INTERMEZZO LIRIC: AMURG ÎN DOI

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Spre-aievea nu mai trage nici un vis
și-n noi iubirea tot mai mută pare:
îmbătrînim și-n doi, și fiecare,
cu cît ne-a fost și ne mai este scris.

Te temi să-ntrebi ce boală a ucis
ce-n noi era atît de viu și mare,
și n-aș avea nici eu la întrebare
nimic pe înțelesul tău de zis...

Doar Dumnezeu cu mila lui ne poate
prieteni face morții care vine,
că-n el se-alege ce-a rămas din toate,
ca grîul bun din relele neghine,
dar dragostea și mîngîie, și bate,
iar noi habar n-avem nici cum, nici cine...

Răzvan CODRESCU