Săptămîna aceasta e săptămîna homosexualităţii în
România, iar mai şi iunie sînt lunile homosexualităţii în lumea occidentală.
Cine s-ar fi putut gîndi, doar cu o generaţie în urmă, că am putea ajunge şi la
acest punct în istorie? Evenimentele care deja au loc în Bucureşti legate de
săptămîna homosexualităţii vor culmina sîmbătă cu aşa-numita
„paradă a diversităţii”,
care, aşa cum explicăm mai jos, ar fi mai potrivit denumită „parada confuziei sexuale”.
Eticheta „parada diversităţii”
e un eufemism de import occidental, care camuflează adevărul pe care
nimeni pare că nu mai vrea să-l spună: cei care demonstrează pentru „diversitatea
sexuală” demonstrează, de fapt, pentru confuzia
sexuală. Confuzia sexuală nu e de celebrat şi nici nu merită ritualul public
anual la care sîntem martori de mulţi ani în Bucureşti. Iar anul acesta şi în
Timişoara. Şi tot anul acesta a avut loc prima paradă a confuziei sexuale la Cernăuţi,
la care au participat aproximativ... zece persoane, sub supravegherea a mai
bine de zece jandarmi. Cei din Cernăuţi spun că cei zece care au defilat nu ar
fi fost localnici, ci veniţi de
prin alte oraşe.
Dezorientare
sexuală
Mai şi iunie
e sezonul paradelor homosexuale în Europa, America şi alte zone ale lumii. Din nou, străzile marilor oraşe vor fi
inundate de homosexuali şi de prietenii acestora,
presa va fi de partea lor, propaganda homosexuală va fi la
înălţime, mass-media vor exagera numărul participanţilor, ni se
va spune că homosexualii sînt victime ale discriminării şi că discriminarea şi
violență împotriva homosexualilor sînt acţiuni zilnice,
perpetuate de restul lumii. Grupuri de oameni îmbrăcaţi în culori
stridente vor scanda şi cere „căsătorii”
între persoane de acelaşi sex, dreptul homosexualilor de a adopta copii, de a
dona sînge, de a fi reprezentaţi în Parlament sau chiar
în ierarhiile bisericeşti, de a li se recunoaşte „contribuţia” la mersul societății. Vor fi îmbrăcaţi mai mult sau mai
puţin decent. Vor fi vulgari, mai mult sau mai puţin. Vor fi obsceni, mai mult
sau mai puţin. Se vor săruta în stradă. Vor țipa.
Prin toate acestea, vor căuta să transmită un mesaj al confidenței, veseliei şi fericirii. Dar unul care înşală, aşa cum de fapt face
întreaga maşinărie propagandistică a homosexualilor.
România nu va
face excepţie de la acest ritual anual. Pe 22 iunie e programat marşul
homosexualităţii în Bucureşti şi media
din România, ca
de obicei, va promova marşul, va lamenta „discriminarea”
împotriva homosexualilor, va arăta „faţa umană”
a homosexualităţii, va promova agenda homosexualilor. Ne va acuza de homofobie,
de ură faţă de homosexuali, de îngustime de minte. Toate acestea, adică
şi parada, şi propaganda mediatică, pe banii Uniunii Europene,
a unei Uniuni Europene pe moarte, care trăieşte, în prezent, de pe banii
viitorilor ei copii şi nepoţi. Dacă va mai avea copii ori nepoţi. Căci avortul
şi homosexualitatea nu produc. Doar distrug. În acest context al „celebrării” anormalităţii homosexuale, media din România va ignora cea mai tristă realitate a vieţii homosexualilor: sufletele lor goale.
E posibil ca
anul acesta președintele Iohannis şi delegaţi din partea USR să
participe la marşul homosexual, d-l Dan Barna
deja declarînd recent că e pentru legalizarea căsătoriilor între homosexuali.
Va fi o implicare tristă din partea lor, care va camufla şi mai mult vieţile
triste şi dezorientate ale celor care țin să se
identifice ca nefiind heterosexuali.
Luna aceasta,
cotidienele lumii scriu pe larg despre marşurile homosexuale şi arată poze cu fete tinere, fericite, zîmbitoare, copii vopsiţi pe față în culorile curcubeului şi alte imagini care caută să denote confidență, fericire şi o viaţă împlinită. Printre aceste
mesaje, ascunse cumva devederea publicului, sînt şi titluri de
articole şi studii care discută realitatea vieţii cotidiene a
homosexualilor: tristeţea, confuzia, depresia, înclinaţia spre suicid,
alcoolismul şi alte manifestări de acest gen.
Sănătatea
mintală
a
homosexualilor
O spunem de
ani de zile şi o spunem din nou azi: nu există „orientare
sexuală”, ci, dimpotrivă, se poate vorbi mai bine despre „dezorientare sexuală”, ba chiar despre „dezordine
sexuală”.
