Pagini

luni, noiembrie 15, 2010

UN INVITAT GREC DESPRE SIMPOZIONUL DE MARTIROLOGIE DE LA BUCUREŞTI

SUMARUL BLOGULUI

Pr. Prof. Dr. Georgios Metallinos la Simpozionul de la Bucureşti

Cum Simpozionul de Martirologie desfăşurat luna trecută la Bucureşti nu s-a prea bucurat de o mediatizare pe măsură în despiritualizata şi ideologizata presă de la noi, iar pe diferite site-uri şi bloguri a fost prezentat cu rea-voinţă mistificatoare, cred că e cu atît mai binevenită această prezentare făcută chiar de unul dintre invitaţii străini participanţi la Simpozion, Pr. Prof. Dr. Georgios Metallinos, a cărui certă autoritate sacerdotală şi universitară este pe deasupra oricăror interese partizane din dezbinata lume românească. Îi mulţumesc, în numele tuturor cititorilor, vrednicului Protos. Leontie Fusa, care a tradus atît de prompt textul din greceşte şi l-a transmis în format electronic organizatorilor Simpozionului. Îl reproduc aici cu îngăduinţa d-lui Dr. Pavel Chirilă şi îl ilustrez cu fotografii realizate de d-l Irinel Cîrlănaru. (R. C.)

Cu Dr. Pavel Chirilă, preşedintele Fundaţiei organizatoare


PROTOPREZBITER GEORGIOS METALLINOS:

«MIREASMĂ A MORŢII… SPRE VIAŢĂ»*


            1. Prin harul lui Dumnezeu, am trăit o experienţă unică, la Bucureşti, pe 11 şi 12 octombrie. Este vorba despre participarea mea la un simpozion, care a fost organizat de Fundaţia „Sfânta Irina”, cu tema: „Moartea martirică”, adică semnificaţia şi importanţa „martiriului”. Vorbitorii invitaţi au fost nume cunoscute în spaţiul cercetării ştiinţifice, teologi, istorici, medici etc., ca de pildă cei deja cunoscuţi şi în ţara noastră, atât din prezenţa lor la simpozioane, cât şi din traducerile operelor lor: domnul profesor Tristram Engelhardt, doamna Corinna Delkeskamp-Hayes, părintele profesor Vasile Mihoc etc. Preşedinte al simpozionului a fost directorul Fundaţiei, profesorul de medicină şi bioetică dr. Pavel Chirilă, iar moderatorul lucrărilor a fost mai sus-pomenitul părinte Mihoc, unul dintre cei mai de seamă clerici şi profesori din România. Propriile cercetări le-au comunicat şi Preasfinţitul Episcop Sofian, şi profesorul Academiei Teologice din Moscova, domnul Dominic Rubin. Simpozionul ştiinţific, excelent organizat, a cuprins şi o masă rotundă, cu o mai largă participare a congresiştilor la dezbateri. Trebuie semnalat şi faptul că mulţi congresişti erau vorbitori de greacă, în principal clerici şi teologi, care şi-au făcut studiile postuniversitare în Grecia (la Atena sau Tesalonic). Comunicările, realmente de un înalt nivel, s-au făcut în limbile engleză şi română.
Subsemnatul a prezentat un comunicat cu tema: „Fenomenul neo-martirilor. Importanţa lor teologică şi naţională”. Am avut şi binecuvântatul prilej ca studiul meu să fie tradus în româneşte de către unul din cei mei buni studenţi postuniversitari ai noştri, la Catedra de Teologie, iar astăzi doctorand şi distins lector, domnul Ion Croitoru.
            Când am primit onoranta invitaţie de a participa şi eu la simpozion, mărturisesc că alegerea temei m-a surprins în mod plăcut. Vrând să răspund cu o temă din spaţiul cercetării mele, am ales-o pe cea de mai sus, îmbinând importanţa teologică şi naţională a neo-martirilor, pentru că şi ortodocşii români, ca şi noi, îi au pe neo-martirii lor, din perioada de dominaţie otomană. N-am ştiut însă că, prin harul lui Dumnezeu, cu studiul meu voi da un răspuns la o problemă fundamentală, cu care s-a confruntat simpozionul, aşa cum s-a dovedit în decursul lucrărilor lui. Şi asta pentru că există o importantă cerere în viaţa bisericească şi în teologia României de astăzi.

Vorbind despre neo-martiri

            2. Este cunoscut faptul că în perioada regimului comunist, în această mare ţară ortodoxă, minoritatea conducătorilor a dezlănţuit o persecuţie fără precedent împotriva ortodocşilor, fără deosebire de poziţie socială, neexceptând demnitarii sau persoanele sus-puse care n-au vrut să se alăture regimului comunist şi au fost consideraţi periculoşi; fără însă ca acest lucru să însemne, cel puţin pentru majoritatea zdrobitoare a celor persecutaţi, că aparţineau anumitor partide sau că erau dirijaţi de reprezentanţii Occidentului burghez. În numeroasele „lagăre de concentrare” create au fost închişi sute de mii de cetăţeni care – aşa cum s-a dovedit – n-au fost decât simpli credincioşi ortodocşi, care au preferat să devină victime într-o ardere-de-tot (holocaust) creştin-ortodoxă decât să accepte negarea credinţei lor prin trecerea la ateism. Au urmat în felul acesta exemplul vechilor mărturisitori şi martiri.
            Cele de mai sus au fost confirmate în a doua zi a simpozionului, când am vizitat (în pelerinaj) una dintre marile lor  închisori, în afara Bucureştiului, la Jilava, unde literalmente ne-am îngrozit. Pentru că din descrierea şi istorisirea a doi vechi deţinuţi de acolo (printre puţinii care au supravieţuit până astăzi), din tot ce am văzut şi am putut să conchidem, ne-am încredinţat că a fost vorba despre reînvierea muceniciilor din alte epoci, din vechiul Imperiu Roman până la regimurile totalitare şi fasciste din secolul XX. Dar trebuie să precizăm aici că, din punct de vedere istoric, valoarea torturilor a fost dogmatizată de către al IV-lea Conciliu de la Lyon (1245), al XIII-lea Sinod Ecumenic al Bisericii Latine (romano-catolice), care a acceptat torturile ca pe un mijloc de anchetă pentru facilitarea operei Sfintei Inchiziţii! Astfel s-au născut monştrii Revoluţiei franceze, ai Revoluţiei bolşevice sau ai nazismului, cu toate imitaţiile lor ulterioare.
            Condiţiile de „viaţă” în celulele morţii erau mai rele decât cele ale creştinilor şi evreilor din lagărele de concentrare ale lui Hitler. De aceea, noii mărturisitori români din închisorile-morminte au cerut cu disperare să fie trataţi măcar aşa cum naziştii se poartă cu deţinuţii lor! Din acest motiv, singura lor mângâiere şi uşurare era rugăciunea şi, prin aceasta, dezvoltarea unui spirit de frăţească dragoste şi solidaritate, care a provocat uimirea noastră.
            În anul 2009, în oraşul universitar Sibiu, a fost publicată de către Editura Agnos traducerea engleză a unei importante cărţi cu titlul Sfântul închisorilor, avându-l ca autor pe monahul Moise. Cartea se referă la unul dintre martirii închisorilor româneşti, Valeriu Gafencu. Ceea ce oferă o greutate în plus este faptul că această carte a fost editată cu binecuvântarea Arhiepiscopului Andrei de Alba Iulia (Transilvania). Am avut onoarea să-l cunosc şi să mă împrietenesc cu el, atunci când, la început ca decan al Facultăţii noastre, l-am vizitat în Eparhia sa, dar şi prin participarea mea, la invitaţia sa, ca Decan al Facultăţii de Teologie de acolo, la simpozioane în acest minunat oraş. Traducerea în engleză a făcut-o monahul Sava de la Mănăstirea Oaşa. Pot să vă comunic că această carte se traduce deja în limba greacă şi o recomand călduros încă de pe acum.

Monahul Moise de la Oaşa, alcătuitorul cărţii despre Valeriu Gafencu

            3. Simpozionul a fost urmărit de episcopi şi clerici, monahi şi monahii, profesori şi, în principal, ortodocşi culţi şi luptători, cu poziţionare precisă faţă de sistemele surori, comunismul şi fascismul, produse ale secularei dialectici occidentale, care au fost transplantate în Răsăritul Ortodox. Simpozionul a avut ca scop impulsionarea şi încurajarea Sfântului Sinod al Bisericii României să purceadă la recunoaşterea oficială a acestui holocaust al ortodocşilor acestei ţări. Desigur, n-au lipsit nici dintre cei care nu cunoşteau criteriile eclesial-teologice ale Ortodoxiei, vorbind despre „aşezarea în rândul sfinţilor” (γιοκατατάξεως), şi în esenţă despre „sanctificare” (γιοποιήσεως), aşa cum de altfel se întâmplă şi în Biserica noastră. Smerita mea contribuţie, aşa cum a fost caracterizată de către mulţi, a fost recomandarea de a se evita generalizarea făcută de Ierarhia noastră**, sub fericitul întru adormire Arhiepiscop Hristodulos, cu referire la Asia Mică (1922). Am subliniat că o aşezare în rândul sfinţilor generalizată, şi în esenţă sanctificarea (a se vedea canonizatio la catolici), ar crea mai mari probleme Corpului Eclesial Român, care fireşte nu ar aduce nici un folos. Tocmai de aceea, am recomandat să se facă un prim pas prin recunoaşterea bisericească oficială a sacrificiului martirilor holocaustului românesc. Având în vedere rolul matern al Ierarhiei bisericeşti în vremuri critice, care pentru ocrotirea turmei evită mişcările riscante şi grăbite, atunci când Ierarhia întârzie şi evită să ia hotărâri, poate fi vorba de două lucruri: fie de înţelepciune, fie de trădare. A doua variantă vreau întotdeauna să o exclud dintr-o Ierarhie ortodoxă. 
            Există însă o dificultate naţională, aşa cum mulţi dintre congresişti au subliniat în pauze; că adică cei care obstrucţionează o astfel de hotărâre sunt renegaţii călăi „ortodocşi” ai celor întemniţaţi şi unii notabili evrei. Fireşte, nu pot să cercetez veridicitatea acestei opinii, dar nici să o resping, pentru că cei care au făcut această mărturisire au fost distinşi ortodocşi români şi buni cunoscători ai lucrurilor.
            Aşadar, să ne rugăm ca Presfânta Biserică a României să depăşească aceste obstacole şi să recunoască holocaustul românesc din veacul al XX-lea, hotărând o anumită zi de pomenire şi de cinstire a victimelor frumos-biruitoare sub regimul comunist, ca mărturisitori şi eroi ai credinţei noastre.

Traducere din limba greacă de
Protos. Leontie Fusa
(după Oρθόδοξος Tύπος, 5-11-2010)


* Cf. II Corinteni 2, 15-16: „Pentru că suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos între cei ce se mântuiesc şi între cei ce pier; unora, adică, mireasmă a morţii spre moarte, iar altora mireasmă a vieţii spre viaţă…”  
** Sinodul mare la greci este numit Ierarhia [n. tr.].

Lămurindu-l pe mai tînărul Dominic Rubin...

12 comentarii:

  1. Abia acuma se vede cata rea vointa au manifestat unii prezentand deformat simpozionul...
    Totusi o observatie, domnule Codrescu: de ce nici nu se pomeneste in prezentare de rusul D. Avdeev care a luat si el parte la simpozion?

    Pr. Nicolae

    RăspundețiȘtergere
  2. Pentru Pr. Nicolae:

    Nefiind eu autorul textului, nu sunt în măsură să vă răspund.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cornel Firciu15/11/10 12:42 p.m.

    "Simpozionul a fost urmărit de episcopi şi clerici, monahi şi monahii, profesori şi, în principal, ortodocşi culţi şi luptători, cu poziţionare precisă faţă de sistemele surori, comunismul şi fascismul, produse ale secularei dialectici occidentale, care au fost transplantate în Răsăritul Ortodox."
    Pot sa completez frumoasele ganduri ale Pr. Prof. Dr. Georgios Metallinos cu faptul ca de comentat a fost comentat de ortodocsi inculti, rauvoitori, diversionisti inepti care au facut ca pr. Iustin sa fie canalizat intr-o fronda lipsita de orice filon duhovnicesc. Este trist in ce hal a ajuns "duhovnicul neamului", ca sa-l asculte si sa-l creada pe Victor Roncea, care are rolul de informator oficial al sau. Trist final, intr-o tara in care si duhovnicii mari cad inselati de toti corifeii minciunii (vezi si cazul pr. Nichita de la Manastirea Brancoveni, care a plecat la stilisti cu o parte din obstea de maici). Sa se milostiveasca Dumnezeu de aceasta biata tara, pe care doar sangele martirilor din inchisori o mai tine in vagi simtiri.

