miercuri, ianuarie 08, 2020

INTERMEZZO LIRIC: SONET DAMNAT


De singur ce-s, iubirea groază are
de mine precum dracul de pustie
și-ar da orice pe alte mîini să fie,
cu visul ei frumos de-a se-ntrupare.

De mila ei pîn la cuvînt mă doare
și-i vina-n mine ca o rană vie,
dar Dumnezeu mi-e martor și mă știe
ce mult am ars în sfînta ei dogoare.

I-am fost și eu, în vremea mea mai bună,
statornic rug, nădejdea ei curată
putînd cîndva și-n mine să și-o pună;
dar i-am greșit mai mult decît o dată,
încît e drept că soarta se răzbună
și pier uitat, pe limba mea damnată.
Răzvan CODRESCU

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire