INTERMEZZO LIRIC: SONET DAMNAT

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

De singur ce-s, iubirea groază are

de mine precum dracul de pustie

și-ar da orice pe alte mîini să fie,

cu visul ei frumos de-a se-ntrupare.

De mila ei pîn’ la cuvînt mă doare

și-i vina-n mine ca o rană vie,

dar Dumnezeu mi-e martor și mă știe

ce mult am ars în sfînta ei dogoare.

I-am fost și eu, în vremea mea mai bună,

statornic rug, nădejdea ei curată

putînd cîndva și-n mine să și-o pună;

dar i-am greșit mai mult decît o dată,

încît e drept că soarta se răzbună

și pier uitat, pe limba mea damnată.

Răzvan CODRESCU