    RăspundețiȘtergere
  4. Despre masonul Razvan Theodorescu nimic, nimic? Pe el cine l-a invitat?

    RăspundețiȘtergere
  5. Care-i problema?! Au fost trimise invitaţii întregii ierarhii bisericeşti, principalilor reprezentanţi ai A.F.D.P.R. (de toate orientările), unei mari părţi a clasei politice (foşti sau actuali şefi de partide, foşti sau actuali miniştri, foşti sau actuali senatori şi deputaţi), celor mai vizibili analişti politici sau jurnalişti formatori de opinie şi multor personalităţi intelectuale (academicieni, universitari, artişti, scriitori), pentru că intenţia a fost a unei audienţe cît mai largi şi a unei provocări a tuturor la o reevaluare a memoriei colective din perspectiva unei Ortodoxii care este gata oricînd să mărturisească în faţa oricui, pentru că n-are nimic de ascuns şi nici pricini de a se teme.
    Nu s-a iluzionat nimeni că vor veni toţi cei invitaţi (între care Dumnezeu ştie cîţi vor mai fi fost masoni) - şi de altfel cei mai mulţi dintre ei s-au abţinut să vină (din frondă, din teamă sau din laşitate), refuzînd mănuşa care li s-a aruncat.
    D-l R. Theodorescu, cum menţionam şi într-un alt comentariu, abia "a dat cu nasul" pe acolo, constatînd probabil că... "nu-s de nasul" dumnealui nici asistenţa. nici conferenţiarii, nici problemele dezbătute.
    Simpozionul s-ar fi desfăşurat pe aceeaşi linie ortodoxă şi cu aceleaşi comunicări - româneşti sau străine - şi dacă în sală ar fi fost nu cîteva sute, ci cîteva mii de oameni, inclusiv toţi masonii din România.
    Ne-am fi bucurat să vină cît mai mulţi ca să audă ce avem de spus despre martirii şi neo-martirii noştri, să stea faţă în faţă cu icoana de la Diaconeşti şi să afle că e încă vie şi lucrătoare conştiinţa creştin-ortodoxă a neamului românesc, reprezentată de clerici şi laici deopotrivă (şi conectată la conştiinţa creştin-ortodoxă universală).
    Mă întreb cît de imbecil poate fi cineva care nu pricepe atîta lucru şi care crede că poate pune totul în cumpănă cu o întrebare insinuantă (şi aceea strecurată sub paravanul parşiv al anonimatului)? Sînt astfel de neica-nimeni care nu pot depăşi mentalitatea de gaşcă handicapată şi care cred că adevărurile trebuie păstrate şi dezbătute numai în pivniţele lor şi numai cu asistenţă de troglodiţi unanimişti, trecuţi prin filtru de pivniceri. După ei, lumina ar trebui ţinută atent sub obroc, iar creştinismul ar trebui să fie o afacere de catacombe. Hristos Însuşi, în optica lor cretină, ar fi fost cazul să intre în panică şi să-Şi sisteze predica de pe munte văzînd că în sînul asistenţei s-au strecurat şi niscaiva farisei sau saduchei (chemaţi sau nechemaţi)!

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu trebuie sa va faceti nervi si sa va pierdeti timpul cu toti prostii, domnule Codrescu. Daca mai era ceva de lamurit, prezentarea parintelui Metallinos e mai mult decat lamuritoare.
    Cat despre academicianul Razvan Teodorescu habar nu aveam ca este mason (desi asta explica multe), dar cum ar fi putut el (sau chiar 10 ca el) sa compromita sau sa deturneze un simpozion (cum de altfel nici macar nu a incercat)? E o prostie atat de mare incat numai niste oameni nesanatosi la cap ar putea sa o ia in calcul.
    Anonimul respectiiv trebuie sa fie proaspatul insuratel Victoras sau vreunul de-ai lui, care nu stiu ce sa mai faca si ei ca sa para ca sunt cineva cand de fapt nu sunt decat niste nimeni. Daca le moare parintele Justin nu ramane din ei toti decat o hazna cu laturi de care si porcilor le-ar fi scarba sa se apropie. Trebuie lasati sa se sufoce de propria putoare si eventual sa nici nu le mai postati "fitilele", ca doara nu va obliga cineva. Cred ca si cititorii blogului v-ar fi recunoscatori, pentru ca lumea s-a saturat de atatea minciuni jegoase de-ale lor, de care cine simte nevoie nu are decat sa le citeasca pe blogurile lor infecte pe care se simt ei ca acasa.

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Cornel
    In principiu ai dreptate dar nici cu tonul comentariului nu sunt impacat. Mi-as dori sa invatam cate ceva din felul in care isi cantareste/masoara, impacheteaza si livreaza raspunsurile dl. Codrescu. Am avea cu totii de castigat. Fitilistii au si ei bucuriile lor, ce poti sa le faci? Mai periculosi sunt cei care ne conduc de 20 de ani (R. T. e unul dintre ei) si care nu au nici un regret, ba dimpotriva!

    RăspundețiȘtergere
  8. Lui Big Ben

    Imi pare rau daca am cam sarit calul, din cauza indignarii. Imi cer scuze!

    RăspundețiȘtergere
  9. Mai nou la Petru Voda s-a interzis sa se mai difuzeze revista Lumea Credintei pentru ca a prezentat favorabil simpozionul de martirologie din Bucuresti despre care Parintelui Parvu i sa spus ca a fost facatura masonica si Parintele chiar a crezut!

    RăspundețiȘtergere
  10. Prohibiţia e reală, ca şi dezinformarea Părintelui Iustin, dar nu cred că sfinţia-sa are vreo legătură directă cu măsura în sine, care poartă marca inconfundabilă a "ucenicilor-vrăjitori". Ultimul colet a fost returnat cu această precizare: "Am fost rugat de părinţii care se ocupă de pangarul mănăstirii să vă comunic că au decis să vă returneze coletul întrucît politica editorială a publicaţiei dvs. nu se potriveşte cu interesele mănăstirii noastre" (semnat: "m. Filotheu"). Care sînt "interesele" respective (vorba aceea: "Interesul poartă fesul") şi cine are căderea să le exprime, nu-i locul să comentez eu aici: Dumnezeu ştie şi a Lui este judecata.
    După ce a trecut de ditamai muşcătura de cîine a administraţiei patriarhale, "Lumea credinţei" va trece şi de această muşcătură de ploşniţă.
    Mă întreb doar, în treacăt: să fie oare adevărat că "extremele se ating"?

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu stiam acest amanunt in legatura cu perceptia revistei in de tot ravasita minte a zelotistilor ortodocsi puiti la manastirea Petru Voda. Totusi, Parintele Iustin este staret si ma indoiesc de faptul ca nu a fost informat despre scoaterea revistei din pangar. Daca i-a recomandat lui Victor Roncea sa-i dea lui Dan Puric una in cap (!) pentru ca indraznit sa atinga subiectul martiriului si a fost co-organizator al simpozionului, nu inteleg de ce te mai mira, draga Razvan, punitiunea asupra revistei Lumea Credintei... Intra in logica perfecta a diabolizarii "dusmanului", acolo unde si Filotheu are expertiza necesara (in special a depistarii 666 in cutele realitatii). Sunt curios ce ar recomanda parintele Iustin in cazul Pr. Prof. Dr. Georgios Metallinos, care are asemenea cuvinte frumoase despre Simpozion? Lapidarea?

    Incep sa am sentimente amestecate, de lehamite si mila fata de asemenea inversunare ce se propaga fara discernamant. Interogatia ta finala are rolul sa mai puna - pentru a cata oara? - degetul pe rana. Cenzura este un bun instrument ideologic atunci cand nu vrei sa vezi decat adevarul tau unic. Sa fii "normal" (cine mai poate sa dea definitia normalitatii, daca un duhovnic indeamna la violenta si interzice o revista?) incepe sa devina o hula. Si totusi, "norma" pentru noi este Hristos, cel care nu sfatuieste sa dai una in capul dusmanului (ar fi starnit hahaiala ucenicilor, iar nu zidirea lor), ci sa-ti intorci obrazul celalalt. Si sa te uiti in ochii celui ce te uraste si sa-l intrebi, intocmai ca Domnul Iisus: “Daca am vorbit rau, dovedeste ce este rau, iar daca am vorbit bine, de ce Ma bati? (Ioan- 18:23)

    RăspundețiȘtergere
  12. Nu confundati pe Parintele cu unul sau cu altul! "Petru voda" nu mai e de mult Parintele.

    RăspundețiȘtergere