DREAPTA POMENIRE A LUI CIPRIAN CHIRVASIU
poetului Ciprian-Adrian Chirvasiu,
IESLE
Doar nişte cer și-n cerc doar nişte puncte
Care se-nfig în el din cînd în cînd,
Doar nişte aer care stă pe gînd
Ca un bătrîn podar trecînd o punte.
În jos, doar nişte iarbă alergînd
Sub pași visați de-ndepărtări mărunte,
Doar crucea ei ’nălțată pîn-la frunte
Și somnul meu din care rod flămînd.
Îmi cresc de dor cuvintele oriunde
În loc de mine miejii lor se-ascund.
Din cînd în cînd vin mînjii şi mă tund,
Însă m-am săturat de amănunte.
Îmi urc o foame-n staul savaot:
Mă pască, Doamne, mielul tău de tot!
2 comentarii:
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Este cat se poate de evident de ce Ciprian il iubea atat de mult pe Valentin Dan. Ii lega o anume profunzime si emotie de un firesc... nelumesc!!
Multumesc, Valentin, din sufletul meu, atat de plin de Ciprian!!!
Ondina
P.S. : De asemenea, ii multumesc domnului Razvan Codrescu...pentru bucuria imensa pe care o resimtea Ciprian, la fiecare intalnire avuta cu domnia sa.
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire