Am primit şi dau mai departe…
ALIANŢA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6,
Bucureşti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
3 mai 2012
ROMÂNIA
ANULUI 2050
Cum va arăta România anului 2050? Dar restul lumii? Răspunsul
depinde în primul rînd de situaţia demografică a fiecărei ţări. Asta este
concluzia esenţială a ultimului raport al conglomeratului financiar britanic
HSBC Bank PLC, publicat pe 11 ianuarie 2012 şi bazat pe date curente pînă la 5
ianuarie. Conform raportului, România anului 2050 va avea 19 milioane de
locuitori şi va fi una dintre ţările care vor avea în următorii 38 de ani o creştere
economică anuală între 3 şi 5%.
Raportul împarte
cele 100 de ţări discutate în raport în trei categorii de dezvoltare economică:
1) creştere rapidă (fast growth), cu o creştere economică anuală
de peste 5%; 2) creştere (growth), cu o creştere economică anuală
între 3 şi 5%; 3) stabilă (stable), cu o creştere economică anuală
de pînă la 3%. România este inclusă în categoria statelor care vor cunoaşte
“creştere” economică, fiind una dintre cele 43 de ţări ale lumii incluse în
această categorie. Categoria ţărilor cu “creştere rapidă” conţine 26 de state,
iar categoria celor “stabile” – 31 de state.
Ce diferenţiază
aceste ţări? În
primul rînd situaţia demografică a fiecăreia, aşa cum e ea anticipată să
evolueze în următorii 38 de ani. În prima categorie sînt ţările care la ora
actuală au o populaţie mare şi cele care pînă în 2050 vor cunoaşte o creştere
demografică marcantă, printre ele China şi India, iar apoi Filipine, Egiptul,
Malaezia, Peru, Etiopia, Paraguay etc. Doar două ţări din această grupă sînt
europene: Ucraina şi Serbia. Restul sînt toate din Lumea a Treia, jumătate musulmane.
Sînt ţări în care, cu excepţia Chinei, Indiei, Vietnamului, Ucrainei şi
Serbiei, avortul este fie interzis, fie practicat pe o scară foarte restrînsă.
Un exemplu remarcabil este Filipine, cea mai “religioasă” ţară din lume, unde
avortul este interzis, dar care în 2050 va fi a 16-a putere economică a lumii,
cu o populaţie de 155 de milioane!
Grupa în
care se află România cuprinde 43 de ţări şi
consistă din diverse ţări europene şi din Lumea a Treia, atît creştine, cît şi
musulmane. În această categorie România se află pe locul 15, în faţa noastră situîndu-se,
printre altele, Brazilia, Mexic, Rusia, Turcia, Argentina etc., iar în
urma noastră Cehia, Ungaria, Noua Zeelandă, Bulgaria, Croaţia etc.
Majoritatea ţărilor
curent văzute ca dezvoltate sînt catalogate în grupa a treia, cu doar o creştere
economică stabilă, de pînă la 3%. 20 din cele 31 de ţări incluse în această
categorie fac parte actualmente din Uniunea Europeană, iar lor li se adaugă
SUA, Canada, Japonia, Elveţia sau Israel. În schimb, doar patru dintre aceste ţări
fac parte, actualmente, din Lumea a Treia: Emiratele Arabe, Africa de Sud, Cuba
şi Uruguay.
Conform studiului
HSBC, România anului 2050 va avea 19 milioane de locuitori şi va
fi a 46-a putere economică a lumii – o ascendenţă semnificativă în
clasamentul puterilor economice în comparaţie cu poziţia ei actuală: locul 56.
Venitul pe locuitor în 2050 al României va fi de $20,357.00, iar din această
perspectivă România se va afla pe poziţia 51 în lume. Ca putere economică, România
se va afla înaintea majorităţii ţărilor care fac parte astăzi din Uniunea
Europeană, printre ele Norvegia, Cehia, Portugalia, Ungaria, Finlanda,
Danemarca, Slovacia, Croaţia, Bulgaria, Slovenia. Vor fi însă şi surprize. Ce ţări
vor fi puteri economice mai mari ca România, dar la care nu ne aşteptăm astăzi?
Filipine (locul 16), Argentina (locul 19), Malaezia (locul 21), Arabia Saudită
(locul 22), Thailanda (locul 23), Peru (locul 26), Columbia (locul 28),
Bangladesh (locul 31), Chile (locul 32), Venezuela (locul 33), Algeria (locul
34), Vietnam (locul 41), Singapore (locul 42).
Unde se vor
plasa marile puteri economice contemporane? SUA
va aluneca pe locul 2, Japonia pe locul 4, Germania pe locul 5, Marea Britanie
pe locul 6, Franţa va cădea 3 poziţii pe locul 9, Italia 4 poziţii pe locul 11,
Spania 2 poziţii pe locul 14, Australia 4 poziţii pe locul 18, Olanda 9 poziţii
pe locul 24, Elveţia 9 poziţii pe locul 29, Austria 11 poziţii pe locul 36,
Suedia 20 de poziţii pe locul 38, Belgia 18 poziţii pe locul 39, Grecia 11 poziţii
pe locul 43, Israelul 14 poziţii pe locul 44, iar Irlanda 9 poziţii pe locul
45.
Cele mai
serioase prăbuşiri în clasament vor fi
experimentate de Danemarca (29 de poziţii), Luxemburg (24 de poziţii), Slovenia
(23 de poziţii), Norvegia (22 de poziţii), Suedia (20 de poziţii), Finlanda (19
poziţii), Belgia (18 poziţii), Croaţia (16 poziţii), Israel (14 poziţii),
Lituania (12 poziţii) şi Bulgaria (10 poziţii).
Cele mai
spectaculare salturi în poziţii se scontează că
le vor avea Tanzania (34 de poziţii), Filipine (27 de poziţii), Bolivia (25 de
poziţii), Etiopia (23 de poziţii), Uzbekistan şi Ghana (22 de poziţii), Peru
(20 de poziţii), Ucraina (19 poziţii), Malaezia, Paraguay şi Bangladesh (17
poziţii), Kenya (16 poziţii), Egipt şi Turkmenistan (15 poziţii), Pakistan,
Azerbaidjan, Ecuador, Uganda şi Algeria (14 poziţii), Serbia (13 poziţii), Columbia
şi Chile (12 poziţii).
Ce concluzii
se pot trage din aceste date statistice? În
primul rînd,
viitorul demografic al acestor ţări va determina puterea lor economică, care la
rîndul ei va determina puterea lor politică şi influenţa pe care o vor exercita
la nivel regional şi internaţional. În
al doilea rînd,
se observă clar că declinul demografic al Europei va atrage declinul inevitabil
şi continuu al Uniunii Europene la nivel internaţional, atit economic, cît şi
politic. Primele ţări europene a căror influenţă economică şi politică va
descreşte cel mai radical vor fi ţările scandinave şi vecinii lor imediaţi,
adică Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda şi Olanda. Vom asista oare curînd
la prăbuşirea “modelului scandinav” atît de mult şi de agresiv promovat
ca model pentru restul lumii? Conform acestui studiu, se pare că da.
Ce implicaţii
putem specula, din acest studiu, privind valorile?
Este evident că ţările care la ora actuală promovează antivalorile se vor afla într-o
poziţie minoritară la nivel mondial privind influenţa politică şi economică.
Este deci posibil şi ca trendurile actuale, care acordă puterilor economice
contemporane un avantaj în fasonarea şi direcţionarea valorilor la nivel
mondial, să fie inversate.
Dar România? Este clar că progresul economic al României depinde de situaţia ei
demografică. Studiul este foarte indulgent privind România. România anului 2012
are doar 19 milioane de locuitori. În 38 de ani foarte probabil că România va
avea cu mult mai puţini locuitori decît are astăzi. Deci, premiza studiului
HSBC privind România este şubredă. Pe de altă parte, dacă ne dorim o Românie
puternică din punct de vedere economic, influentă politic la nivel european şi
internaţional, ştim ce trebuie să facem – să ne rezolvăm precara situaţie
demografică. Aceasta se poate face doar prin încetinirea radicală a ratei
avortului la români şi atingerea unui excedent demografic susţinut pînă în 2050.
Aceasta este datoria fiecărui cetăţean.
AFR: Textul integral al studiului HSBC
poate fi accesat aici: https://www.research.hsbc.com/midas/Res/RDV?ao=20&key=hCmm8WiQC0&n=317638.PDF
SCURT
COMENTARIU
Am fost
dintotdeauna şi rămîn circumspect faţă de astfel de estimări pe termen lung.
Oricît de corecte ar fi datele şi metodele întrebuinţate, estimările nu pot fi
valabile decît dacă realitatea ar evolua liniar şi cuminte în cadrele actuale:
fără cataclisme de proporţii (cutremure, accidente nucleare etc.), fără
războiae (zonale sau mondiale), fără revoluţii interne, fără modificări ale
graniţelor sau fără noi agregări statale (de genul scontatelor “State Unite ale
Europei”) şi, desigur, cu “complicitatea” lui Dumnezeu, Care ar urma să se
poarte – în cazul de faţă, măcar pentru patru decenii – ca un Deus otiosus, lăsînd istoria “de capul
ei”.
Să presupunem însă
că toate aceste condiţii ideale ar fi îndeplinite. Este situaţia României una
liniştitoare, cum pare să rezulte la prima vedere din raportul respectiv? Nici
vorbă! Să ai 19 milioane de locuitori în 2010 şi tot atîţia după 40 de ani e o “stagnare”
echivalentă cu regresul. Mie mi se pare însă – cum remarca şi AFR (care, în
paranteză fie spus, se cam joacă cu noţiunea de “Lumea a Treia” şi cu cea de
“valoare”) – că “studiul este foarte indulgent privind România” şi că “premiza
studiului HSBC privind România este şubredă” (ca dovadă, alte estimări recente,
româneşti sau străine, avertizează asupra pericolului ca în 2050 să rămînem doar
cu vreo 15 milioane de locuitori, dacă nu se schimbă rata actuală a naşterilor
şi a avorturilor şi dacă nu creşte media actuală a duratei de viaţă).
Studiul HSBC
vorbeşte fatalmente în abstractul cifrelor. El se referă la numărul de
locuitori, dar nu şi la identitatea lor etnică. Or, dacă astăzi românii sînt
încă majoritari în ţara lor, nu la fel vor sta lucrurile în 2050, în măsura în
care se vor perpetua tendinţele actuale: atunci elementul majoritar vor fi
ţiganii, cu consecinţe fatale asupra mentalităţii, culturii, civilizaţiei,
priorităţilor socio-economice, stratificării profesionale şi “imaginii”
României în lume. Aparent va fi vorba de aceeaşi ţară şi de acelaşi popor, dar
în realitate se va produce o adevărată mutaţie identitară, practic echivalentă
cu ieşirea din istorie a neamului românesc şi a tradiţiei lui legitimante.
România va ajunge, de facto, ţara
rromilor, nu a românilor (chiar dacă românii vor rămîne cea mai numeroasă
dintre… minorităţi).
Creşterea economică
de 3-5% e şi ea o abstracţie statistică. Coborînd abstracţia în realitate,
întrebarea de bun-simţ este: 3-5% în raport cu ce? Într-o ţară bogată, să zicem
Germania sau Elveţia, chiar în condiţiile unui regres economic de 3-5%,
populaţia o va duce mai bine decît într-o ţară săracă, dar cu progres economic
în acelaşi procent. Se vede de altfel chiar din raportul HSBC că tendinţa
ţărilor bogate este mai degrabă stabilitatea (categoria stable) decît creşterea (care, în paranteză fie spus, e
semnificativă în cazul lor şi numai într-un procent minimal, de sub 3%). O
creştere de 3-5% în raport cu o mizerie nu înseamnă mare lucru, ci doar o
subzistenţă cenuşie, cu aripile retezate.
Dar disoluţiei
interne a unei Românii ţigănizate şi abia (între)ţinute pe linia de plutire i
se adaugă perspectiva ca în coastele sale să crească două state mult mai
puternice (demografic şi economic) – şi care cu cît vor fi mai puternice, cu
atît vor fi mai incomode: Ucraina şi Serbia. Cu o Ucraină în creştere vom avea
mari probleme (inclusiv teritoriale) dacă vom rămîne în urma ei şi dacă vom
continua politica externă iresponsabilă a ultimelor decenii. Nici o “mediere”
europeană şi nici un “scut” euro-atlantic nu vor fi de ajuns spre a ne salva de
propria noastră nimicnicie.
Sigur că,
principial vorbind, vrednicia unui popor, dacă are şi sprijinul lui Dumnezeu,
poate răsturna, în cîteva zeci de ani, orice statistici şi previziuni, mai ales
într-o ţară atît de favorizată prin resursele ei naturale. Dacă, dinamizaţi şi
coordonaţi de o clasă politică şi de o elită intelectuală responsabile, românii
ar face, fiecare, începînd de mîine, ce trebuie şi cum trebuie, atunci în 2050,
sfidînd toate calculele hîrtiei, am putea fi nu 19, ci 29 de milioane, cu o
creştere economică de peste 5%, cu o altă “imagine” europeană şi cu o altă
conştiinţă de sine, mult peste Serbia şi Ucraina. Avem, măcar potenţial, elita
politică şi intelectuală care să însufleţească şi să gestioneze, în mod cinstit
şi responsabil, energiile creatoare ale unui popor astăzi complet “ieşit din
priză”? Şi mai are acest popor, într-o majoritate decisivă, ambiţia şi
disponibilitatea lucrătoare de a se redresa din mers şi de a duce mai departe o
istorie “de 2000 de ani”, ca stăpîn de drept – nu ca slugă furăcioasă – în
propria ţară? Fi-vom vrednici pînă nu va fi prea tîrziu? De vom fi fost sau nu,
o vor simţi pe pielea lor copii, nepoţii şi strănepoţii noştri, peste 40-50 de
ani, cînd noi vom fi ajuns demult oale şi ulcele. Şi vor fi îndreptăţiţi să ne
judece după cum merităm.
Răzvan CODRESCU
din păcate - sau, paradoxal, poate din fericire - fenomenul nu e românesc, ci european. În campania prezidenţială din Franţa s-a pus intens problema riscului schimbării populaţiei Franţei, aşa cum ştim problema e acută şi abordată şi în Olanda, Anglia... în fine, în mai multe ţări. Dacă noi avem problema cu ţiganii şi sporul lor natural de libărci, ei au cu imigraţia, în special musulmani negri, urmată de sporul acestora, similar cu al ţiganilor. Deci au o dublă problemă (ceea ce nu înseamnă că n+o vom avea şi pe aceasta, în curând). Spun: din nefericire, pentru că substanţa Europei se va pierde, în ritmul ăsta şi fără o intervenţie divină, evident.
RăspundețiȘtergereSpun din fericire, pentru că amploarea fenomenului ar putea răsturna, la nivel european, nu românesc, corectitudinea politică şi lumea asta paralelă în care trăiesc elitele politice mondiale ar putea dispărea. Nu de tot, dar nu ar subzista în actuale formă.