat nu numai ca nu citisera opera lui, dar ca sustineau faptul ca erotismul este de la...diavol. Ori Christos Yannaras constata doar forta senzualitatii, capabila sa dea mari opere de arta a caror nume nu le-am putea aici enumera (nu mai vorbim despre erotica din folclorul lumii), si sa miste relatiile umane in detalii absolute.
Este vorba despre clivajul intre erotism si asceza, in care fiecare parte - calugarii atoniti vs. Yannaras - au dus ideile lor la extrem, nelasand loc caii amiabile si "pogoramintelor", fapt care a dus si in randul grecilor credinciosi la bulversare.
Yannaras este un mare critic al institutionalizarii excesive(inclusiv a juridicizarii) bisericii si a influentelor catolice in ortodoxie, de aceea probabil si reticenta lui la anumite aspecte ale operei Sf. Nicodim Aghioritul.
Intre timp lucrurile s-au mai asezat si patimile vindicative s-au mai inmuiat. Si daca iei fragmente din Sf. Nicodim, si daca extragi anumite fraze din Yannaras, poti sminti lumea cu ele. De aceea cred ca ar trebui citita cartea si nu fraza scoasa din context, procedeu de care partile au abuzat.
Deși cartea s-ar fi vrut a fi una controversată prin afirmațiile ei, se pare că prezența autorului la o serie de conferințe în București nu a avut rezultatul așteptat. Deși suntem în mod insistent atenționași și invitați să ne recalculam pozița în relația personală cu Dumnezeu, se pare ca preferăm în mod tacit și confortabil să ne amăgim într-o raportare strict religioasă și desigur înșelatoare.
RăspundețiȘtergere,, Religia este interes instinctual individual, Biserica este strădanie a eliberării de interesul individual.(...) Pentru ca libertatea sa fie deplină, numai la seceriș se va separa definitiv interesul personal de dragoste." C. Yannaras, Contra Religiei, p. 282.
Întrebarea care trebuie pusă BISERICILOR (de orice credinţă) : dacă ar veni Isus Cristos şi ar face cu voi ceea ce a făcut în templu cu farisei şi preoţii din vremea Lui ce I-ţi face?
RăspundețiȘtergere1. L-aţi recunoaşte şi aţi urma învăţăturile Lui?
2. L-aţi recunoaşte dar L-aţi răstigni din aceleaşi motive ca cele de acum 200 de ani?
3. Nu L-aţi recunoaşte şi L-aţi răstigni din aceleaşi motive ca cele de acum 2000 de ani, la care aţi adăuga şi câteva motive noi ?
DAR EXISTĂ ŞI ACELEAŢI ÎNTREBĂRI ADRESATE CELOR CARE CRED ÎN DUMNEZEU (îndiferent de ce nume poartă în limba lor):
1. L-aţi recunoaşte şi L-aţi urma - cu toate consecinţele ?
2. L-aţi recunoaşte dar nu L-aţi urma şi L-aţi compătimi, deoarece credinţa ce o propăvăduieşte vine în TOTAL DEZACORD cu credinţa voastră în DUMNEZEU ?
3. Nu L-aţi recunoaşte şi aţi aproba RĂSTIGNIREA LUI deoarece DUMNEZEUL anunţat de EL este cu TOTUL ALTCEVA DECÂT DUMNEZEUL ÎN CARE CREDEŢI ?
Dumnezeu ne-a lăsat libertate alegerii, libertatea deciziei noastre devenind suprema instituţie a EU-lui nostru, la care - dacă avem credinţă - aducem cenzura pusă de DUMNEZEU, adică ne-a creat ,,după chipul şi asemănarea LUI”.
A nu face uz de cele lăsate creaţiei de către CREATOR înseamnă a micşora opera CREATORLUI , deci a nu recunoaşte SUPERIORITATEA lui Dumnezeu şi deci a cenzurii LUI.
Ştefan Ghioc
Foarte incitantă tema, mă bucur că o abordează cineva, mai întâi autorul cărţii, apoi Sorin Dumitrescu, pe care l-am mai auzit vorbind pe temă în conferinţele domniei sale, dumneavoastră înşivă prin postarea de faţă. Vă cer permisiunea de a posta pe blogul personal fragmente din articolul dumneavoastră, cu citarea sursei.
RăspundețiȘtergereNu înţeleg prea bine pentru ce îmi cereţi permisiunea. Aici eu n-am făcut decît să postez ce au spus alţii. Dacă din ce figurează sub acest titlu vă este ceva de folos, atunci luaţi liniştit!
RăspundețiȘtergereDupă tot felul de apariții filosofico-teologice care mai totdeauna au stârnit vehement interesul mental al credinciosului, iată-l si pe acest scriitor grec cum se afundă în marea scripturii ca Origen și ca alți teologi desigur nepracticanți ajungând în pragul ereziei. Mândria de a încâlci cuvinte autosugestionat în atitudine că ar putea fi un luminător teologic pasează psihicul autorului într-un început de nebunie, fapt observabil chiar în titlul cărții de orice credincios simplu cu credință curată. Se vede că și cei de la noi care au publicat cartea, oricât de credincioși ar părea sunt contaminați de virusul slavei deșarte și al câștigului de bani... O carte periculoasă, de evitat.
RăspundețiȘtergereEditorul Dumitrescu parafrazându-l pe scriitor face o gafă la nivel de exprimare numind credința superficială - religioasă. Religia, chiar dacă este un cuvânt cu caracter ecumenic nu trebuie deconspirat în întelesul apatic al credinciosului deoarece ne-am obisnuit dintotdeauna cu ea, pentru iubitorii de adevar facand referinta doar la ortodoxie. Altfel, ateii vor avea de profitat... Se gasesc unii sa fie contrari religiei,
RăspundețiȘtergeredar desi in esenta cuvantului sunt incluse tot felul de confesiuni, secte si credinte pagane, totusi pe undeva exista si ortodoxia,
si in concluzie nu ai cum sa te opui religiei. Titlul cartii si exprimarea din continut este incorect si periculos. Se vorbeste despre trairea credintei, dar acesti scriitori complica si mai mult intelesul ei prin ceea ce scriu. Confunda teologia cu filosofia profana si desi inteleg niste adevaruri, prin exprimarea lor aduc mai mult intuneric in viata credinciosilor. Ar trebui sa va ocupati de altceva si sa nu mai rastalmaciti cuvinte, cu al carui inteles noi ne-am obisnuit in adevar.