La orizontul relaxării treptate a vieții sociale în
Europa, dar nu numai, cred că putem să riscăm cîteva concluzii premergătoare.
Așadar, referitor la România:
1. Ce sare mai întîi în ochi, orbitor (vorba scriitorului),
este calitatea mizerabilă a lidership-ului, a conducătorilor noștri vremelnici.
Indiferent de poziție, cam toți au arătat că au o înclinație stranie către
totalitarism, că nu ar refuza un joc democratic cu sumă nulă, că, la rigoare,
pot suspenda principii, drepturi și libertăți fundamentale, invocînd
indisciplina (reală) a unei populații isterizate de o media penală.
2. Vechile și persistentele slăbiciuni ale statului, puse
în evidență de „oazele” anomice din cadrul unor comunități specifice, au ieșit
și mai mult în evidență. Concret, dai amendă nesimțită unui bătrîn că a întîrziat
la cumpărături peste ora permisă, dar asiști neputincios la umilirea organelor
de ordine. Direct și simplu, statul este varză. Cu o sumedenie de servicii, nu
avem coerență. Fiecare vrea să se facă util și își pun unii altora piedici,
dorind să iasă în evidență. Ticăloșie sistemică, tipică tovarășilor.
3. Ca la vreme de război, nici acum nu au lipsit corbii
care au făcut volute insistente peste cadavrul bugetar al statului. Nu este
deloc întîmplător apelul unor înalți funcționari ca, după criză, să nu fie
întrebați despre modul cum au făcut achizițiile. S-a furat și se fură ca în
codru. De la echipamentele de protecție la medicamente, de la rezervele de stat
la amenzile disproporționate, s-a profitat cu cinism. Inclusiv în următoarele
săptămîni, se va putea observa forțarea prețurilor la raft, criza devenind
scuza ideală pentru speculă.
4. Înclinația totalitară s-a văzut cel mai limpede în
planurile de separare a „bătrînilor” de restul societății. Ce minți bolnave au
putut gîndi așa ceva? Să fie România un teren propice de experimentare a noii
eugenii sau prostia diriguitorilor insondabilă? Indiferent de răspuns, la scară
istorică, cele spuse sau propuse zilele acestea vor intra în memoria socială, dînd
măsura reală a ticăloșiei unei elite incapabile să acționeze coerent, uman,
constructiv.
5. Acuzată și hulită, Biserica Ortodoxă Română și-a
confirmat rolul, verificat în istorie, de coloană vertebrală a națiunii. Cu cîteva
excepții, ierarhia nu a știut ce și cum să comunice, fapt care se va reflecta
în raporturile de autoritate de după. Prin implicarea socială însă, la firul
ierbii, Biserica a fost prezentă și eficientă. A dat bani, mulți bani, a mîngîiat
de la distanță și a ținut moralul. Membrii ei s-au validat ca fiind cetățeni cu
valoare adăugată. Inclusiv în diaspora, prin comunicare și prezență, Biserica
nu și-a abandonat fiii și fiicele. S-a rugat pentru toți și a încercat, în
condițiile date, să nu piardă pe nimeni.
6. Media, iarăși, cum spuneam, penală. Un spectacol de
isterie și morbiditate. Fără pauză. 24 din 24. Nu este, pe viitor, permis să
mai fie tolerată maniera „jurnalistică” de menținere a tensiunii sociale, de
exacerbare a fricilor personale. Dacă vrem să învățăm ceva din criza actuală,
trebuie reașezat complet peisajul mediatic. Licențele trebuie reînnoite după
criteriile gestionării unei situații grave. Or, la acest capitol, cu excepția
(la limită) a TVR, toate celelalte, dar chiar toate, cad.
7. O tăcere asurzitoare în aceste săptămîni:
intelectualii. De regulă vocali, partizani, moralizatori, directorii de opinie
au dispărut, s-au refugiat în scorburile supraviețuirii personale. Cu două-trei
excepții, mulțumesc Andrei Pleșu, vocile cetății și-au luat vacanță. Au lăsat
terenul liber pe care, din plictis, golanii, gen Caramitru jr, au jucat după
pofta inimii mingea, au înjurat, au scuipat semințe și au lipit guma de bancă.
Ce spectacol!
8. Una peste alta, cu economia la pămînt, cu prețul
petrolului la minime istorice, după ce, sper, că s-a înțeles că nu poți avea în
China fabrica lumii, este de așteptat să se tragă consecințele obligatorii
care, într-o criză viitoare, să ne permită decizii mai bune.
9. Singura mea preocupare, omenește vorbind: realegerea
lui Trump.
Pr. Radu PREDA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu