Iubirea ta-i minunea cea mai
mare
din cîte sînt sau ar putea să
fie,
cînd lumea-ți bate cuie-n cruce
ție
de două mii de ani
fără-ncetare.
Prea mult ar fi și sfînta ta
răbdare
la cît ne batem joc de veșnicie,
dar tu te vrei morțiș iubire
vie,
ce-i una-n toți și-ntreagă-n
fiecare.
Chiar sfinți să fim, vreodată
pe măsură
să îți răspundem, Doamne, n-am
putea,
ci-abia păstrăm un rest de rugă
pură
să ne plătim păcatele cu ea…
Ar
dăinui smintita ta făptură
de
n-ai fi bun pe cît e ea de rea?
Răzvan CODRESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu