SARMALE ÎN DOVLEAC
pentru Crăciun şi Anul Nou
Ingrediente:
500 de grame de carne de porc grasă
500 de grame de carne de vită
200 de grame de slăninuţă afumată (tăiată felii)
2 verze murate
2 linguri zdravene de untură de porc
1 cană de orez
3 cepe
2 ardei graşi
1 ou
1 lingură boia de ardei dulce (opţional, pentru gusturi ardeleneşti)
1 linguriţă de chimen măcinat
2 linguri de cimbru uscat
3 roşii
5 linguri de pastă de tomate
sare
piper
sare
piper
Pregătire:
Dacă folosiţi o oală de lut, şi bine ar fi să o faceţi, pregătiţi oala corespunzător. Înainte de folosire, oala se scufundă pentru o jumătate de oră în apă rece.
Umplutura:
Tăiaţi carnea de porc şi pe cea de vită în bucăţi mari şi tocaţi-o. Spălaţi orezul în cîteva ape reci. Scurgeţi-l.
Curăţaţi cepele, îndepărtaţi cotorul cu seminţe al ardeilor. Tocaţi ceapa şi ardeii mărunt.
Topiţi untura într-o cratiţă adîncă (să încapă toată umplutura).
Adăugaţi ceapa şi ardeiul tocat şi sotaţi-le pînă se înmoaie.
Adăugaţi orezul şi amestecaţi-l bine pînă devine translucid.
Adăugaţi chimenul măcinat, boiaua de ardei şi rumeniţi-le uşor cu ceapa, orezul şi ardeii.
Luaţi craţiţa de pe foc şi adăugaţi carnea tocată. Amestecaţi bine compoziţia, încorporaţi o lingură de cimbru, asezonaţi cu sare şi piper.
După ce amestecul s-a răcit, încorporaţi oul.
Construcţia:
Tocaţi o farfurie de varză din frunzele mai groase. Decojiţi şi tocaţi roşiile.
Aşezaţi un pat de varză fin tocată pe fundul dovleacului.
Adăugaţi şi cîteva feliuţe de slăninuţă.
Aşezaţi cîte o foaie de varză în palma deschisă, puneţi cîte o lingură de umplutură şi rulaţi: răsuciţi pentru a obţine nişte rulouri, pe care le închideţi la capete ulterior, introducînd capetele dinspre exterior spre interior.
“Clădiţi” sarmalele în oală, în straturi succesive, intercalate pe alocuri cu roşii tocate şi felii de slăninuţă pe margine.
După ce aţi terminat, acoperiţi sarmalele cu restul de varză tocată, roşii tocate, bucăţele de slănină şi o lingură de cimbru uscat (ideal ar fi o crenguţă).
Fierberea:
Porniţi cuptorul.
Introduceţi dovleacul la cuptor.
Fierbeţi sarmalele timp de vreo 4 ore.
Opriţi focul şi lăsaţi oala să se răcească timp de cîteva ore.
Scoateţi oala şi introduceţi-o la rece, într-o cămară sau pivniţă săpată în pămînt, şi lăsaţi-o să se odihnească pînă a doua zi.
Cele mai bune sarmale sînt cele de a doua zi (consumate la o zi după fierbere), reîncălzite.
Sarmalele se servesc fierbinţi, cu pîine sau mămăligă, smîntînă grasă şi ardei iute.
Cum s-ar defini sarmaua?
Vis înaripat al verzei ce-l avu cît a durat
somnul lung metamorfozic în butoiul de murat...
Potpuriu de porc şi vaca, simfonia tocăturii,
imn de laudă mîncării, înălţat în cerul gurii.
O cochetă care-şi scaldă trupu-n sos şi în smîntînă
şi se înfăşoară-n varză ca în valuri de cadînă.
O abilă diplomată ce-a-ncheiat o strînsă ligă
c-o bărdacă de vin roşu şi-un ceaun de mămăligă
Oponentă din principiu şi un straşnic adversar
pentru tot ce e dietă sau regim alimentar.
Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată
ce te-mbie cu mirosuri de slănină afumată.
Locatară principală, ţine-n spaţiu, tolerate,
perle de piper picante, boabe de orez umflate.
O prozaică-nnăscută, cum s-o prinzi în prozodie,
că, de cînd e lumea, porcul n-a citit o poezie?!
Un aducător de sete, de bei vinul cu ocaua.
Iată-n cîteva cuvinte cum s-ar defini... sarmaua !!!
2012 LA MULŢI ANI! 2012
Urasc sarmalele de parca n-as fi roman, dar de data asta chiar ca mi-a lasat gura apa!
RăspundețiȘtergereM. B.
Ce mai vremuri, ce mai vin,
RăspundețiȘtergerece mai mistice sarmale!
Mata ce-ai de Halloween
în dovleacul dumitale?
ODA SARMALEI e suprema iluminare a romanului nascut poet!
RăspundețiȘtergereLa mulţi ani!
RăspundețiȘtergereÎl voi trăda pe Păstorel, în favoarea homarului...
@ Vania
RăspundețiȘtergereSă dea Dumnezeu să fie, măcar pentru tine, Anul Homarului.
În ce-l priveşte pe Păstorel, nici el n-o ducea, pezevenghiul, numai cu sarmale...
Domnule Răzvan Codrescu,
RăspundețiȘtergere,,La mulți ani!” de două ori(azi...). Să aveți un an bun!
Cred că este o premieră această postare pe blogul dumneavoastră care, dincolo de seducătoarea priveliște culinară, mai mai că ne-a creat și iluzia miresmelor din aburul bucătăriilor de odinioară, dar ne-a și descrețit frunțile așa... ca de sărbătoare.
Calde salutări,
C.N.
Mai bine să prisosească decît să nu se-ajungă, mai ales că semne bune anul n-are.
RăspundețiȘtergereÎmi veţi îngădui să vă mulţumesc o singură dată, dorindu-vă la rîndul meu, din toată inima, un an cît mai bun cu putinţă şi mulţi ani mai buni decît el. Iar sarmaua să stea în cinstea care i se cuvine!
@ Razvan Codrescu
RăspundețiȘtergereDragul meu, ce-ti veni?! Din cite stiu eu, tie nu-ti prea plac sarmalele...
Ei, pe blog mai e şi puţină joacă...
RăspundețiȘtergereŞi pe urmă nu-i chiar adevărat că nu-mi plac deloc sarmalele, După reţeta lui Păstorel, aş hali tot dovleacul.
Nu-mi place, ce-i drept, un anume fel de sarmale pe care îl practică astăzi la noi gospodina majoritară: cu un singur fel de carne, cu grăsime puţină şi cu orez mult, fără condimentele potrivite (calitativ şi cantitativ), fierte prost în vase de tablă smălţuită sau de inox, iar uneori servite cu iaurt în loc de smîntînă şi cu infracţiunea aceea bulgaro-română de ardei iute care nu e iute...
Altfel spus, îmi place sarmaua (chiar dacă nu i-aş scrie ode), dar detest antisarmaua comunistă şi postcomunistă, care este produsul generalizat al mahalalelor şi satelor pauperizate, asumată în urmă şi de unii care cred că mănîncă mai sănătos dacă strică reţetele tradiţionale. Mînce-şi ei sarmalele lor şi să fie sănătoşi, ca să împărăţească lumea!
(Nu mai aduc vorba de lez-majestatea sarmalelor de post.)
Foarte frumos :)
RăspundețiȘtergereMultumesc