SUMARUL BLOGULUI
CITIŢI AICI: F.O.R. DESPRE CARDUL DE SĂNĂTATE
Sfinţii Doctori fără de arginţi Pantelimon şi Ermolae
(frescă din incinta Aşezămîntului social al Mănăstirii Christiana)
Pariul cu Europa
În anii din urmă, România, printre atîtea alte acute probleme de «imagine», a căpătat şi trista faimă a unei ţări incapabile să absoarbă şi să valorifice, prin proiecte credibile, o mare parte din fondurile europene care-i stau la dispoziţie. S-ar zice că ne-a fost mai uşor «să intrăm în Europa» decît ne este acum să-i îngăduim Europei să intre în România!
Sintagma românească e încă timorată în faţa paradigmei europene: retrăim într-un fel, în plin secol XXI, faza «formelor fără fond» ale occidentalizării din secolul al XIX-lea. Dinamica structurilor mentale (şi implicit comportamentale) ţine anevoie pasul cu dinamica structurilor de civilizaţie. Ba tragem adeseori concluzia pripită şi păguboasă că ei au valorile lor, iar noi pe ale noastre, şi că între aceste două ordini de valori ar exista o fatală incompatibilitate.
La o analiză mai atentă, ar trebui însă să ne dăm seama că proiectele cu finanţare europeană, şi mai ales parteneriatele transnaţionale, deşi implică o logistică mai complexă, cu care nu sîntem încă pe deplin dedaţi, reprezintă tot atîtea provocări la vrednicie şi responsabilitate, pe de o parte, dar şi la (re)descoperirea de noi înşine, pe de altă parte. Avem nu o dată, dincolo de multele lipsuri şi inerţii, resurse sau potenţialităţi ignorate, rezidînd în propriile noastre tradiţii, inclusiv (şi poate mai ales) în tradiţia ortodoxă (perpetuată oficial în rînduielile vieţii bisericeşti şi neoficial în rînduielile vieţii rurale). Pariul ar fi, într-o primă instanţă, să renunţăm la proastele năravuri moştenite din comunism, pe care să le înlocuim cu bunele năravuri reînviate ale lumii româneşti tradiţionale, iar, într-o a doua instanţă, să ne învrednicim a conexa aceste valori ale tradiţiei la cadrele şi exigenţele actualităţii. Regăsirea de sine a românităţii este cel mai firesc certificat de europenitate.
Bucureşti:: parteneri români şi belgieni
Vin belgienii!
Să trecem însă de la discuţia generală la cazul concret. Într-un proiect multi-regional – Stagii de practică geriatrică valorizate într-un context transnaţional modern (SPGT) – susţinut de Fondul Social European (FSE) în cadrul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltare Resurse Umane (POSDRU), Asociaţia «Christiana» (România) şi Grupul «Armonea» (Belgia) au ajuns în relaţie de parteneriat [1].
Dr. Pavel Chirilă, întemeietorul şi preşedintele Asociaţiei «Christiana»
Ce este «Christiana»? O asociaţie filantropică medical-creştină din România, cu filiale autonome în mai toate oraşele mari ale ţării, întemeiată laolaltă de medici şi preoţi [2], în duhul ortodox al vechilor «vasiliade» [3], ctitorind deopotrivă, din 1990 încoace, spitale, mânăstiri, cămine de bătrîni şi şcoli sanitare, promovînd, prin editura omonimă din Bucureşti, o literatură de specialitate în care teologia şi ştiinţa merg mînă în mînă, fără nici un conflict esenţial, şi contribuind la transpunerea în fapte a idealului creştin de conlucrare a laicatului ortodox cu clerul şi structurile bisericeşti. Aşadar, o asociaţie puternic ancorată în tradiţia de două ori milenară a Bisericii şi slujind în mod mărturisit idealul reîncreştinării vieţii publice româneşti de după cumplita experienţă a ateismului comunist.
Reuniune de lucru româno-belgiană
Ce este «Armonea»? Cel mai important grup privat belgian în sectorul de servicii şi îngrijiri pentru persoanele vîrstnice, cu 49 de aşezăminte, 4815 rezidenţi şi 2800 de angajaţi (de cele mai diverse naţionalităţi) [4], promotor al unei asistenţe specializate şi ultramoderne, fundamentate şi desfăşurate pe deprinderile occidentale ale umanismului secularizat, cu respect principial faţă de tradiţiile şi valorile moral-religioase, dar neutru faţă de ele în activităţile sale curente şi în prezentările sale publice. Aşadar, un grup exemplar organizat, devotat celor mai nobile scopuri socio-umanitare, dar fără determinare religioasă şi fără angajament confesional, corespunzînd mentalităţii laice şi formelor civilizaţionale ale Occidentului contemporan.
Sf. Mănăstire Christiana (Bucureşti, Şos. Pipera 49)
Şi iată că, în virtutea parteneriatului şi pentru definitivarea termenilor lui, patru reprezentanţi de seamă ai Grupului «Armonea» – d-l Luc Pirson (Senior HR Manager), d-na Veerle Bekaert (HR Manager), d-l Didier Spruyt (Quality Coordinator) şi d-l Kurt Keirsmakers (Quality Manager) – au descins luna trecută în capitala României şi au luat contact direct cu realităţile noastre curente. D-l dr. Nestor Tache (român stabilit în Belgia), iniţiatorul şi principalul manager al Proiectului, a avut ocazia să-şi exercite o dată în plus virtuţile de mediator între mentalităţi şi civilizaţii…
Aşezămîntul de la Mănăstirea Christiana (1)
Cînd nimeni nu se sperie…
Nu ştiu dacă sau în ce măsură cei care au gestionat vizita celor patru oaspeţi belgieni (găzduiţi la Centrul cultural-social «Sf. Apostol Andrei» al Patriarhiei Române, unde se află şi sediul Proiectului) se vor fi gîndit la considerente precum cele expuse mai sus, dar, printre sesiunile de lucru privitoare la parteneriat şi implementarea Proiectului, aceştia au fost duşi în vizită… la mănăstire (Christiana, Pasărea) şi la Muzeul Satului! Adică în cele două puncte referenţiale ale tradiţiei locale: obştea monahală (întruchipînd vechea rînduială religioasă) şi obştea sătească (întruchipînd vechea rînduială civilă). Poate că ar fi trebuit să li se traducă şi frumoasa legendă a «Tinereţii fără bătrîneţe» pentru ca impactul tradiţiei să fie deplin, inclusiv în tangenţă cu domeniul lor de competenţe şi aspiraţii («valorificarea resurselor umane în vederea îmbunătăţirii stării de sănătate şi a calităţii vieţii, inclusiv a prelungirii speranţei de viaţă»)…
Aşezămîntul de la Mănăstirea Christiana (2)
Desigur, mănăstirile vizitate, Christiana [5] şi Pasărea [6], au fost alese anume pentru că găzduiesc de ani buni în spaţiul lor sacru cămine de bătrîni admirabil organizate şi deservite (într-o ţară în care adesea tocmai organizarea şi serviciile lasă de dorit). Asemenea cămine, funcţionînd în cadru mănăstiresc şi cu personal mănăstiresc, dar cu dotări şi la standarde moderne (atît cît permit resursele financiare, mult mai modeste decît cele occidentale) [7], reprezintă cea mai concretă şi mai convingătoare dovadă că deprinderile tradiţiei şi exigenţele actualităţii pot face casă bună împreună şi că pînă la urmă dragostea de aproapele la care ne cheamă Hristos («Care ieri, azi şi mîine este Acelaşi») constituie numitorul comun ideal al tuturor întreprinderilor noastre «asistenţiale». Ce poate fi mai minunat decît să se întîlnească, în general-umana căutare «a tinereţii fără bătrîneţe şi a vieţii fără de moarte», lamura tradiţiei cu lamura civilizaţiei, trecutul cu prezentul, Răsăritul cu Apusul?!
Mesagerii celei mai moderne civilizaţii au fost şi au văzut că românii ortodocşi pot fi parteneri credibili. Iar românii i-au primit cu toată consideraţia cuvenită unor oameni care ştiu şi ţin să-şi facă treaba în mod exemplar, chiar dacă poate unii dau socoteală mai puţin lui Dumnezeu şi mai mult propriei lor conştiinţe (morale, civice şi profesionale). Dar oare conştiinţa nu-i însuşi chipul lui Dumnezeu din noi?
Oaspeţii belgieni par să fi plecat cu o bună impresie. Nouă ne rămîne s-o onorăm în continuare şi să încercăm să învăţăm din experienţa şi din rigorile lor în ce fel valorile tradiţiei pot ieşi din mănăstiri şi din muzee ca să facă pui şi în cetate, spre mai binele şi la îndemîna tuturor.
Poarta Mănăstirii Christiana
Două moduri specifice de abordare şi de slujire s-au iscodit reciproc şi nimeni nu s-a speriat de nimeni. Spiritul armoniei creştine (Armonea-Christiana) le guvernează direct sau indirect pe amîndouă, iar pînă la urmă, vorba aceea (atît de dragă lui Constantin Noica), nu se ştie cine dă şi cine primeşte…
Răzvan CODRESCU
] Dr. Pavel Chirilă (care este pînă astăzi preşedintele Asociaţiei), dr. Maria Chirilă, pr. Constantin Galeriu, pr. Constantin Voicescu, pr. Constantin Mihoc etc.
2 comentarii:
Stiti cum a modificat romanasul de moda noua vechiul proverb "Cine n-are batrani, sa-si cumpere"? Am auzit-o de la un sofer de taxi: "Cine n-are batrani, sa NI-I cumpere"! Sunt printre noi unii care si-ar vinde bucurosi si batranii (si pe ma-sa, si pe ta-su), daca ar da cineva bani pe ei! Asa cum isi vand, deja, copiii sau nevestele.
S-ar cruci belgienii sa auda asta, nu-i asa?
Varstnicii nostri au nevoie de ingrijiri si de respect. Imi doresc din tot sufletul ca toti Romanii sa aiba putere, intelegere, respect pentru semenii lor. Sa nu asteptam sa primim ci sa si daruim. Nu pot sa exprim in cuvinte respectul pe care il port pentru asemenea OAMENI ,oameni cu suflet mare. Multumim.
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire