luni, august 10, 2020

INTERMEZZO LIRIC: PERECHE TÎRZIE

SUMARUL BLOGULUI



Am obosit de lumea aceasta amîndoi
și de acum începem să obosim de noi...
Măcar de n-am ajunge prea obosiți, iubito,
și de iubirea sfîntă pe care-am răstignit-o!

E Dumnezeu, la urmă, cam tot ce ne rămîne:
mai pot să-i poarte crucea aceste brînci bătrîne?
Mai poate duhul nostru, smintit de-atîtea ori,
să-i mai urmeze steaua ce s-a ascuns în nori?

Măcar dacă-am rămîne împreunați în rugă,
oricît ar lua-o anii și visele la fugă,
încît, precum din bobul de grîu atunci cînd moare,
din noi o altă viață să dea cîndva în floare!

Răzvan CODRESCU

0 Comments:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire