INTERMEZZO LIRIC: SONETUL CELOR SINGURI

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Firesc e, Doamne, singur în pustie,

dar nu-i firesc și singur în cetate...

Cum n-am muri de n-am avea păcate,

n-am fi nici singuri de ți-am crede ție.

Mai e în noi iubirea rană vie?

De ce ni-i lipsă mila ta ne bate

și-am merita, de-ar fi după dreptate,

să ni se șteargă urma pe vecie!

Singurătatea-i cruce grea, dar încă

mai poartă-n ea sămînță de-nviere

și mai zărim din groapa ei adîncă

Lumina ta ce-n veci de veci nu piere:

de-am pune poate brîncă după brîncă,

s-ajungem sus am mai avea putere.

Răzvan CODRESCU