Andreas Zielenkiewicz, Turnul Babel
THEOMANIE
Sînt miliarde, vai, şi fiecare,
de nu se crede lumii-ntregi buric,
tot vrea ceva, mai mare sau mai mic,
şi dreaptă numai propria minte-i pare!
Nu-i prost să-şi ia prostia ca atare
şi nici deştept să nu se-nşele-un pic,
dar sinea nu şi-ar da-o pe nimic
nici geniul, nici neghiobul cel mai mare.
Un zeu mundan se simte omu-n sine
şi cînd e lumea doldora de zei
nu mai rămîne loc şi pentru tine,
cel ce ţi-ai pus suflarea vie-n ei,
de-aceea spun că Cel ce este nu e,
iar dacă-ar fi, l-ar bate iar în cuie.
POVESTEA SPEŢEI
Bicisnic trup, năravurile tale
să le-mblînzesc cu-atîta mi-e mai greu
cu cît apune-n mine Dumnezeu,
ca soarele cînd noaptea-i dă tîrcoale.
Cum înger nu-s, nici sfînt cercat pe cale,
nici fiară pură-n pofta ei mereu,
împart cu tine tot păcatul meu,
dar nu şi muta sufletului jale...
Vrăjmaş nu-mi eşti, nici eu prieten ţie,
nici ura, nici iubirea nu ne leagă,
şi nu-i în stare mintea să-nţeleagă
cum moartea-n tine-i blestemat de vie
şi cum povestea neamului întreagă
se toarce-n noi, stihie cu stihie...
LAMURA EVEI
Desculţă treci prin visul meu, uşure,
ca din fuior de aburi întrupată,
încît de-aş fi păgîn, ca altădată,
te-aş ţine drept Zeiţă-a slavei pure.
Celeştii ochi, cu taina lor meree,
şi coama ta de-alămuri levantine
arvună-mi par a veacului ce vine
şi răzbunare-a firii prin femeie.
De-acum să-ţi fie şerpii toţi ispită
şi-alai de draci în straie de lumină
de ţi-ar cînta în nopţi cu lună plină,
nici gînd să cazi în cursa lor vrăjită,
căci toate cîte pîrga şi-au atins
rămîn, prin har, în veci de neînvins.
TOAMNĂ ÎN DOI
Noi ne-am născut cîndva din primăvară
şi ştim cum trage mugurul spre floare
şi-n cîte vămi de verde se măsoară
frunzişul pînă scapătă şi moare.
Din timpul copt cînd îndărăt priveşte,
le vede ochiul toate împreună,
dureri şi bucurii, şi-i omeneşte
că-n suflet lumea ca-ntr-un scoc se-adună.
Ni-s anii toţi minuni desţelenite
şi tot mai lungi sînt umbrele-amintirii
întinse-n blidul vechilor ispite.
Să ne iubim abia de-acum am şti,
dar ce folos, cînd peste pîrga firii
se lasă toamna – rece, udă, gri…?
Răzvan CODRESCU
Mother-Earth (humanityhealing.net)
Domnule Codrescu, ma iertati de deranj si deviez putin, dar implicandu-ma intr-o polemica cu cineva si stiindu-va cunoscator al fenomenului interbelic, imi permit sa va intreb ce parereaveti despre randurile de mai jos:
RăspundețiȘtergere^^^^^^^^^^^^^^^^^^^
Cum era trăită biserica în cotidianul sau în practica socială a celor din interbelic, îndeosebi
în rândurile studenţilor şi intelectualilor (din rândurile cărora s-au recrutat elitele legionare de mai
târziu)? Mergând pe acest fir, vom descoperi lucruri cel puţin stranii: de pildă, studenţii români care
conduceau Asociaţia Studenţilor Creştini din anii '20 ai secolului trecut nu ştiau ce este ortodoxia şi practicau un creştinism a-bisericesc de inspiraţie (şi sub patronaj) protestant.
sursa: http://cluj2010.files.wordpress.com/2010/10/paper-butoi-ro.pdf
.........................
Randurile de mai sus apartin lui I.B., administrator razbointrucuvant. Se vede treaba ca atunci cand nu o dam anonima, corectitudinea politica ne biruie.
D.V.
Imaginile nebanale pe care pe publicati, avand un nivel artistic intru totul compatibil cu al poemelor, au desigur si un autor, care ar merita cunoscut!
RăspundețiȘtergere@ D. V.
RăspundețiȘtergereLocul e foarte nepotrivit pentru o astfel de discuţie. Iar discuţia e delicată şi complexă. Nu am acum timpul necesar de a scrie mai pe larg, dar vă promit că voi reveni, imediat ce voi avea ceva răgaz (s-ar putea însă să nu fie decît săptămîna viitoare).
Deocamdată vă atrag atenţia că lumea românească venea, cu bunele şi cu relele ei, după un secol al XIX-lea aproape total dezbisericit la nivelul clasei politice şi intelectuale, iar acei tineri nu erau toţi copii de preoţi, ca Ionel Moţa, şi nu puteau să nu fie influenţaţi - nu numai în cele bune, dar şi în cele mai puţin bune - de felul de a gîndi al majorităţii dascălilor lor, oameni bine pregătiţi cultural (nu ca astăzi), dar destul de neduşi la biserică. Sigur, dincolo de cercurile cosmopolite, exista un tradiţionalism viguros, pe linia Eminescu-Iorga, respectuos principial faţă de creştinism, dar departe de o viaţă şi o angajare bisericească efectivă. Chiar învăţămîntul teologic era puternic tributar influenţelor scolastice apusene, iar viaţa monahală era şi ea destul de anemică. Cu atît mai mare este miracolul petrecut în România interbelică în următoarele două decenii, cu renaşterea ortodoxă (culturală - mai ales cu Nichifor Crainic, teologică - mai ales cu Dumitru Stăniloae, duhovnicească - mai ales cu Arsenie Boca) din care au ieşit gândirismul sau Rugul Aprins, martirii închisorilor şi marii duhovnici postbelici. România de la 1940 era, spiritualiceşte, cu totul alta decît cea de la 1920, iar mulţi dintre aceşti tineri s-au limpezit din mers (în frunte cu Codreanu însuşi, care, să nu uităm, abia în temniţa de la Jilava, în pragul morţii, la aproape 40 de ani, citea pentru prima oară pagini esenţiale din Noul Testament şi avea revelaţii oarecum genuine!).
Sfatul meu (pe care vi-l dau pentru că mi-l cereţi, altminteri fiind mult mai puţin "cunoscător" decît mă ţineţi dvs.) este să nu vă supăraţi mai tare decît e cazul pe numitul I. B. (eu nu-l cunosc decît din scris), care poate exagerează într-o anume măsură, dar nu este nicidecum alăturea de drum, şi cu atît mai puţin client al vreunei "corectitudini politice". Nu-i vorba aici de buna sau de reaua intenţie a cuiva, ci de nişte realităţi istorice pe care nu le putem eluda.
@ Desenator
Aveţi dreptate şi îmi cer iertare. Voi încerca să nu mai omit precizările, acolo unde se poate (uneori sursele de pe internet nu sînt ele însele explicite).
Unui Anonim nepostat (se ştie el care):
RăspundețiȘtergereProcedaţi cel puţin straniu: citaţi lucruri care confirmă tocmai ceea ce am spus eu, apoi încercaţi să mă contraziceţi insinuant prin ele!
Chiar nu vă daţi seama că nu mai polemizaţi cu mine, ci cu propriile dvs. idei fixe (despre mine, despre legionarism, despre dreapta în general)?!
Dvs. nu vă place toamna asta frumoasă? Nu mai ieşiţi din cînd în cînd la o plimbare, să vă mai destresaţi puţin? Internetul ăsta v-a opărit prea tare şi începeţi să pierdeţi percepţia realităţii.
Randurile "incriminate" sunt exacte istoricește. Cine are habar despre viata ortodoxiei interbelice si a organizatiilor studentesti din epoca cunoaste faptul ca erau facute sub patronaj anglican (protestant), ca acela care le-a deschis ochii studentilor lui catre ortodoxie a fost Nae Ionescu si ca, in general, deruta in care se gasea lumea crestina (mai ales in orase, insa unda de soc lovise si nuca tare a monahismului) este rezultatul unei secularizari atroce incepute de Cuza si a dorintei de emancipare a majoritatii elitelor politice si culturale pasoptiste prin preluarea modelului occidental, inclusiv in Biserica. Nu inteleg de ce ar confirma randurile lui IB corectitudinea politica?! Mi se pare ca este exact pe dos: incriminantul confisca posibilitatea incriminatului de a spune adevarul, in numele "crestinismului corect ortodox".
RăspundețiȘtergereDomnule Capsali, foarte interesant ce ziceti. Ce parere aveti de acest articol?
RăspundețiȘtergerehttp://www.civitas99.ro/volume/ionut1_vol1.pdf
Considerati si dvs ca natiunea e doar o inventia a pasoptistilor?