HABENT SUA FATA LIBELLI

Maestrul Dan Puric vorbind la lansarea cărţii

Un comentariu cutremurător – şi sper că şi trezitor pe măsură – a fost postat pe blogul prietenului Claudiu Târziu, sub semnătura “Bătrânul anonim”:
“Aici este problema, domnule Gheorghe Fedorovici: anume că atât amândoi autorii cât şi admiratorii lor s-au grăbit să prefacă un eveniment frumos într-o psihoză megalomanică. Dacă unicitatea şi importanţa evenimentului constă în a fi pus «la temelia neamului românesc şi a culturii lui persoana înviată în Hristos», atunci până şi Eminescu iese din discuţie, că nici vorbă la Eminescu de «persoana înviată în Hristos». Evenimentul deci devine unic nu doar de la Eminescu încoace, ci în toată istoria bimilenară a neamului românesc!
În realitate, marii noştri interbelici (Nichifor Crainic, Nae Ionescu, Vasile Băncilă, Mircea Vulcănescu, Dumitru Stăniloae etc.) demult puseseră «la temelia neamului românesc şi a culturii lui persoana înviată în Hristos», nu au aşteptat să se nască domnii Platon şi Hurduzeu pentru asta. Iar noi, generaţia celor trecuţi prin închisorile comuniste, am fost pătrunşi de acest adevăr şi gata să murim pentru el. Şi mulţi dintre noi au şi murit, de la Valeriu Gafencu la Sandu Tudor. Noi n-am avut viziunea lui Hristos din America, ci din cea mai cumplită profunzime românească. Tinerii domni Platon şi Hurduzeu sunt doi autori de merit, dar nu au descoperit dumnealor abia acuma nici pe Domnul Hristos în inima neamului nostru, nici America, nici «România profundă». Iar domnul Puric, domnul Fedorovici, şi alţii, umflându-i în felul acesta, nu reuşesc decât să-i facă şi să se facă ridiculi. Ascultaţi şi ce vă spune un om bătrân şi deşteptaţi-vă din acest exces de grandomanie cu aer mesianic, că nu e nici corect şi nici nu face bine. Smeriţi-vă puţinel, că e păcat de atâta deştep-tăciune!”.
Comentatorul are în vedere o intervenţie anterioară a tînărului teolog Gheorghe Fedorovici, postfaţatorul volumului, referitoare la cartea-manifest A treia forţă: România profundă şi care suna astfel (reproduc doar fragmentul care a atras comentariul de mai sus):
“Lipsa de subtilitate a copertei este în acord cu sarcina asumată de autori, aceea de a-l vesti pe Hristos într-o lume care pare să fie abandonată de majoritatea membrilor actualei ierarhii a Bisericii. Aşadar, ea nu se adresează publicului «subtil», de tip Humanitas, care este incapabil să-şi recunoască orbirea şi caracterul ininteligibil, cu adevărat barbar, al propriului limbaj. Astfel, se lămureşte în plus o afirmaţie făcută de dl. Dan Puric în cuvîntul susţinut cu ocazia lansării: da, această carte reprezintă cel mai important eveniment în cultura românească de la Eminescu încoace. Cînd a mai fost pusă la temelia neamului românesc şi a culturii lui persoana înviată în Hristos?”.
În urma replicii date de “Bătrânul anonim”, d-l Fedorovici – căruia nu-i lipsesc, altminteri, nici cinstea sufletească, nici consistenţa intelectuală, nici darul scrisului – îşi ia seama şi nuanţează (dar fără să mai atingă toate punctele litigioase din propria intervenţie anterioară):
“Acţiunea domnilor Hurduzeu şi Platon se înscrie în tradiţia conservatorismului românesc creştin. Nu am vrut să spun că sînt ei cei dintîi, de la Eminescu încoace, care vorbesc despre valorile româneşti tradiţionale. Comparaţia pe care am făcut-o voia să spună că cei doi autori au ridicat o linie de apărare în felul celei realizate de Eminescu şi de conservatorii care au urmat. Numai că acea linie a fost pierdută. Cum spune Mircea Platon, «în condiţiile în care multe din vechile realităţi s-au prăbuşit sub loviturile modernităţii şi ale postmodernităţii, o ultimă rezistenţă poate fi încercată pe axa antropologiei creştinismului răsăritean» (vezi, în A treia forţă, eseul «Cum poţi să fii conservator fără să fii legionar şi fără să fii de stînga», p. 318). Se apără aceleaşi lucruri apărate de conservatorii dintotdeauna, însă dintr-un alt loc. S-a depăşit faza luptei de poziţii: s-a ajuns la lupta de stradă, la lupta corp la corp. Junimiştii, gândiriştii au fost la un capăt al podului. Acel cap de pod a fost pierdut nu pentru că ar fi fost abandonat, ci pur şi simplu pentru că apărătorii lui au fost decimaţi. Mircea Platon şi Ovidiu Hurduzeu încearcă să organizeze rezistenţa la celălalt cap de pod. La cel de aici şi de acum”.
La care o voce “subtilă” glosează laconic: “Splendid... Încă puţin şi deveniţi baladă...”

Cărţile bune e firesc să trezească reacţii diverse, pro şi contra. Cum nu poate gîndi toată lumea la fel, orice provocare majoră e urmată şi de adeziuni, şi de neadeziuni. Numai cărţile proaste lasă lumea indiferentă. Totuşi, în cazul de faţă, se pare că cineva a pierdut, pe nesimţite, măsura... Cine şi pînă cînd? (R. C.)

P. S.

După această postare şi după comentariile pe care le-a generat, "Bătrînul anonim" n-a mai avut decît o singură intervenţie:

"Noi nu suntem oameni prea învăţaţi, ci mai mult învăţaţi minte. N-avem decât un capital de experienţă şi de suferinţă, pe care nu-l mai dorim şi altei generaţii. E adevărat că şi noi cândva, la vremea noastră, am fost supăraţi pe bătrâni şi ne-am crezut buricul pământului. Şi L-am iubit pe Domnul Hristos ca pentru prima oară. Dar poate că n-am fost destul de vrednici de El...

Îmi pare rău că am intervenit şi am făcut tulburare. Îmi cer iertare faţă de toată lumea şi promit să nu mă mai bag de acum unde nu-mi mai fierbe oala".

Cu acest adaos (pe blogul prietenului Claudiu Târziu): "(Am scris şi pe celalalt blog, la domnul Codrescu - care poate nu trebuia să se bage, ci să mă lase să trag singur ponoasele, că sunt mai bătucit)".