PROVOCĂRILE EVULUI MEDIU

DIN LIBRO DE BUEN AMOR

Juan Ruiz, Arcipreste de Hita
(sec. XIV)

Despre însuşirile femeilor mărunţele

Vreau, domnii mei, la vorbă să nu mă-ntind prea tare,
că-mi fu mereu mai scumpă o scurtă cuvîntare,
iar de femeia mică grăind cu cumpătare,
de-oi fi la vorbă meşter, va fi folosul mare.

De vorbă lungă rîdem, dar rîsul lung sminteşte;
într-o femeie mică iubirea mare creşte;
eu mari pe mici schimbat-am, dar invers nu; fireşte,
de-i mare sau de-i mică, s-o schimbi se necăjeşte.

De cele mici a spune Amor m-a fost rugat,
virtutea să le-o laud, iar eu l-am ascultat;
deci fi-vă-va auzul cu ele dezmierdat:
sînt reci precum omătul şi ard înflăcărat.

Sînt reci pe dinafară, în dragoste – focoase,
în pat – mîngăietoare, supuse, dulci, voioase,
în casă – înţelepte, cuminţi, sîrguincioase,
cu cît băgaţi de seamă, cu-atît mai preţioase.

E mică nestemata, dar străluceşte foarte,
dulceaţa-i multă-n zahăr, de-ar fi şi-o mică parte,
iubire-mbelşugată femeia mică-mparte;
cu cel isteţ nu-i cazul de lungi vorbiri deşarte.

Deşi e mică boaba piperului de soi,
mai mult decît o nucă aţîţă simţu-n noi;
la fel femeia mică, de nu se dă-napoi,
nu-i desfătare-n lume să nu i-o smulgi apoi.

Cum roza, cît de mică, e de culoare plină,
cum este-aurăria de preţ, chiar de-i puţină,
cum strop de-ar fi balsamul, mireasma e deplină,
la fel femeia mică te-ncîntă şi te-alină.

Cum, mărunţel, rubinul desăvîrşit e-n toate:
culoare, preţ, putere şi sclipete curate,
la fel femeia mică să se mîndrească poate
cu farmecul, cu nurii, cu tandra-i puritate.

E mică ciocîrlia, privighetoarea-i mică,
dar mult mai dulce cîntă ca pasărea voinică;
muierea mai plăcută-i cu cît mai mărunţică;
nici miere, nici zaharuri mai dulce nu ne pică.

Şi papagali, şi grauri sînt paseri mititele,
dar dulce tril înalţă oricare dintre ele,
desăvîrşite-n cîntec şi mîndre-n toate cele;
la fel e şi iubirea femeii mărunţele.

Muierea mică n-are pe lume-asemănare:
e paradis terestru şi mîngăiere mare,
blagoslovire dulce şi veselă-ncîntare;
salut-o, dar mai bine-i s-o pui la încercare!

Mereu muieri iubit-am mărunte, nu voinice;
să fugi de răul mare nu are ce să-ţi strice;
din rău puţin de lua-vei, stă scris, vei fi ferice;
deci, din muieri, cea mică e fruntea, cum s-ar zice.

În româneşte de

Răzvan CODRESCU