Iubirii dacă urma am să i-o
prind cîndva,
nu voi cruța nici lațul, nici
lancea, nici săgeata,
dar voi vîna-o singur și
nicidecum cu ceata,
și pielea i-o voi pune, ca
pe-un trofeu, sub șa.
Iar dacă niciodată de urmă nu-i
voi da,
voi blestema-o groaznic pe
limba mea, șireata,
să i se strîmbe gura și să îi
cadă pleata,
ca-n veci să nu mai poată-nșela
pe cineva.
În locul ei voi pune un vis
frumos și pur,
de-al cărui drag m-oi bate cu
dracii și cu zmeii
și înalța-voi turle de cîntec
în azur.
Iar cerul de mi-o face de alte
raiuri parte,
nu șarpelui pleca-voi urechea,
nici femeii,
ci doar Atotiubirii de dincolo
de moarte.
Răzvan CODRESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu