O premieră
la Editura Christiana:
În întîmpinarea primului Simpozion de Martirologie din România postcomunistă, organizat la Bucureşti în zilele de 11 şi 12 octombrie a. c., la Editura Christiana a ieşit de sub tipar volumul Principiile cercetării martirologice, realizat de Prof. Univ. Dr. Ilie Bădescu, Lector Univ. Dr. Andreea Băndoiu şi Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă. Recenta sinteză reprezintă o premieră în bibliografia românească. Teologia, bioetica şi sociologia se împletesc în această fenomenologie a martirajului, avînd explicit în vedere organizarea unor viitoare Centre de Studii Martirologice, printre care şi cel din cadrul „Proiectului Aiud”. Pentru cei interesaţi, reproduc aici Sumarul cărţii şi Bibliografia finală (care se întregeşte şi cu alte trimiteri bibliografice din numeroasele note de subsol), păstrînd ortografia autorilor. (R. C.)
SUMARUL VOLUMULUI
Cuvânt înainte
Prof. Dr. Ilie Bădescu
Fundamentele martirologiei
Un alt fel de ştiinţă: martirologia şi teoria fenomenelor asincrone • Războiul imperiilor apostatice împotriva mamelor şi copiilor. Martiriul Sfintelor Perpetua şi Felicitas • Cunoaşterea fenomenului martiric. Trăirea mistică. Apogeneza • Compasul transcendent al iubirii şi experierea triontică – trăsături ale antropologiei martirice • Tipare de trăiri înrudite: contemplarea marilor formaţiuni istorice
Prof. Dr. Ilie Bădescu
Fenomenul şi noţiunea martiriului
în diferite religii, culturi, epoci, civilizaţii
Culoarea epocilor • Homo viator, homo repensus, dispreţul trupului. Martirologia în Evul Mediu • Cadrele martirologiei moderne. De la arderile pe rug la relativismul “corectitudinii politice” (political correctness) • Martirii timpurilor moderne în faţa stihiei sectelor intelectuale
Prof. Dr. Ilie Bădescu
Războiul împotriva sfinţilor. Fenomenul iconoclast
De la iconoclasmul istoric la iconoclasmul bolşevic • Iconoclasmul şi “ciocnirea civilizaţiilor” • Iconoclasmul: deconstrucţie păgână a Europei creştine • Venerarea sfinţilor: manifestare asincronă • Iconoclasmul: suprimarea protovederii • Statul din lume contra “imperiului” din cer
Lector Dr. Andreea Băndoiu
Ateismul şi urmările lui
Între bine şi rău • Ateismul – infirmitate spirituală • Ateismul ca negare a religiei • Apariţia “omului nou” • Ateizarea maselor • Ateism şi martiraj: provocare şi reacţie
Prof. Dr. Pavel Chirilă
Definirea noţiunii de martir
Prof. Dr. Pavel Chirilă
Aspecte dogmatice în actele martirice
Prof. Dr. Pavel Chirilă
O radiografie a martirajului
Martirii: date biografice şi statut social • Contextul socio-istoric • Metode de schingiuire • Antropologie martirică • Trădătorii credinţei • Actul de condamnare • Folosirea citatelor biblice în actele martirice • Rugăciunile martirilor • Viziuni, vedenii, vise • Semnul Sfintei Cruci • Puterea şi lucrarea mucenicilor • Miracole • Relaţia cu lumea • Intrarea în veşnicie
Prof. Dr. Pavel Chirilă
Atitudini faţă de actul martiric
Atitudinea martirului • Atitudinea îngerilor faţă de martiraj • Atitudinea mulţimilor faţă de martiraj • Atitudinea familiei faţă de martiraj • Atitudinea păgânilor faţă de martiraj • Atitudinea demonilor faţă de martiraj • Soarta chinuitorilor
Addenda
Organizarea şi funcţiunile unui centru ortodox
de studii martirologice
Principiile cercetărilor martirologice
Bibliografie generală selectivă
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ SELECTIVĂ
• Actele martirice, în col. “PSB”, EIBMBOR, Bucureşti, 1982 (reed. 1997).
