INTERMEZZO LIRIC: STRĂIN ȘI SINGUR

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Mă simt mereu mai singur în crezul meu bătrîn

și lumea ca o rană în care-s prins mă doare:

pe urma mea vreo iotă va mai rămîne oare

din toate peste cite m-am fost crezut stăpîn?

Nu dau doi bani pe mine în zelul lor păgîn

urmașii și tot visul pe limba lor îmi moare,

și-n ei se face silă ce-a fost în noi fervoare,

de parcă șerpi, nu oameni am încălzit la sîn!

Așa străin de lume nu cred c-a mai plecat,

de la Adam încoace, vreun leat spre veșnicie,

batjocorit cu zile și-n tot ce-i sfînt trădat!

E un blestem al firii sau mi se pare mie?

Doar Tu rămîi nădejde și rost adevărat,

Iubire răstignită și ne-firesc de vie!

Răzvan CODRESCU