INTERMEZZO LIRIC: MAREU MAI SINGUR

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Rămîn mereu mai singur cu visurile mele
(iubite sau prieteni sînt doar pîn’ la o vreme)
și ochiul meu încearcă mai mult decît se teme
să nu privească-apusul furat de gînduri rele.

Oricît ar fi iubirea de gata să ne-nșele,
tot ea rămîne restul frumos dintre blesteme
și moartea cînd pe nume va fi ca să ne cheme
vom ști și cît atîrnă iubirile de grele...

Singurătatea-i poate ce-am meritat mereu
cu multele păcate ce s-au puit în mine,
dar s-a-ndurat pe cale să-i lase Dumnezeu
cîte-un răgaz iubirii vremelnic să m-aline,
ca la sfîrșit din toate să mă aleg doar eu,
cu-atît cît poate răul să lase loc de bine.

Răzvan CODRESCU

În imagine: „Vînzătorul de aripi” de Ștefan Câlția