INTERMEZZO LIRIC: VALENTIN DAN, „AJUN”

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

  

Va fi o zi tăcută ca o noapte

crescută-n jurul unui alt trecut,

va fi o lene şi un nod în gît

şi-o rană veche, palidă, în spate.

Vor fi pe drumuri, în pavaje, pietre

căzute calde, mai demult, din cer

şi vor mai fi şi nişte paşi stingheri

călcînd pe linişte ca pe mochete.

Va fi paloare în obrazul lunii

şi mici nedumeriri pe fruntea ei,

la porţi vor sta de veghe clopoţei

însinguraţi şi spînzuraţi în funii.

Eu voi veni cu torțe fumigene

tăiate dintr-un colț de mușama,

tu o să mă primeşti în pijama

şi cu frumoase umbre sub sprîncene.

Vom strînge de prin cameră, vom arde

bucăţi mototolite de ziar,

eu n-o să ştiu, tu n-o să ai habar

că moartea e atîta de departe.

Vom pierde timp şi vom întinde ore,

vei bea cafea şi voi fuma tutun

adus din colonii. Eu o să-ţi spun

un basm persan cu-aripi multicolore.

Nisipul o să curgă în clepsidră

melodios, alene, cu plictis,

ne va fi somn – așa cum ți-am promis –,

voi întreba și vei răspunde: intră.

Ne vor ascunde-n largul lor perdele

şi nici n-o să se vadă cînd voi bea

din ochii tăi descînturi dintr-acele.

Mai vrei o viață? Îţi voi spune da

Îndrăgostit de tine ca de iele. 

Valentin DAN