ULTIMA VESTE TRISTĂ DE LA PARIS

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

DANA KONYA-PETRIȘOR,

ÎNTRU VEȘNICĂ POMENIRE

S-a stins în spital, la Paris, în vîrstă de 83 de ani, o aleasă figură a aristocrației românești, doamna DANA KONYA-PETRIȘOR, ultima descendentă a ilustrei familii a Negruzzeștilor (ea se amuza s-o numească „trib”), din 1973 soția profesorului, scriitorului și fostului deținut politic Marcel Petrișor (pe care pînă deunăzi l-a vegheat, bolnav, la Voluntari și la București, unde și-ar fi dorit să se întoarcă cît de curînd, dar nu i-a mai fost dat). Amîndoi au purtat din greu crucea comunismului, fiecare în felul său. Dacă Marcel Petrișor a stat peste 12 ani în temnițele regimului (a se vedea mai ales romanul memorialistic „Cumplite încercări, Doamne!”. Din Casimca Jilavei în Zarca Aiudului, Ed. Manuscris, Pitești, 2017), Dana Konya-Negruzzi a îndurat din plin prigoana de dincoace de gratii (a se vedea mai ales însemnările memorialistice tîrzii: Dana Konya-Petrișor, De pe mal de Prut, pe malurile Senei, Ed. Junimea, Iași, 2014). Studiile a apucat să le înceapă la Şcoala de Fete „Sfîntul Iosif” (şcoală de maici, nemțească), dar accesul la şcoli mai înalte fiindu-i interzis, din pricina „originii nesănătoase”, a urmat o şcoală profesională de construcţii (şi chiar a profesat apoi în domeniu), pentru ca abia tîrziu să se poată înscrie la Fa­cultatea de Filologie (ar fi vrut la Drept, dar acolo criteriile politice de admitere erau mult mai severe). Familiei i s-au confiscat proprietățile, fiind dată afară și din propria casă din București, pe care n-a reușit s-o recapete decît printr-o conjunctură fericită, cea a vizitei la București a lui Charles de Gaulle (mai 1968), care-l avea în suita sa și pe un Leon Negruzzi. În 1986 a ales calea exilului în Franța (unde Marcel Petrișor a refuzat s-o urmeze: „Nu plec din România nici dacă plouă cu acid sulfuric!”). După 1989, a revenit periodic în țară (așa cum și Marcel Petrișor a petrecut multă vreme la Paris), și-a redobîndit o parte din proprietățile familiei și a făcut, mai ales la Iași, importante donații culturale. Tot acolo aveau să-i apară, la Editura Junimea, cele două cărți dinspre amurgul vieții („Ştiţi... nu sînt scriitor, sînt doar un om care a simţit nevoia de a descîlci un pic nebănuitele iţe ale memoriei”): De pe mal de Prut, pe malurile Senei, în 2014, și Hai-hui prin lumea lui Dumnezeu, în 2016. Și-a iubit din tot sufletul țara și „a durut-o România” pînă la capăt (e memorabilă și relevantă relatarea întîlnirii cu „apostatul” Cioran: „Îmi amintesc unica mea întrevedere cu Emil Cioran. Recunosc că interesul pentru prietenul său Petre Ţuţea era profund şi sincer. Dar, după ce i-am dat toate detaliile despre acesta, au urmat două ore de monolog prin care cel mai mare stilist francez a încercat să mă convingă că, orice s-ar întîmpla, la Roumanie est un pays foutu (România este o ţară terminată). Mi-am promis solemn că n-am să mai repet niciodată experienţa şi nu l-am mai vizitat. Văzînd ce se întîmplă acum în ţara noastră, ajung să-mi spun că bătrînul sceptic nu era chiar nebun...”). Întoarsă la Paris să-și rezolve anumite probleme de sănătate, s-a stins, lucidă pînă în ultima clipă, pe 16 martie 2021 (și încă nu se știe dacă va fi înmormîntată în Franța sau va fi adusă în țară).

Să ne rugăm pentru odihna sufletului ei și ca Dumnezeu să-l mîngîie și să-l întărească pe Marcel Petrișor (aflat încă pe patul de suferință)!

Răzvan CODRESCU

UPDATE 18 MARTIE: S-a stabilit că va fi îngropată în țară, în cursul săptămînii viitoare, la Cimitirul Ghencea Militar, alături de părinții ei.