Pagini

▼

miercuri, aprilie 08, 2020

INTERMEZZO LIRIC: ORATORIU




Din cînd în cînd și Dumnezeu ne lasă,
să știm ce-ar fi pămîntul fără el,
dar vine iar, de ne rugăm cu zel,
la noi, de parcă s-ar întoarce-acasă.

Și nu-i vreodată lumea mai frumoasă,
cu cîte poartă-n cîrcă, fel de fel,
decît atunci cînd nu-i de lipsă cel
care-a făcut-o și de ea îi pasă.

De-aceea, cînd cădem sub vreo urgie,
ca rugăciunea leac mai mare nu-i,
căci Dumnezeu, în sfîntă mila lui,
mereu e grabnic de-ajutor să fie
și iartă, pîn’ la cel din urmă cui,
că-l răstignim de cîte ori învie!
Răzvan CODRESCU
la

Un comentariu:

  1. Anonim11/4/20 12:27 p.m.

    Multumesc Domnu' Razvan....
    De cand v-am descoperit (blogul) revin o data, de doua ori pe saptamana fiindca stiu ca daruiti din inima nu cuvinte ci traire vie pentru a ne impartasi, soborniceste cu Adevarul inteligibil si emotionant... cuvant de suflet...
    Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere