Chiar de praznicul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, la Librăria Sophia din București, a avut loc lansarea noii cărți a teologului și etnologului Costion Nicolescu (n. 1946): Foc de tabără cu Hristos înviat la malul mării (Ed. Sophia, București, 2021). Cum se vede încă de pe copertă, titlul cărții (care este și al unuia dintre capitole) are temeiuri evanghelice (Ioan 21, 9) și iconografice (icoana de pe coperta 1 a fost anume făcută de maestrul Ion Grigorescu, dar pe coperta 4 regăsim și protomodelul de acum mai bine de trei veacuri, așa cum poate fi aflat la Biserica Doamnei). Volumul este alcătuit din texte publicate în ultimii ani în presa noastră creștină, în diferite volume colective sau ca prefețe la cărțile altor autori; țin însă la un loc de parcă ar fi fost anume scrise pentru arhitectura acestui volum mărturisitor și s-ar cere unul pe celălalt, într-o succesiune organică, de vademecum duhovnicesc și paideic.
Niciodată n-am regretat mai mult că nu am putut fi prezent la o lansare. Nu doar pentru că autorul mi-e unul dintre oamenii cei mai dragi cu care mi-a fost dat să fiu contemporan, dar și pentru că volumul reprezintă una dintre cele mai frumoase sinteze ale vieții creștine din cîte am citit vreodată. O carte scrisă cu buna cumpănire a competenței teologice, dar departe de orice scolasticism sau didacticism, minunat altoită pe „viul vieții”, pe firescul mereu prospăt al trăirii personale și comunitare.
Poarta de intrare în „frumusețea Ortodoxiei” este mărturisirea pură și simplă a faptului fondator al vieții creștine; „De ce merg la biserică”. Pusă „sub pecetea Crucii”, cu bucuriile și cu suferințele ei, viața devine slalom printre minunile Domnului, iar „duhul sărbătorii” o punctează și o transfigurează, de la Naștere la Înviere, în veghetoarea strălumină a Duhului Sfînt. În cer mijlocesc pentru noi îngerii și sfinții, iar pe pămînt preoții, părinții duhovnicești, dar și artiștii care se învrednicesc de harul „frumuseții care va salva lumea”, de dialogul cu Dumnezeu și cu eternitatea prin slove și icoane. Totul capătă sens mîntuitor și ne cheamă de la ospățul vieții la ospățul Învierii, de la trăirea „entuziastă” a clipei la trăirea apoteotică a Veșniciei.
A fost o vreme cînd, într-o lume structurată pe Credință și pe Tradiție, omul descoperea și experimenta dimensiunea mistică a vieții chiar în mediul lui ambiant. Astăzi, în tîrziul apocaliptic al lumii noastre, tinerii sînt puși de multe ori în situația de a descoperi esențialitatea mistică a vieții abia pe cale livrescă, dar „întîlnirea cu Sfînta Duminică” rămîne mereu posibilă, la răs-crucea tainică dintre Pămînt și Cer. La această răs-cruce de taină se așază și Costion Nicolescu cu cartea lui – „tinerețe fără bătrînețe” a „iubirii care nu se trece”.
Răzvan CODRESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu