AU DREAPTA
CREȘTINĂ CONSERVATOARE
ȘI STÎNGA
PROGRESISTĂ
ACEEAȘI OPȚIUNE
PRO-OCCIDENTALĂ?
Opțiunea pro-ooccidentală face parte firească din
concepția celor din România care vor o dreaptă conservatoare. Cu toate acestea,
poziția pro-occidentală nu poate fi considerată marker-ul definitoriu de
diferențiere. Nu această poziție în sine deosebește conservatorismul național
de stînga progresistă. Stînga progresistă de la noi (USR-istă) se declară ea
însăși pro-occidentală.
Ca atare, trebuie spus apăsat și repetat: chiar dacă
ambele au o opțiune pro-occidentală, acest lucru nu înseamnă automat că tabăra
conservatoare și cea progresistă din România înțeleg unul și același lucru prin
Occident și Europa. Viziunea conservatoare despre direcția pro-Occident,
pro-Europa, este o viziune substanțial diferită de cea a progresiștilor.
Progresiștii vor „o țară ca afară” în sensul în care ei
admiră stadiul (pe care conservatorii îl consideră deviant) al actualului model
occidental promovat de elite culturale și politice din țări membre UE sau din
Statele Unite ale Americii.
Din punctul de vedere al conservatorismului, nu
Occidentul multikulti este un model
de urmat. Nu societățile occidentale trecute la faza de nouă inginerie socială,
difuză și silențioasă, sub presiunea ideologiei de gen, a freudo-marxismului
reprezintă pentru conservatori ținta demersurilor politice de viitor.
Progresismul își dorește o Europă decreștinată, chiar
atee, fără nici o referință la tradiția milenară formatoare a
iudeo-creștinismului. Referința progresistă este Europa văzută ca experiment
futurist de tip Star Trek, un univers
tehnomorf și transumanist, un univers fictiv asemănător cu idealul „societății
fără clase” și cel al „dispariției statului” la care visa Karl Marx în Manifestul communist.
Atașamentul conservatorismului național față de Europa și
de Occident este unul critic și selectiv. Ar trebui ca cei ce se consideră
conservatori creștini să își facă din opțiunea pentru o nouă constituție a UE,
în care să fie obligatoriu menționate rădăcinile creștine ale Europei, un
obiectiv crucial pentru care ar trebui să militeze în anii ce vin. Pînă acum,
un asemenea obiectiv cultural și politic a fost considerat o cauză pierdută. Și
e doar un exemplu de cauză abandonată iresponsabil de creștin-democrația
europeană. Pe terenul decepționant al promisiunilor morale, politice și sociale
neonorate de creștin-democrații europeni au crescut ciulinii populismului atît
de plăcut Moscovei.
În măsura în care detestă eurofobia isterică a
populiștilot și a extremei drepte acefale, în măsura în care ia distanță față
de euro-entuziasmul tîmp al progresiștilor, conservatorismul național ar trebui
să adopte o poziție euro-realistă.
Bogdan George
RĂDULESCU
NOTĂ ELECTORALĂ:
Gruparea pro-rusească din România nu mai are nici o șansă
la prezidențiale. Ca atare, Washington-ului îi este indiferent dacă în România
iese varianta A pro-occidentală sau varianta B pro-occidentală. În ambele
situații, americanii sînt mulțumiți. Poate de aceea nu au preferințe prea
accentuate pentru un anume candidat sau pentru un altul. În ambele variante,
interesele strategice lor sînt conservate. Ceea ce nu e rău deloc. Problema
este că nouă nu trebuie să ne fie indiferent ce versiune pro-occidentală cîștigă
și are pretenția de a „schimba” România. (B.G.R.)
Autorul textului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu