SOLIDARITATEA NESIMȚIRII: MARELE TROC
Magistrații și grefierii, confruntați cu perspectiva „tăierii” pensiilor speciale, ies în stradă și amenință, prin cel mai abject tupeu șantajist, cu blocarea activității din tribunale!
Cred că e de înțeles pentru toată lumea că magistrații (și toți ceilalți funcționari ai aparatului juridic), atîta vreme cît se află în funcțiune, trebuie să fie bine plătiți, pentru a-și putea desfășura destresați activitatea și pentru a se limita cît mai mult tentațiile coruptibilității. Beneficiind de salarii grase, vor avea și niște pensii pe măsură, mult pe deasupra altor bugetari. Ceea ce însă nu prea mai e de înțeles sînt pensiile speciale și pensionarea mai devreme decît ceilalți bugetari. Adică de ce un magistrat, care a învîrtit două-trei decenii la hîrțoage, „are dreptul” la pensie specială (ba și primită mai devreme decît vîrsta curentă de pensionare), dar un medic care a salvat mii de vieți sau un profesor care a format mii de oameni, de regulă cîte patru decenii la rînd, nu beneficiază de același drept?!
Perpetuîndu-se în alte forme manipularea politică a Justiției de dinainte de 1990, în 30 de ani de postcomunism larvar s-a făcut un troc între politicieni și magistrați. Dacă aparatul juridic al țării n-ar fi fost CUMPĂRAT prin privilegii inimaginabile la alt meridian (salarii uriașe și pensii speciale, dar și multe alte înlesniri, la care alți bugetari nici n-ar putea să viseze), clasa politică, incompetentă și coruptă, ar fi riscat să ajungă în pușcării, nu în Parlament și în celelalte structuri instituționale ale țării (ministere, prefecturi, primării etc.). Politicienii au dat, că n-au dat de la ei, ci din banul public, cu care se întreține o haită hulpavă de „bugetari de lux”, pe spinarea celui mai sărac și mai umilit popor din Uniunea Europeană! Tot aparatul statului-mafiot stă pe aceste privilegii indecente: dacă și le simt amenințate, „justițiarii” țării, pe românește vorbind, se fut în ea de dreptate! Hai sictir, popor de sărăntoci: tu nu exiști decît ca să te căpușăm noi, paraziții șmecheri ai „legalității”! Ce vrei acum, să ne strici bunătate de troc?! Ei, lasă, morții mă-tii, că-ți arătăm noi! Acesta pare să fie ultimul „cuvînt de ordine” al „împărțitorilor dreptății” din România! Mă tem că asistăm la falimentul moral și deontologic al unei categorii socio-profesionale care s-ar fi cuvenit să fie exemplu și garant al echilibrului și dreptății sociale. Justiția „oarbă” (oare în ce fel oarbă?) nu se codește să ne reamintească „verde-n față” că pînă la urmă „interesul poartă fesul” și că singurul „ideal” în discuție nu poate fi decît cel al... „dreptății pentru cîini, nu pentru căței”!
Cred că e de înțeles pentru toată lumea că magistrații (și toți ceilalți funcționari ai aparatului juridic), atîta vreme cît se află în funcțiune, trebuie să fie bine plătiți, pentru a-și putea desfășura destresați activitatea și pentru a se limita cît mai mult tentațiile coruptibilității. Beneficiind de salarii grase, vor avea și niște pensii pe măsură, mult pe deasupra altor bugetari. Ceea ce însă nu prea mai e de înțeles sînt pensiile speciale și pensionarea mai devreme decît ceilalți bugetari. Adică de ce un magistrat, care a învîrtit două-trei decenii la hîrțoage, „are dreptul” la pensie specială (ba și primită mai devreme decît vîrsta curentă de pensionare), dar un medic care a salvat mii de vieți sau un profesor care a format mii de oameni, de regulă cîte patru decenii la rînd, nu beneficiază de același drept?!
Perpetuîndu-se în alte forme manipularea politică a Justiției de dinainte de 1990, în 30 de ani de postcomunism larvar s-a făcut un troc între politicieni și magistrați. Dacă aparatul juridic al țării n-ar fi fost CUMPĂRAT prin privilegii inimaginabile la alt meridian (salarii uriașe și pensii speciale, dar și multe alte înlesniri, la care alți bugetari nici n-ar putea să viseze), clasa politică, incompetentă și coruptă, ar fi riscat să ajungă în pușcării, nu în Parlament și în celelalte structuri instituționale ale țării (ministere, prefecturi, primării etc.). Politicienii au dat, că n-au dat de la ei, ci din banul public, cu care se întreține o haită hulpavă de „bugetari de lux”, pe spinarea celui mai sărac și mai umilit popor din Uniunea Europeană! Tot aparatul statului-mafiot stă pe aceste privilegii indecente: dacă și le simt amenințate, „justițiarii” țării, pe românește vorbind, se fut în ea de dreptate! Hai sictir, popor de sărăntoci: tu nu exiști decît ca să te căpușăm noi, paraziții șmecheri ai „legalității”! Ce vrei acum, să ne strici bunătate de troc?! Ei, lasă, morții mă-tii, că-ți arătăm noi! Acesta pare să fie ultimul „cuvînt de ordine” al „împărțitorilor dreptății” din România! Mă tem că asistăm la falimentul moral și deontologic al unei categorii socio-profesionale care s-ar fi cuvenit să fie exemplu și garant al echilibrului și dreptății sociale. Justiția „oarbă” (oare în ce fel oarbă?) nu se codește să ne reamintească „verde-n față” că pînă la urmă „interesul poartă fesul” și că singurul „ideal” în discuție nu poate fi decît cel al... „dreptății pentru cîini, nu pentru căței”!
Răzvan CODRESCU
publicat de Răzvan Codrescu @ 00:00
2 comentarii
2 comentarii:
Din pacate aveti dreptate!
Si din pacate nu e singura tagma care beneficieaza de astel de nedreptati. Pana la urma de ce s-ar pensiona un politist sau militar la vreo 45 de ani?! Nu e nevoie de oameni in linia a 2-a sau mai in spate? Nu e nevoie de munca de birou sau coordonare?
Sau de ce ar beneficia de pensie un parlamentar sau primar dupa vreo cativa ani de munca "asidua"?!
Pana la urma consolarea, pe care o putem avea noi, plebea, care nici macar nu lucram "la stat", e ca infruptarea asta din amaratul de cascaval, care e statul roman, iti rapeste sinceritatea, discernamantul, atat de necesare! Cunosc cativa oameni care lucreaza in sistemul asta si vad ca, invariabil, pierd contactul cu realitatea. Totul li se pare firesc.
Cît de ușor prevalează interesele particulare asupra principiilor generale!
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire