Nu a rămas nimic să nu-ți fi
spus
din ce iubirea-a tîlcuit în
tine,
dar tot mai strîmtă haina ei
îți vine
și simt că visul trage spre
apus.
De tine plin ca altădată nu-s,
nici tu nu crezi ca altădată-n
mine,
iar dacă-n poală vremea ne mai ține,
e doar o taină-a milelor de
sus.
De prea tîrziu ne temem amîndoi
și căutăm scăpare în cuvinte,
dar parcă rîd cuvintele de noi.
Cu ce-am greșit, păcătuind de
moarte,
cînd toate-n noi păreau așa de
sfinte?
Ce greu i-e firii crucea să
și-o poarte!
Răzvan CODRESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu