Bucureşti: Biserica Eroilor Revoluţiei
Am primit deunăzi următoarea scrisoare deschisă de la prietenul Iulian Capsali, cu rugămintea de a o posta şi pe acest blog:
Prea Fericirii Sale
Prea Fericitul Părinte Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Prea Fericirea Voastră,
Cu fiiască supunere vă aducem la cunoştinţă un caz de o gravitate şi de o urgenţă extremă. Un fiu al Bisericii dreptmăritoare se află în cea de-a 70-a zi de grevă a foamei. El este ţinut în viaţă de transfuziile zilnice făcute în Spitalul Universitar din Bucureşti. Teodor Mărieş, lider al organizaţiei “21 Decembrie 1989”, care cere de aproape 20 de ani adevărul despre tinerii morţi – unii dintre ei chiar lîngă el – în Revoluţia Română Anticomunistă, a ajuns la acest gest extrem din exasperare. Tergiversarea, lipsa dorinţei de a afla adevărul, defetismul în care s-au baricadat instituţiile statului l-au făcut pe acest om – care nu doreşte nimic material pentru el – să atragă atenţia că adevărul nu poate fi ascuns la nesfîrşit. Tinerilor care au strigat: „Vom muri si vom fi liberi!”, care prin martiriul lor ne-au lăsat libertatea de expresie – iar Biserica Ortodoxă Română, precum şi celelalte culte, au fost ele însele eliberate de presiunea unui regim dictatorial-ateu – merită să le fie cinstită mucenicia, iar călăii lor să fie scoşi la lumină, pentru ca societatea românească să se însănătoşească şi să-şi recapete încrederea în sine şi în Statul Român.
„Fericiţi cei ce flămînzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura” (Matei 5, 6). Dreptatea, pe care o cere în numele nostru Teodor Mărieş, nu o vrem din dorinţa de răzbunare, ci din dorinţa de a sluji Binele, după cum ne-au învăţat Sfinţii Părinţi. Însă Binele este indisolubil legat de Adevăr, iar Adevărul şi Viaţa Îl reprezintă pe Însuşi Hristos, Domnul şi Dumnezeul nostru.
Vă rugăm, Prea Fericite Părinte Patriarh, să vă aplecaţi asupra jertfei lui Teodor Mărieş, să-l întăriţi şi să-l mîngîiaţi, ca să nu piară un fiu al Bisericii din interesul impur al unor oameni care vor să ţină captiv adevărul după atîţia ani. Cu autoritatea pe care v-o conferă demnitatea de Patriarh, cu bunăvoinţa de Părinte şi cu dragostea faţă de fiii Bisericii, sperăm să mediaţi în această cauză nobilă de aflare a adevărului despre moartea a peste 1200 de oameni, în majoritatea lor tineri, iar instituţiile abilitate ale Statului Român să facă – acum, cînd ne apropiem de data aniversară a eliberării acestei ţări de sub tirania atee – tot ce pot ca să curme suferinţa fratelui Teodor Mărieş şi să scoată la lumină adevărul atît de îndelung aşteptat.
---------------------------------Am primit deunăzi următoarea scrisoare deschisă de la prietenul Iulian Capsali, cu rugămintea de a o posta şi pe acest blog:
Prea Fericirii Sale
Prea Fericitul Părinte Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Prea Fericirea Voastră,
Cu fiiască supunere vă aducem la cunoştinţă un caz de o gravitate şi de o urgenţă extremă. Un fiu al Bisericii dreptmăritoare se află în cea de-a 70-a zi de grevă a foamei. El este ţinut în viaţă de transfuziile zilnice făcute în Spitalul Universitar din Bucureşti. Teodor Mărieş, lider al organizaţiei “21 Decembrie 1989”, care cere de aproape 20 de ani adevărul despre tinerii morţi – unii dintre ei chiar lîngă el – în Revoluţia Română Anticomunistă, a ajuns la acest gest extrem din exasperare. Tergiversarea, lipsa dorinţei de a afla adevărul, defetismul în care s-au baricadat instituţiile statului l-au făcut pe acest om – care nu doreşte nimic material pentru el – să atragă atenţia că adevărul nu poate fi ascuns la nesfîrşit. Tinerilor care au strigat: „Vom muri si vom fi liberi!”, care prin martiriul lor ne-au lăsat libertatea de expresie – iar Biserica Ortodoxă Română, precum şi celelalte culte, au fost ele însele eliberate de presiunea unui regim dictatorial-ateu – merită să le fie cinstită mucenicia, iar călăii lor să fie scoşi la lumină, pentru ca societatea românească să se însănătoşească şi să-şi recapete încrederea în sine şi în Statul Român.
„Fericiţi cei ce flămînzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura” (Matei 5, 6). Dreptatea, pe care o cere în numele nostru Teodor Mărieş, nu o vrem din dorinţa de răzbunare, ci din dorinţa de a sluji Binele, după cum ne-au învăţat Sfinţii Părinţi. Însă Binele este indisolubil legat de Adevăr, iar Adevărul şi Viaţa Îl reprezintă pe Însuşi Hristos, Domnul şi Dumnezeul nostru.
Vă rugăm, Prea Fericite Părinte Patriarh, să vă aplecaţi asupra jertfei lui Teodor Mărieş, să-l întăriţi şi să-l mîngîiaţi, ca să nu piară un fiu al Bisericii din interesul impur al unor oameni care vor să ţină captiv adevărul după atîţia ani. Cu autoritatea pe care v-o conferă demnitatea de Patriarh, cu bunăvoinţa de Părinte şi cu dragostea faţă de fiii Bisericii, sperăm să mediaţi în această cauză nobilă de aflare a adevărului despre moartea a peste 1200 de oameni, în majoritatea lor tineri, iar instituţiile abilitate ale Statului Român să facă – acum, cînd ne apropiem de data aniversară a eliberării acestei ţări de sub tirania atee – tot ce pot ca să curme suferinţa fratelui Teodor Mărieş şi să scoată la lumină adevărul atît de îndelung aşteptat.
Nu ştiu cine va mai fi semnat scrisoarea în afară de d-l Iulian Capsali, dar îmi adaug şi eu modesta semnătură, îndemnîndu-i şi pe alţii să o facă... pînă nu va fi prea tîrziu.
Iulian Capsali
Răzvan Codrescu
Răzvan Codrescu
----------------------------------
----------------------------------
P. S. Scrisoarea a fost postată între timp şi pe blogul prietenului Claudiu Târziu (de unde împrumut şi fotografia de mai jos). Aici sau acolo, scrisoarea a mai fost semnată de:
Claudiu Târziu,
Vlad Roşu,
Mirel Tulei,
Demostene Andronescu,
Gabriela Moldovan,
Violeta Pavelescu,
Ionel Rusei,
Gheorghiţă Ciocioi,
Lucian D. Popescu,
George Ardeleanu,
Ionuţ Trandafirescu,
Ana-Maria Stan,
Nicolae Paireli,
Diana Paris,
Adrian Alui Gheorghe,
Teodor Baconsky,
Adrian Cherhaţ,
Dan Stanca,
Constantin Mihai,
Alexandru Racu,
Andrei Boambeş,
Paul Slayer Grigoriu,
Silviu-Gabriel Lohon,
Marius Vasileanu,
Mihaela-Aurelia Cămăruţă,
Pr. Marcel Răduţ Selişte,
Alex Ştefănescu,
Pr. Gheorghe Naghi,
Claudiu Dobrotă,
Remus Butănescu-Volanin,
Constantin Ungureanu,
Radu Drăgan,
Corina Negreanu,
Liliana Chiaburu,
Liviu Mîndruleanu,
Sorin Lavric,
Cassian Maria Spiridon,
Nicolae Mihai,
Ion Corduneanu.
----------------------------------
----------------------------------
P. P. S. Pe cei nelămuriţi asupra "cazului Mărieş" îi invit să citească, pe site-ul cotidianului Adevărul, excepţionalul articol pe această temă semnat de d-l Ovidiu Nahoi ("În România nu are rost").
----------------------------------
----------------------------------
---------------------------------
Update: 13 octombrie 2009
După 70 de ani, s-a spart embargoul din parchetele sovietizate, datorită acţiunii solidare a d-lui Teodor Mărieş – care a trecut de a 70-a zi de grevă a foamei – şi Asociaţiei “21 Decembrie 1989”, sprijiniţi de 36 de organizaţii civice şi sindicale, precum şi de cîteva personalităţi ale societăţii civile.
Din data de 13 octombrie, procurorii nu vor mai putea ascunde părţilor probele aflate la dosar. În orice dosar, nu doar în dosarul “revoluţiei”.
În data de 12 octombrie, la ora 16.00, Parchetul a început predarea dosarului “revoluţiei” către reclamanţii la CEDO, Teodor Mărieş şi Asociaţia “21 Decembrie 1989”, cu excepţia aşa-ziselor dosare secretizate, despre care s-a promis că vor fi predate peste cîteva zile.
Totuşi, d-l Mărieş continuă greva foamei pînă cînd Parchetul scoate la lumină şi dosarele secretizate.
Cf. şi http://c-tarziu.blogspot.com/2009/10/desovietizarea-parchetului-general.html
Din data de 13 octombrie, procurorii nu vor mai putea ascunde părţilor probele aflate la dosar. În orice dosar, nu doar în dosarul “revoluţiei”.
În data de 12 octombrie, la ora 16.00, Parchetul a început predarea dosarului “revoluţiei” către reclamanţii la CEDO, Teodor Mărieş şi Asociaţia “21 Decembrie 1989”, cu excepţia aşa-ziselor dosare secretizate, despre care s-a promis că vor fi predate peste cîteva zile.
Totuşi, d-l Mărieş continuă greva foamei pînă cînd Parchetul scoate la lumină şi dosarele secretizate.
Cf. şi http://c-tarziu.blogspot.com/2009/10/desovietizarea-parchetului-general.html
---------------------------------
---------------------------------
Update: 17 octombrie 2009
D-l Teodor Mărieş a ieşit din greva foamei.
Către mai mulţi comentatori circumspecţi (pe care mi-am îngăduit să nu-i postez, din raţiuni contextuale):
RăspundețiȘtergereŞi eu am rezerve faţă de multe manifestări ale d-lui Mărieş, dar în contextul dat este totuşi vorba de o viaţă pusă în joc pentru un principiu. Mai bun sau mai rău, omul flămînzeşte - în locul nostru, al celor sătui - pentru un adevăr pe care-l aşteptăm cu toţii de 20 de ani.
Adinei (adeziune nepostată):
RăspundețiȘtergerePentru înregistrarea semnăturii, e nevoie şi de nume, şi de prenume, precum şi de o adresă (de e-mail sau blog) ori de un număr de telefon.
Semnez şi eu această scrisoare,chiar dacă e adresată Prea Fericirii Sale Patriarhul Daniel aş adresa-o hienelor politice şi aroganţilor care conduc în halul în care conduc România, fără nici un principiu de onoare, de milă şi recunoştinţă pentru jertfa tinerilor din "89.
RăspundețiȘtergereGreva foamei acestui om trebuie să înceteze.
Corina Maria Negreanu, Cluj Napoca
Asta-i toata Romania ortodoxa animata de spiritul dreptatii? Destul de trist...
RăspundețiȘtergereAcum, ca Doru Maries a iesit din greva foamei, nu pot decat sa multumesc lui Dumnezeu ca lucrurile s-au miscat inspre bine. Multumesc tuturor acelora care au semnat si, nu in ultimul rand, prietenilor mei Razvan Codrescu si Claudiu Tarziu, care au gazduit acest apel.
RăspundețiȘtergereSa dea Dumnezeu ca tara asta sa iasa din ruina morala in care se afla. Cred ca, pentru aceasta, este nevoie sa fim prezenti cu viata noastra in viata acestui neam, iar Doru poate sa ne fie un exemplu pentru cei care inca mai nadajduiesc.