duminică, aprilie 26, 2020

INTERMEZZO LIRIC: SONETUL CELOR SINGURI

SUMARUL BLOGULUI

Firesc e, Doamne, singur în pustie,
dar nu-i firesc și singur în cetate...
Cum n-am muri de n-am avea păcate,
n-am fi nici singuri de ți-am crede ție.

Mai e în noi iubirea rană vie?
De ce ni-i lipsă mila ta ne bate
și-am merita, de-ar fi după dreptate,
să ni se șteargă urma pe vecie!

Singurătatea-i cruce grea, dar încă
mai poartă-n ea sămînță de-nviere
și mai zărim din groapa ei adîncă
Lumina ta ce-n veci de veci nu piere:
de-am pune poate brîncă după brîncă,
s-ajungem sus am mai avea putere.
Răzvan CODRESCU

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire