A-L ispiti pe Dumnezeu cu bună știință, a-L „obliga” să îți sară în ajutor este un lucru grav. Însă a-L ignora cu desăvîrșire este și mai grav.
Nu facem acum pe zmeii să ne aruncăm în raza de acțiune a unui strașnic strănut în metrou, nici să cădem în brațele unui întreg cămin de bătrîni doar pentru a demonstra că „nu e nimic periculos în asta”. Nici nu vom săruta icoana de pe tetrapod, cu toții, în șir indian.
Dar nici nu putem sta complet pasivi, inerți, așteptînd pogorăminte de la aytollahul situațiilor de urgență, Raed Arafat. Dacă ar avea o inteligență profesională mai ascuțită și un simț al realului ceva mai bine articulat, ar putea găsi formule elegante de viețuire sanitară, safe, în preajma sfintelor altare. Dar nu dă semne că ar face-o. De ce? Pentru că reintrarea în normal înseamnă și reintrarea lui în poziția de slujbaș mediu, cu ifose pierdute de guvernator sanitar.
Hai, domnule, pune-ți mintea la contribuție, găsește soluția bună pentru toți! Încetează acest penibil joc de glezne cu păreri proprii și bufeuri de expert! La fel și ceilalți „decidenți”...
Răzvan BUCUROIU
Precum bine aţi sugerat... in România nu avem decidenți.
RăspundețiȘtergereAvem doar nulităţi din categoria "yes-man".
Aceştia, fără nici un fel de reţinere, pupă pantoful de la Apus sau bocancul de la Răsărit.
Gândire şi atitudine demne de un preşedinte:
https://www.youtube.com/watch?v=pYk4ZaeVJtw
Nu am văzut aşa ceva în România, după 1989.