• Allard, Paul, Dix leçons sur le martyre, Paris, 1907.
• Allard, Paul, Histoire des persécutions, Paris, 1911, 2 vols.
• Apologeţi de limbă greacă, în “PSB”, EIBMBOR, Bucureşti, 1980.
• Apologeţi de limbă latină, în “PSB”, EIBMBOR, Bucureşti, 1981.
• Aube, B., Les persécutions de l’Eglise. La polémique païenne à la fin du II-ème siècle, Paris, 1878.
• Batiffol, Pierre, Saint Augustin, Paris, 1929.
• Batiffol, Pierre, Etudes d’Histoire et de Théologie positive, Paris, 1930.
• Băncilă, Vasile, Duhul sărbătorii, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1996.
• Bănescu, Nicolae, Istoria Imperiului bizantin, Ed. Anastasia, Bucureşti, 2003, 2 vols.
• Bonsirven, Joseph, Les Juifs et les Chrétiens. Expansions et luttes, Paris, 1936.
• Bréhier, Louis, Histoire anonyme de la première Croisade, Paris, 1924.
• Callwaert, C., “La méthode dans la recherche de la base juridique des premières persécutions”, în Revue d’Histoire Ecclésiastique, Louvain, XII (1911), nr. 1.
• Campenhausen, von F., Die Idee des Martyriums in der alten Kirche, Göttingen, 1936.
• Canfield, Leon Hardy, The Early Persecutions of the Christians, NY, 1913.
• Cayré, F., Patrologie, Paris, 1931, 2 vols.
• Chambord, Dom François, Les Eglises du monde romain pendant les trois premiers siècles, Paris, 1877.
• Chateaubriand, F. A., Les Martyres ou le Triomphe de la religion chrétienne, Paris, 1859.
• Chirilă, Prof. Dr. Pavel, Pr. Dr. Mihai Valică, Spitalul creştin. Introducere în medicina pastorală, ed. a II-a, Ed. Christiana, Bucureşti, 2009.
• Coman, Pr. Prof. I. G., Patrologie, Bucureşti, 1956.
• Coman, Pr. Prof. I. G., Probleme de filosofie şi literatură patristică, EIBMBOR, Bucureşti, 1995.
• Coman, Pr. Prof. I. G., Patrologie, vols. 1-3, EIBMBOR, Bucureşti, 1984,1985, 1988.
• Crainic, Nichifor, Ortodoxie şi etnocraţie, Ed. Albatros, Bucureşti, 1997.
• Cront, Georges, La lutte contre l’hérésie en Orient jusqu’au IX-ème siècle. Pêres. Conciles. Empereurs, Paris, 1933.
• D’Ales, A., La Théologie de Saint Hippolyte, Paris, 1906.
• D’Ales, A., La Théologie de Saint Cyprien, Paris, 1922.
• D’Ales, A., La Théologie de Tertullien, Paris, 1905.
• Delumeau, Jean (coord.), Histoire vécue du peuple chrétien, Toulouse, 1979, 2 vols.
• Duchesne, L., Histoire ancienne de l’Eglise, Paris, 1911, 3 vols.
• Eusebiu de Cezareea, Scrieri, partea întâi, în “PSB”, EIBMBOR, Bucureşti, 1987.
• Flavius Josephus, Antichităţi iudaice, Ed. Hasefer, Bucureşti, 2004.
• Freppel, l’abbe, Les apologistes chrétiens au II-ème siècle. Saint Justin, Paris, 1860.
• Freppel, l’abbe, Les apologistes chrétiens au II-ème siècle. Tertullien, Paris, 1864.
• Guénon, René, Criza lumii moderne, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1993.
• Guignebert, Charles, Le Christianisme antique, Paris, 1926.
• Guiraud, Jean, Histoire de l’Inquisition au Moyen Age, Paris, 1935.
• Inglebert, Hervé, Les Romains chrétiens face à l’histoire de Rome, Paris, 1996.
• Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă, Ed. Christiana, Bucureşti, 2006.
• Ioan Gură de Aur, Sfântul, Predici la Sărbători împărăteşti şi cuvântări de laudă la Sfinţi, EIBMBOR, Bucureşti, 2006.
• Ionescu, Nae, Tratat de Metafizică, Ed. Roza Vânturilor, Bucureşti, 1999.
• Labriolle, Pierre, La littérature latine chrétienne, Paris, 1924.
• Labriolle, Pierre, La réaction païenne. Etude sur la polémique antichrétienne du I-er au IV-ème siècle, Paris, 1934.
• Ladner, G. B., “Homo viator: medieval ideas on alienation and order”, în Speculum, vol. VLIII, 1967.
• Leclercq, H., Les martyrs du III-ème siècle, Paris, 1903.
• Le Goff, J., Omul medieval, Ed. Polirom, Iaşi, 1999.
• Mehedinţi, Simion, Creştinismul românesc. Adaos la Caracterizarea etnografică a poporului român, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1995.
• Paladie, Istoria lausiacă (Lavsaicon), EIBMBOR, Bucureşti, 1993.
• Poulet, Dom Charles, Histoire du Christianisme, Paris, 1932, 2 vols.
• Puech, Henri-Charles (coord.), Histoire des Religions, Encyclopédie de la Pléiade, Paris, 1972.
• Puech, Aimé, Les apologistes grecs du II-ème siècle de notre ère, Paris, 1912.
• Quasten, Johannes, Patrology, Utrecht, 1963.
• Rămureanu, Pr. Prof. Ioan, “Studiu introductiv” la Actele martirice, în “PSB”, EIBMBOR, Bucureşti, 1982.
• Riondel, H., Une page tragique de l’histoire du Levant. Le Bienheureux Gomidas de Constantinople, prêtre armenien et martyr (1656-1707), Paris, 1929.
• Rus, Remus, Dicţionar enciclopedic de literatură creştină din primul mileniu, Ed. Lidia, Bucureşti, 2003.
• Savin, Ioan Gh., Iconoclaşti şi apostaţi contemporani, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1995.
• Scrierile Părinţilor Apostolici, în “PSB”, EIBMBOR, Bucureşti, 1979.
• Simon, Marcel, André Benoit, Le Judaïsme et le Christianisme antique, d’Antiochus Epiphane à Constantin, Paris, 1968.
• Tixeront, J., Patrologie, Paris, 1927.
• Toynbee, Arnold J., A Study of History, Oxford University Press, New York – Toronto, 1962, vol. 1.
• Vasile cel Mare, Sfântul, Scrieri, partea întâi, în “PSB”, EIBMBOR, Bucureşti, 1986.
• Vasilescu, Emilian, Interpretarea sociologică a religiei şi moralei. Şcoala sociologică franceză. Studiu critic, Bucureşti, 1936.
• Velimirovici, Nicolae, Gânduri despre bine şi rău, Ed. Predania, Bucureşti, 2009.
• Verrill, A. H., L’Inquisition, Paris, 1932.
Ei, da! Am trait s-o vedem si pe asta: Ilie Badescu ne expune “Principii de martirologie”.
RăspundețiȘtergereDar asta e extraordinar!
Daca toti dascalii care au predat in vremea comunismului sociologie, filosofie, pedagogie, socialsim (ca, pentru cine nu stie, asta era si o materie de studiu, nu doar regim politic) si cite alte traznai ideologizate si ideologizante (ca asta ajunsese sa fie insasi filosofia), ei bine, daca toti dascalii de astfel de traznai de pe vremuri ar cugeta azi la principii de martirologie, atunci aparitia cartii acesteia n-ar mai fi un lucru extraordinar. Ci ar fi ceva pur si simplu ordinar.
Am auzit ca cineva isi da doctoratul - in psihologie sau sociologie parca – analizind asa-zisul “fenomen Pitesti”. Si am auzit ca acelasi Ilie Badescu ar fi indrumator. Dar nu Ilie Badescu e interesant. Poate sa fie X indrumator. Interesant e ca azi lumea isi da doctoratul in “Pitesti” si ca azi Ilie Badescu se pronunta asupra principiilor martirologiei.
Sa zicem ca aceasta carte e perfect canonica, admirabila stilistic si bine rinduita in toate cele si ca meritul este al lui Ilie Badescu insusi. Nu credeti ca e extraordinar? Poate fi un semn bun! Clericii si laicatul isi vor insusi lectia si isi vor impropria principiile acestea. Nu doar ca isi vor recunoaste sfintii martiri, ci, poate impreuna cu Ilie Badescu, ii vor imita. Iar in curind Marian Munteanu si Virgil Magureanu vor putea cistiga alegerile parlamentare si prezidentiale (poporul roman e pregatit sa votezi pe oricine declara ca lupta impotriva sistemului ticalosit), si vor intoarce Romania spre adevarata cale de-a dreapta.
Domnule Razvan Codrescu, va rog sa nu-mi raspundeti! Imi imaginez prin cite treceti si am deplina incredere in dumneavoastra. Nu pentru dumneavoastra este mesajul acesta, ci pentru Ilie Badescu.
Dar nici profesorul acesta celebru nu-mi va raspunde. Pentru ca sint un anonim, iar dinsul este, de multa vreme, foarte principial...
Mai tine minte cineva ce insemna sa fii principial?
P.S.
Stie cineva exact ce si unde a predat dl.prof.dr.Ilie Badescu in vremea comunismului?
Nu ca ar avea mare importanta, da’ asa, de-o curiozitate...
Doctorul Chirila si actorul Puric sint buni cind fac ceea ce stiu sa faca, dar nu cred ca acesta e domeniul lor.
RăspundețiȘtergereBadescu, insa, se crede bun cind face ce nu stie sa faca si de asta face el de toate.
Sfintilor martiri, iertati-le si ajutati-ne!
Bine-ar fi sa ajunga toti sa ceteasca Scriptura, dar sa ne fereasca Dumnezeu sa s-apuce toti sa-si dea cu parerea in public.
RăspundețiȘtergereCe alaturare bizara: dl.dr.Chirila si Ilie Badescu!
Oare cand vomu scapa de impostura?
Te pomeni ca nici soboarele n-au stiutara pina acusilea cum sa aplice principiile martirologiei, dar-mi-te sfintii sa stie cum sa procedeze, colea, ca la carte. Ca multi nici n-aveau carte.
RăspundețiȘtergereBuna, buna cartea asta. Da' daca nu era dom' Badescu, nu cre' ca avea alura stiintifica. Io'te la bibliografie! Cine mai avea timp si minte sa "parcurga" atita?!
Multumim dom' profesor ca existati!
Cica Stalin a zis ca nu e om neinlocuibil! Dvs. dovediti ca avea dreptate.
"Anonimilor" de mai sus:
RăspundețiȘtergereAm stat în cumpănă dacă să vă postez sau nu. Îmi repugnă să fac pe cenzorul, chiar şi atunci cînd este vorba de vădite indelicateţi (ca să nu le spun altfel).
Vă înţeleg sincer iritarea, dar sînteţi în mare măsură nedrepţi.
Eu unul - toată lumea o ştie - nu-s un "fan" al d-lui Bădescu şi am polemizat dur cu privire la domnia-sa pe vremuri (şi mai ales pe vremea "Mişcării" lui Marian Munteanu, care de atunci îmi şi poartă sîmbetele, cum se spune). Am recunoscut însă întotdeauna că omul are şi laturi bune şi că a făcut şi lucruri de folos (cel puţin din perspectiva disciplinei sale).
Mai întîi că nu este vorba - cum o arată clar chiar titlul cărţii, pe care ar fi bine să aveţi răbdarea de a o parcurge înaintea de a o persifla -de principiile martirajului, ci ale cercetării acestuia din diferite unghiuri de vedere (cel teologic fiind numai unul dintre ele).
Abordarea d-lui Bădescu este mai ales istorică şi sociologică, iar a d-lui dr. Chirilă (căruia, în paranteză fie spus, nu i se poate imputa nici o inconsecvenţă morală) - mai ales bioetică şi fenomenologică.
Dacă d-l Bădescu teoretizează şi conceptualizează de pe poziţiile domeniului său de preocupări, d-l dr. Chirilă se rezumă la o abordare aproape strict descriptivă, cu indicarea onestă a surselor şi cu ample şi nenumărate citate.
Amîndoi se raportează cu respect la creştinism, dar nu ţin "să se dea teologi", nici nu pretind a fi epuizat subiectul. Au încercat pur şi simplu o sinteză onestă a datelor curente şi o sensibilizare a celor care ignoră sau desconsideră astăzi fenomenul martirajului (fie el mai vechi sau mai nou).
În cei douăzeci de ani scurşi de la căderea regimului comunist, ar fi avut suficientă vreme să întreprindă acest demers oricine altcineva, dar iată că nu s-a învrednicit s-o facă. Lucrarea - bună sau rea - răspunde unei necesităţi şi acoperă parţial un gol, lăsînd loc - şi dînd un stimul în plus - altor întreprinderi ştiinţifice sau religioase pe aceeaşi temă. Nu văd ce e rău în asta. E în continuare loc de mai mult şi de mai bine, iar eventualii cercetători sau analişti viitori vor fi îndatoraţi într-o măsură sau alta aceastui prim demers mai sistematic, întreprins într-un momemt de amorţire a conştiinţei noastre mărturisitoare, cînd nici clericii şi nici intelectualii nu fac (sau nu fac destul) ce s-ar cuveni să facă în materie.
Datoriile şi necesităţile ar trebui să ne unească, nu să ne dezbine. Or, cercetarea martirajului istoric, inclusiv a celui mai recent, cu sublinierea dimensiunii lui creştine, constituie o datorie şi o necesitate, căreia ar fi mai corect să încercăm să le răspundem după puteri, decît să ne contestăm unii altora legitimităţile.
Ca problemă religioasă, martirologia aparţine Bisericii şi reclamă competenţe teologice.
Ca problemă ştiinţifică, aparţine cercetătorilor de diferite competenţe.
Ca problemă de conştiinţă, ne aparţine tuturor şi o nimeni nu-i neavenit să se arate preocupat de ea - fie el popă, doctor, actor, belfer, conţopist, pălmaş... sau orice altceva.
Autorii recentei cărţi o abordează mai ales ca problemă ştiinţifică şi ca problemă de conştiinţă, fără să-i neglijeze însă nici statutul religios (pentru care invocă şi citează autorităţi recunoscute, româneşti sau străine).
Acesta este, cred, cadrul corect în care trebuie judecate lucrurile (ca şi dubla mea implicare: de editor şi de mediatizator).
Iar Simpozionul din octombrie, la care sînt invitaţi teologi, bioeticieni şi istorici cu ranguri bisericeşti, universitare şi academice din mai multe ţări, sper să fie o reuşită şi să coaguleze în sensul arătat mai sus. Vă asigur că n-au de ce să se supere de toate acestea nici martirii, nici avocaţii lor conjuncturali. Se pot supăra numai adversarii ireductibili ai asumării creştine, printre care sînt sigur că nu vă număraţi.
Indiferent cine sunt autorii, e bine ca s-a facut acest prim pas. Sa speram ca va fi urmat si de altii mai putin contestabili din generatiile mai tinere, carora de obicei nici nu le mai pasa.
RăspundețiȘtergereDa, doctorul Pavel Chirila si profesorul Ilie Badescu sunt 2 oameni foarte diferiti unul de altul si ca formatie, si ca traseu de viata, si ca sensibilitate morala si religioasa. Dar sunt amandoi oameni de stiinta si crestini. Pe lume sunt milioane de oameni de stiinta. Ati vrea sa fie toti la fel? Nu mai vorbesc ca sunt miliarde de crestini? Ati vrea sa fie toti la fel? Stim cu toti bine ca nu se poate.
RăspundețiȘtergereUnoraa vad ca li se pare de mirare colaborarea lor la aceiasi carte (pe care nu am citit-o si nu ma pronunt). De ce insa nu spune nimeni nimic si de tanara autoare a treia, Andreea Bandoiu? Se intelege mai usor colaborarea dintre I.B. si P.C. daca se arata ca A.B. este mana dreapta a doctorului P.C. in activitatea de asistenta sociala si in acelasi timp si-a dat doctoratul cu profesorul I.B.: iata veriga de legatura. Si iata cum tineretea poate media pentru apropierea celor mai varstnici si poate conlucra cu ei la o cauza comuna. Iar astfel de conlucrare ar trebui, cred, sa fie un model si pentru altii. Daca ne-am suspecta si ne-am barfi mai putin si am colabora si ne-am respecta mai mult, atunci mai bine ar merge toate in tara asta, fiti siguri!
Anonimului de la 9.58 AM:
RăspundețiȘtergereObservaţia e corectă şi într-o oarecare măsură vă dau dreptate şi în concluziile pe care le trageţi. Să-i lăsăm însă la o parte pe d-l Pavel Chirilă şi pe d-ra Andreea Băndoiu şi să rămînem la cazul d-lui Ilie Bădescu, care a constituit adevărata pricină de iritare în context. Au fost şi sînt o grămadă de oameni care, trăind destul sub vechiul regim, au făcut diferite compromisuri (ideologice, morale, profesionale). Să poată fi oare judecaţi toţi cu una şi aceeaşi măsură? Mai întîi că nu toţi au făcut înainte de 1989 lucruri de egală gravitate. Apoi nu toţi au avut după 1989 acelaşi tip de comportament. Nu pot fi băgaţi în aceeaşi oală şi judecaţi cu aceeaşi măsură (decît dacă eşti necinstit sufleteşte) oameni ca, să zicem, Virgil Cândea şi Dan Zamfirescu, Ilie Bădescu şi Ion Coja, Octavian Paler şi Adrian Păunescu, Zoe Dumitrescu-Buşulenga (Maica Benedicta) şi Corneliu Vadim Tudor, Alexandru Paleologu şi Dan A. Lăzărescu, Eugen Simion şi Ion Dodu Bălan ş. a. m. d.
Sunt cazuri şi cazuri, iar unii şi-au răscumpărat păcatele şi s-au căit de ele (cît de sincer – numai Dumnezeu o ştie). Oricum, creştineşte vorbind, omul viu este o perpetuă devenire, are posibilitatea căinţei şi ispăşirii, în cuget şi fapte, chiar şi în ceasul al doisprezecelea (tîlharul mîntuit pe cruce). Eu nu sunt Dumnezeu şi nu ştiu dacă şi în ce măsură d-l Bădescu „s-a căit”, „a ispăşit”, „şi-a răscumpărat” mai marile sau mai micile „păcate ale tinereţilor”, dar ştiu că nu e lipsit de calităţi, că s-a străduit să facă lucruri de folos şi că sunt alţii infinit mai pătaţi şi mai nesimţiţi faţă de trecutul şi de prezentul lor. Recunosc necesitatea unei anumite prudenţe morale, dar nu pot încuraja judecăţile abstracte şi generalizatoare, pe care le consider în primul rînd necreştineşti. Mie nu-mi trece prin minte – ca unui Marian Munteanu odinioară – să-l socotesc pe d-l Bădescu „un Nae Ionescu al generaţiei noastre”, dar nici nu pot vedea în dumnealui pe marele „dalmaţian” al scenei publice româneşti. Iar dreptul de a fi creştin şi ortodox manifest, de la un moment dat al vieţii sale, nu stă în căderea mea să i-l contest (cum nu cred că stă în căderea nimănui dintre oameni). Dacă mi se pare că greşeşte într-un punct, îl amendez punctual (cum am şi făcut-o cîndva), dar nu-l pot stigmatiza aprioric şi definitiv în numele nici unui principiu riguros evanghelic.
Badescu, totusi, este un om care a lasat in urma ceva, si mai ales cativa emuli de valoare. Ca a predat la scoala de la Baneasa, nu exista certitudini, ci doar speculatii. Este totusi incontestabil faptul ca Ilie Badescu nu a intrat in siajul politicii dupa 1989 (decat cu esecul numit Miscarea pt Romania, unde a fost omul din umbra), ci a ramas consecvent zonei academice.
RăspundețiȘtergereAveti dreptate, domnule Codrescu. Si totusi...
RăspundețiȘtergereSa ne mai gandim si la pacatele noastre,inainte de a da cu piatra.Am citit cartea "Enciclopedia valorilor reprimate.Razboiul impotriva culturii romane 1944-1999",care nu e deloc lipsita de interes.Unul dintre coordonatori e prof. Ilie Badescu...
RăspundețiȘtergereKogalniceanu spunea,cu privire la principiile Daciei literare,"vom critica cartea,iar nu persoana".
Daca ne facem judecatori ai tuturor,nu vom mai avea niciodata timp pentru defectele noastre.Vom ajunge sa ne intrebam de ce a mai aparut opera Fericitului Augustin,dat fiind trecutul sau deloc laudabil ? In timp ce alti carturari stau deoparte sau critica Biserica in mod repetat,prof.Badescu incearca sa construiasca totusi ceva.Bine ar fi sa ia si altii exemplul sau,indiferent de trecutul lor.Patericul ne da exemple suficiente de oameni care au fost foarte pacatosi si care s-au intors la Dumnezeu.Iar daca Dumnezeu ii primeste,sa nu ii judecam noi.Ar fi destui de "judecat"dar pe aceia nu ii vedem.Oricum,eu incerc sa scot mai intai birna din ochiul meu.Apoi,mai vedem.
Unii dintre noi mai judecă, inerţial, ca la începutul anilor '90. Au trecut, totuşi, 20 de ani, multe s-au reaşezat, s-au cumulat fapte, au apărut provocări noi, măsurile nu mai pot fi aceleaşi. A nu ţine seama de mersul lumii nu înseamnă a fi consecvent, cum cred unii, ci pur şi simplu nerealist. Este şi aceasta o varietate a "încremenirii în proiect".
RăspundețiȘtergereD-l Bădescu nu trebuie "idealizat" nici în bine, nici în rău. Trebuie numai citit şi judecat la timpul prezent (şi în ansamblul destul de complex al activităţii sale universitare şi publicistice).
E simptomatic şi dezamăgitor că nimeni nu găseşte nimic de "comentat" în legătura cu tema efectivă a cărţii (martirii, martirajul, martirologia), ci toţi se risipesc în atacuri sau apologii colaterale cu privire la autori şi la context.
Cineva ar putea trage concluzia că de fapt puţin ne mai pasă de martiri şi că ei au devenit, treptat, cum s-a văzut şi din scandalul în jurul "Proiectului Aiud", doar nişte pretexte pentru idiosincraziile noastre curente.
Sper să ne luăm seama şi să nu persistăm pe această cale deopotrivă sterilă şi meschină.
Colaborarea dintre doctorul Chirila si profesorul Badescu e mai veche, au fost coautori si la brosurica "Legiferarea prostitutiei: o lege a faradelegii", prin 2001 sau 2002, nu mai tin bine minte. Atunci nu s-a mai mirat nimeni atat. Sau poate atunci nu erau bloguri unde sa se mire si sa-si dea cu parerea toti anonimii...
RăspundețiȘtergere