Pagini

vineri, aprilie 06, 2012

«OCULTA SE GRĂBEŞTE RĂU DE TOT…»

SUMARUL BLOGULUI



ATENŢIE!

Oculta se grăbeşte rău de tot. Soarta subsolului românesc pare pecetluită. Faza este finală, cu MRU la cârmă. Nu mai au timp şi nici disponibilitate să aştepte sau să disimuleze. MRU trebuie să-şi îndeplinească sarcina trasată. Ieri, Fundaţia “Gojdu”, azi resursele. Determinarea se poate observa şi din discursul dur al premierului Ungureanu la adresa lui Ponta – într-o emisiune, nu întâmplător, la Hurezeanu. De altfel, reacţia lui Victoraş a fost, cum era de aşteptat, cam molatecă, şi asta pentru că, probabil, tonul premierului şi gazda emisiunii au transmis clar că ăsta este ordinul de afară, de “sus” (sau de Jos?). Ştie şi Ponta, de aceea se opune doar de formă.
Ieri s-a produs demisia incomodului ministru al Mediului, Laszlo Borbely, după discuţii repetate cu şeful guvernului şi cu Băsescu. Ofensiva a început însă de marţi, cu primul ministru invitat de Hurezeanu la Irealitatea. Premierul a apărat atunci privatizarea “CUPRUMIN”, motivând că ar fi existat două astfel de încercări şi în 2008, în timpul guvernării liberale, sub Vosganian (care însă a negat imediat aceste informaţii, spunând că această companie nu ţinea de Ministerul Economiei, pe care el îl conducea în 2008), ambele, nereuşite, deşi preţul propus pentru privatizare ar fi fost sensibil mai mic decât cel obţinut astăzi. Şeful Executivului s-a pronunţat apoi vehement împotriva mentalităţii păstrate din anii '90 – zice el – de “nu ne vindem ţara!”.
Miercuri, DNA a cerut Parlamentului ridicarea imunităţii ministrului Mediului – o reluare a scandalului de vara trecută. Demisia de joi a venit firesc, căci Băsescu a declarat încă din iunie 2009 că va suspenda orice ministru cercetat penal. Borbely (sprijinit de UDMR) şi-a reafirmat nevinovăţia, dar nu a acuzat o motivaţie politică. A făcut-o (dar timid, parcă cu frică şi fără revoltă) Ponta: “Intuiesc că este vorba despre o răfuială internă, probabil i s-a arătat pisica sau probabil că este vinovat că nu a eliberat o autorizaţie de mediu. Ştiţi care (cea pe care o vrea domnul Băsescu). Cea cu aurul, nu?”.
Ministrul Mediului Laszlo Borbely a declarat recent că proiectul Roşia Montană pare a fi o poveste fără sfârşit. “E un basm în limba maghiară – Povestea cocoşului roşu, care nu se termină niciodată, tot reîncepe. Cred că şi cu Roşia Montană e la fel. După părerea mea, evident, va trebui luată o decizie. Dacă dai o licenţă în 2000, e o slăbiciune din partea Guvernului şi a autorităţilor să tărăgăneze 12 ani”, a spus ministrul.
Opoziţia ministrului faţă de cianură şi faţă de exploatarea de la Roşia Montana datează demult. Probabil însă că au pus capac şi ultimele sale declaraţii legate de exploatarea gazului de şist. Deşi a semnat acordul pentru explorare, el a spus că nu va acorda autorizaţia de mediu pentru exploatare, dacă se va demonstra că există pericole.
Acuma, noi putem presupune de ce Borbely şi tot UDMR-ul devin ecologişti înfocaţi când este vorba de exploatarea aurului din Apuseni, deşi au tăcut mâlc când “Chereştoi” chelea munţii Harghitei: probabil speră că odată şi odată regiunea aceea, laolaltă cu toată Transilvania, va fi dirijată, oficial, din vest, iar atunci nu ar mai fi o problemă cu avizul de mediu. Dar asta este o altă discuţie.
Oricum, astăzi se perfectează tratatul cu canadienii pentru “CUPRUMIN”, cu premierul – interimar (cum altfel?!) la Mediu.

Mihail ALBIŞTEANU


Text preluat, cu îngăduinţa autorului, de pe blogul d-lui Mihail Albişteanu.

6 comentarii:

  1. Atentie la ce? Nu sta toata lumea, de dimineata pana seara, cu ochii lipiti de televizor? Mai e cineva in tara asta care nu stie cum merg treburile? Este evident ca unora nu le pasa de Rosia Montana. Dar un cetatean "viu" si activ ce instrumente are la indemana pentru a influenta deciziile mai marilor zilei? N-are. Nu i-a mai ramas decat sa stea "atent"! Si?

    RăspundețiȘtergere
  2. Dacă ar fi destui cetăţeni "vii" şi "activi" (două calităţi pentru care nu e suficient să te uiţi la televizor), atunci simpla lor "atenţie" şi disponibilitate de a reacţiona ar fi cel mai redutabil "instrument" împotriva abuzurilor mafiote ale puterii.

    RăspundețiȘtergere
  3. Haideti sa nu ne imbatam cu apa rece ca asta facem de 22 de ani! Cetatenii activi si carora le pasa (multi, nu putini) nu au parghii democratice solide prin care sa influenteze si chiar sa sanctioneze actul guvernamental (de stat sau local). Nici macar un referendum nu e suficient. S-a votat pentru parlament unicameral si a ramas povestea in coada de peste. Cetateanul roman e apatic pentru ca nu-si poate exprima optiunea politica decat la urna, din an in Paste.

    RăspundețiȘtergere
  4. Tot eu: Avem o problema legata de Putere. Cine are puterea in Romania? Poporul, partidele sau guvernantii? Puterea este a poporului. Guvernantii sunt simpli slujitori.
    Dupa parerea mea chestiunea Rosiei Montane trebuie ridicata la Curtea Constitutionala pentru simplul motiv ca guvernul se opune intreselor poporului care detine cu adevarat puterea. Acest lucru se poate face prin reprezentantii poporului in Parlament. Daca nici ei nu vor sa actioneze atunci cetatenii pot face singuri acest demers.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ni se spune ca puterea e a poporului, dar de fapt poporul nu are nici o putere! La putere se perinda conglomerate ale aceleiasi clici respingatoare care se regrupeaza dupa imprejurari, continuandu-si de fapt politica destructiva. Iar poporului i se spune mereu ca e de vina! E de vina ca nu a votat cu cine trebuie- indiferent cu cine ar fi votat. Daca nu se duce la vot, fiind scarbit, e de vina ca ...ar fi dezinteresat. Daca se duce, orocum nu se schimba nimic, pleaca "ai nostri", vin "ai nostri". Ce e de facut?

    RăspundețiȘtergere
  6. Păi... ar fi trei soluţii:

    1) Retragerea din istorie (la mănăstire sau în pustnicie, văzîndu-şi fiecare de mîntuirea sa, dar rugîndu-se şi pentru ceilalţi).

    2) Vorba poetului (dar în alt sens, mult mai tragic): "Să ne mutăm în altă ţară..."

    3)Ideal şi (mă tem) utopic: "Ultima soluţie: altă revoluţie!" (dar nu altă revoluţie decît cea din 1989, cînd numai revoluţie n-a fost, ci altă revoluţie decît cea comunistă, în prelungirea căreia agonizăm pînă azi).

    (Creştini fiind, nu luăm în calcul soluţia sinuciderii, care unora li se pare cea mai la îndemînă.)

    RăspundețiȘtergere