Cu sărăcia casă bună fac
de cînd mă știu, dar uneori îmi
vine
să-i rîd în nas și să mă dau cu
cine
m-ar face-o clipă mai puțin
sărac...
Nu să vorbesc, ci mai curînd să
tac
mi-ar fi, în sărăcia mea, mai
bine,
căci lumea minte cîte spui le
ține,
dar dacă taci, ești multora pe
plac...
Mi-o fi aceasta mintea de pe
urmă?
Și dacă da, nu-i oare prea
tîrziu,
cînd tot ce-am fost din zi în
zi se curmă?
O viață-avem și cale-ntoarsă nu
e:
oricît s-ar crede visu-n noi de
viu,
se stinge-ncet, ca flacăra-n cățue...
Răzvan CODRESCU
Foarte frumos :)
RăspundețiȘtergere