INTERMEZZO LIRIC: PERECHE TÎRZIE

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Am obosit de lumea aceasta amîndoi

și de acum începem să obosim de noi...

Măcar de n-am ajunge prea obosiți, iubito,

și de iubirea sfîntă pe care-am răstignit-o!

E Dumnezeu, la urmă, cam tot ce ne rămîne:

mai pot să-i poarte crucea aceste brînci bătrîne?

Mai poate duhul nostru, smintit de-atîtea ori,

să-i mai urmeze steaua ce s-a ascuns în nori?

Măcar dacă-am rămîne împreunați în rugă,

oricît ar lua-o anii și visele la fugă,

încît, precum din bobul de grîu atunci cînd moare,

din noi o altă viață să dea cîndva în floare!

Răzvan CODRESCU