RĂZVAN BUCUROIU: AVATARURILE AUTORITĂȚII

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Despre autoritate aș vrea să vorbesc acum, în cîteva cuvinte... Statele democratice, instituțiile lor cu adevărat importante (nu cele „de forță“, ăsta e un bullshit de tranziție românească) intraseră într-o cădere de credibilitate. În plus, nici suprastructura organizațională a Uniunii Europene, care mai și „dubla“ pe alocuri entitățile instituționale naționale, nu reușea să demonstreze că ar avea priză la real și nici nu se suprapunea (convenabil și punctual) peste agenda concretă a cetățeanului, indiferent de țara lui de origine.

Se ajunsese într-un impas, libertățile (individuale și colective) cumulate în decenii puneau presiune enormă pe instituțiile care se aflau permanent în urmă față de volutele agile ale societății, ori de-a dreptul în ofsaid. Credibilitatea și autoritatea erau, pînă de curînd, la cote de avarie (vezi povestea „vestelor galbene“, vezi curentul Brexit, vezi Mișcarea 5 stele sau accesele de autoritate maghiară - toate expresii ale exasperării colective în fața inadecvării și rigorii birocratice) și nu se întrevedea nici o șansă de redresare în ochii cetățenilor. „Un rău necesar“, gîndesc cei mai concesivi, „reformă radicală“ sau chiar anarhia și resetarea - opinau cei mai nervoși contemporani ai noștri referitor la binele așezat și bleg în care trăim de 3 decenii noi, românii, și de vreo 7 ceilalți europeni.

Dar acum, totul e schimbat. Autoritatea se întoarce în viețile noastre, însă nu prin forța ei intrinsecă, nici aureolată de vreo izbîndă și nici măcar prin valoarea care vine din calitatea actului de guvernare. Nu, nimic din toate acestea. Ea se strecoară pe sub ușă prin spaimă, prin angoasă, prin teama de necunoscut. Vine prin boală, vine prin suferință socială și individuală, vine prin spectrul sărăciei. Autoritatea instituțiilor se (re)dobîndește pe această cale a forței majore, a dezastrului iminent, a lipsei de orizont și a libertăților atent drămuite. La putere s-au întors milițienii (noi îi știm din anii '80, cînd te legitimau ziua în amiaza mare), au revenit regulamentele scorțoase și normele sociale „din pix“, după bunul plac al vremelnicului de la butoane. Ce șansă! Ce cadou neașteptat servit pe tavă de consumatorii chinezi de lilieci! Ai spune că dumnezeul birocraților și al milițienilor și-a întors fața către ei. Și spatele la noi. Și în poziția asta va rămîne, cam pînă prin 2022...

Răzvan BUCUROIU