AMICUS PLATO, SED...
Un frate al meu în Hristos, de ceva vreme implicat în politică și ajuns parlamentar, se supără pe mine pentru că îmi permit să-i critic public pe circarii și ipocriții aciuați prin partidul în care este membru.
Mă scoate din lista de prieteni virtuali de pe Facebook și probabil mă adaugă la „index”-ul partidului cu „dușmanii de clasă”.
Grozavă este puterea politichiei...
Chiar credea fratele meu că voi trece sub tăcere mizeriile ipocrite comise de colegii lui de partid, numai pentru că el îmi este frate în Hristos? Chiar credea fratele meu că voi ingurgita propaganda ieftină și manipulatorie la care se dedau unii dintre colegii lui de partid, în numele unor idealuri pe care le am în suflet de-o viață?
Oare așa de puțin m-a cunoscut fratele meu...?
Eu mi-am pus în pericol preoția, liniștea familiei mele, asumîndu-mi să mărturisesc ceea ce am considerat că este folositor pentru a transmite oamenilor învățătura Bisericii și pentru mîntuirea mea. Am suferit consecințe dureroase din partea administrației bisericești...
Dacă mi-am asumat să port această cruce, credea fratele meu că voi tăcea și nu voi reacționa la priveliștea tristă a compromiterii unor idealuri sfinte de către niște impostori buni de gură?
Cu mare durere sufletească trebuie să-i reamintesc fratelui meu o vorbă veche și înțeleaptă:
Amicus Plato, sed magis amica veritas!
Pr. Marcel Răduț SELIȘTE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu