Pagini

luni, februarie 07, 2011

DR. PAVEL CHIRILĂ DESPRE MITROPOLITUL BARTOLOMEU ANANIA




SCURTĂ ŞI DE NEVOIE ADĂUGIRE
LA UN PREA-ATENT PANEGIRIC


Să-mi fie îngăduit să adaug cîteva cuvinte la trecerea în veşnicie a Mitropolitului Bartolomeu Anania, căci Înaltpreasfinţia sa a fost membru al Consiliului de Administraţie al Asociaţiei CHRISTIANA.
Aritmetica obişnuită numără operele literare şi pe cele teologice, face suma sau scăderea şi compară.
Eu cred că o operă teologică e mai mare ca toate şi nu poate fi nici scăzută, nici adunată, nici comparată.
Există creştini minunaţi (chiar în Sinodul Sfintei noastre Biserici) care nu au nici  operă literară, nici operă teologică, dar care slujesc Biserica prin lucrarea lor sfinţitoare, adică prin asceză şi duhul Sfinţilor Părinţi, în care se mişcă şi trăiesc.
Eu cred că Mitropolitul Bartolomeu nu doar „s-a înscris cu fidelitate în linia marilor ierarhi ortodocşi români...”, ci a fost un mare ierarh ortodox român, pe linia căruia ar putea să se înscrie şi alţii, şi chiar să devină.
În afară de faptul că „trebuie evidenţiate dorinţa şi eforturile multiple ale ierarhului... de a construi biserici... şi a organiza instituţii social-filantropice...”, e cu dreptate să spunem că ierarhul chiar le-a făcut pe toate acestea.
„Ideologiilor totalitare şi opresive ale vremii” e mai bine să le spunem pe nume, adică ideologia atee şi lungul ei braţ represiv – Securitatea.
Bartolomeu Valeriu Anania a fost condamnat la 25 de ani închisoare şi a făcut 6 ani de temniţă grea pentru că s-a împotrivit acestei ideologii atee. Ar putea fi o umilă mîndrie a Sinodului Sfintei noastre Biserici, cu atît mai mult cu cît ceilalţi membri ai Sinodului nu au avut şansa să poarte această cruce.
Mitropolitul Bartolomeu a plecat dintre noi fără ca Sinodul să-şi asume prin el – istoric, moral, spiritual – jertfa norului de mărturii din închisorile comuniste.
În chip minunat, Prea Fericirea Sa Daniel foloseşte în cuvîntarea de la înmormîntare de 18 ori cuvîntul lumină. Dar am simţit, totuşi, a fi de datoria mea să încerc a risipi şi cea mai mică umbră.
Domnul să odihnească în pace sufletul robului Său, Bartolomeu Mitropolitul.
           
            Dr. Pavel CHIRILĂ

Preşedintele Asociaţiei CHRISTIANA



 „Aşa cum Înalt Prea Sfinţitul a precizat în testamentul său, doreşte să fie înhumat într-o groapă cu pămînt reavăn, dorinţă care i se va îndeplini, întrucît peste sicriul care va fi coborît în groapă va fi turnat pămînt de la Mănăstirea Nicula, a doua reşedinţă de suflet a Mitropolitului Bartolomeu. […] Cavoul va fi acoperit cu o piatră pe care Mitropolitul şi-a pregătit-o din timp, din 1996, din banii pe care i-a primit în urma decernării unui premiu literar. Va fi depus în Cripta Ierarhilor, aflată la subsolul Catedralei, unde va odihni alături de predecesorii săi…” (Pr. Bogdan Ivanov – consilier, secretar şi executor testamentar al Mitropolitului)

Puteţi citi AICI cuvîntul rostit de PF Daniel la înmormîntarea ÎPS Bartolomeu Anania.

12 comentarii:

  1. Bloggoslovul7/2/11 9:38 p.m.

    Bartolomeu si Daniel nu prea s-au iubit: doua generatii, doua mentalitati. Ceea ce a urat sau a invidiat mai tare Daniel la Bartolomeu se vede nu din ce a spus, ci din ce nu a spus (sau a cautat sa minimalizeze).
    Eu nu cred nici ca Bartolomeu a fost legionar, nici ca Daniel este mason. Dar unul cu altul s-au purtat chiar ca un legionar cu un mason si invers.
    Chestiunea este ca "legionarul" a murit, pe cand "masonul" traieste...

    RăspundețiȘtergere
  2. E necesar ca Biserica sa ramana libera, independenta si autonoma fata de stat, fata de istorie si de cotidian, toc­mai pentru a putea misiona si increstina lumea.IPS Bartolomeu a reusit acest lucru prin exemplu vietii sale.

    Pentru a putea sluji lumea, Biserica trebuie sa fie puternica, sa se raporteze doar la Revelatia divina, fiindca altfel va fi obligata sa se adapteze ea la niste realitati necrestine, in loc sa increstineze ea lumea.

    IPS Bartolomeu a sfintit lumea timpului in care a trait prin curajul de a se opune raului si holocaustului rosu, asumandu-si responsabilitatea atitudinii sale crestinesti.

    Sinodul prin predica patriarhului Daniel a pierdut sansa, sa arate lumii ca ierarhii au suferit si ei alaturi de popor in inchisorile comuniste si pacatele celor care au colaborat cu sistemul vremii si colaboreaza inca, se pot sterge printr-un singur om, asemenea lui Zaheu vamesul, care prin atitudinea sa reparatorie, "s-a facut mantuire casei acestuia".

    Daca patriarhul Daniel ar fi asumat sinodal gestul de jertfa al IPS Bartolomeu din inchisorile comuniste, ar fi auzit, atat din partea oamenilor cat si a lui Dumnezeu cuvintele: "astazi s-a facut mantuire si iertare Sinodului BOR prin jertfa unui singur om, care a suferit in temnitele comuniste, in timp ce alti sinodali isi faceau studiile afara..."

    BOR a pierdut o sansa unica, in ciuda faptului ca Ortodoxiei ii este straina ideia irecuperabilitatii istoriei sau a indreptarii, insa sunt momente care nu se mai repeta niciodata in viata unei Biserici.

    Un cleric trist pentru faptul ca patirarhul lui nu a fost inspirat de nimeni in acest moment unic...

    RăspundețiȘtergere
  3. Lipsa de inspiratie este pana acum leimotivul patriarhatului lui Daniel, care se pare ca este prea mic pe dinauntru ca sa fie mare pe dinafara. La Cluj n-a fost in stare decat sa-si tradeze usurarea ca a scapat de un adversar redutabil, daca nu cumva de singurul cu adevarat de temut prin temperament, rectitudine si prestanta, restul fiind numai niste cenusii si niste oportunisti in diferite grade. Ceea ce amendeaza domnul doctor P. Chirila este tocmai rasuflarea de usurare a unui om mic si stresat, pe care nu l-a lasat inima sa fie generos si drept.
    Si cred ca a mai fost si un semnal clar ca BOR, cata vreme va fi Daniel in frunte, nici vorba sa se ambaleze pe tema suferintei si martirajului din lupta anticomunista.

    RăspundețiȘtergere
  4. Si pe urma va mai mirati ca Patriarhul Daniel cu are laicatul la inima ?!

    RăspundețiȘtergere
  5. Anonimului de la 8.12 AM:

    Aţi vrut să spuneţi, desigur, "nu are"...

    RăspundețiȘtergere
  6. Dar ce sau pe cine are Preafericitul la inima lui? Laicatul nu, preotimea incarcata de dari nu, pe Inaltul Anania nu, pe neomartirii luptei anticomuniste nu, manastirile traditionaliste nu, Muntele Athos nu, Bisericile Ortodoxe surori nu…

    Pr. Nicolae

    RăspundețiȘtergere
  7. Pentru “Pr. Nicolae”:

    Poate că Preafericitul, mai cerebral fiind, nu ţine la inimă, ci numai (în) minte…

    RăspundețiȘtergere
  8. Pai tine la hartoage (Basilica), la ziduri (Catedrala), la odoare (clopotele cu chipul sau pe ele), la dialogul ecumenic (vizita papei)… Cand vreti sa mai aibe timp sa mai tie si la oameni !? Care oameni mai sunt si nesuferiti, chiar daca or fi ei fratii mai mici ai lui Hristos…

    RăspundețiȘtergere
  9. Tot un anonim9/2/11 1:39 a.m.

    Pentru un om atat de orgolios si de suspiciuos este mult si cat a spus. Sa nu uitam ca e vorba de Patriarhul Romaniei, indiferent cine ar fi el!

    RăspundețiȘtergere
  10. Cum să uităm, cînd tocmai despre asta e vorba?!

    RăspundețiȘtergere
  11. Ce a fost... a fost! Mai bine sa ne preocupam de ce o sa urmeze...

    RăspundețiȘtergere
  12. Abia acum incepe era Daniel: cea mai mare incercare pe care Dumnezeu a dat-o Bisericii si Ortodoxiei romanesti!

    RăspundețiȘtergere