Săptămîna
trecută a fost publicat „cel mai mare studiu privind sănătatea mintală
a tinerilor LGBTQ”. Studiul a inclus 25.896
de respondenţi ne-heterosexuali şi a fost făcut de Fundaţia
Trevor Project din New York. Concluziile lui îngrijorează (studiul
îl puteţi citi aici):
Conform
studiului, 39% dintre tinerii homosexuali s-au gîndit
în mod serios să se sinucidă în anul precedent studiului; 71% dintre ei au fost
trişti ori deznădăjduiţi cel puţin două săptămîni în anul precedent; 66% dintre
ei au declarat că prietenii lor le-au sugerat să-şi schimbe comportamentul
homosexual; 71% dintre ei se simt discriminaţi; 76% dintre ei declară că
atmosfera politică din America îi deprimă; şi 87% dintre ei au avut nevoie de consiliere
cu cineva care le „înţelege”
problemele.
Curios, de asemenea, e că tinerii participanți la sondajul care a stat la baza
studiului au raportat, în total, peste „100 de orientări sexuale
diferite” şi „peste 100 de identităţi sexuale diferite”! Atenţie: nu mai e vorba de doar două orientări
sexuale ori două identăți de gen,
ci de peste 100!!!
Boli
transmisibile
Pe 6 iunie, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a publicat un studiu conform
căruia în fiecare zi se produc peste un milion de infecţii cu boli venerice
la nivel global (detalii aici). Acest număr include însă infecţii
cu doar patru (4) tipuri de boli venerice: clamidia, sifilis, tricomania şi
gonoreea. Anual se produc peste 376 de milioane de noi infecţii cu aceste boli
venerice. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătății, 4% din întreaga populaţie a lumii e
infectată cu una dintre aceste boli venerice. Majoritatea
acestor boli se transmit prin relaţii intime neheterosexuale. De asemenea, tratamentul medical al acestor boli devine tot mai dificil,
aceste infecţii devenind tot mai rezistente la antibiotice şi necesitînd
descoperirea altor medicamente care să le trateze.
Avantajele
familiei
şi relaţiilor
sexuale naturale
Tot luna
aceasta, The Institute for Family Studies din Charlottesville, Virginia, a
publicat un studiu privind impactul religiei asupra satisfacţiei personale,
inclusiv satisfacţia sexuală (detalii aici).
Concluziile sînt cele ce erau de aşteptat: religia are un impact pozitiv.
Concluzia principală a studiului este că men
and women who share an active religious life enjoy higher levels of
relationship quality and sexual satisfaction compared to their peers în secular
or less / mixed religious relationships. They also have more children and are
more likely to marry („bărbaţii şi femeile care au o viaţă
religioasă activă se bucură
de o calitate mai ridicată a relaţiilor dintre ei şi o calitate mai ridicată a
satisfacţiei sexuale în comparaţie cu cei din lumea seculară ori în relaţii
religioase mixte. Ei au şi mai mulţi copii şi sînt mai predispuşi să se
căsătorească”).
Vaticanul
respinge
ideologia de
gen
Pe 10 iunie, Vaticanul a publicat un material important care respinge ideologia de
gen. Este un semnal bun pentru societatea confuză din punct de vedere sexual în
care trăim. Documentul e intitulat, sugestiv, Male and Female He Created Them: Towards a path of dialogue on the
question of gender theory în education („Bărbat
şi femeie i-a creat El: spre un dialog privind ideologia de gen în educaţie” – detalii aici).
Cîteva
concluzii
E cert că
fiinţele umane nu se nasc într-o stare de confuzie sexuală. Dacă ele s-ar naşte
cu o „orientare sexuală” diferită de cea naturală, procentul
acestor persoane ar fi, mai mult sau mai puţin, acelaşi de-a lungul întregii
istorii a omenirii. Faptul că procentul persoanelor care ajung să se
identifice ca fiind ne-heterosexuale diferă pe categorii de vîrstă, sex, nivel de
educaţie, rasă şi venit denotă, mai mult decît orice altceva,
că această identitate e una artificială – o modă, un stil de viaţă, o simptomă
a unei dezorientări sexuale ori chiar a unei confuzii sexuale. Cum altfel se explică
faptul că, de exemplu, în statul Massachuestts,
în 20 de ani, între 1998 şi 2018, procentul tinerilor identificați ca fiind ne-heterosexuali a crescut de 7 (şapte) ori, de la 2,5 la 16%? Ori că, dacă în anii ‘90 doar 0,6 pînă la 0,8% din
respondenţi întreţineau relaţii sexuale doar cu persoane de acelaşi sex, în
2018 4,5% se identifică drept ne-heterosexuale?
Este imposibil ca, la nivelul raţiunii, să admitem că procentul persoanelor care s-ar
naşte ne-heterosexuale ar creşte vertiginos de la 2,5% în 1998 la 16% în 2018,
ori de la 0,6% la 4,5% în doar o generaţie de oameni!
Concluzia nu poate fi alta decît că identificarea
ne-heterosexuală e o modă, un capriciu, o frivolitate tranzitorie,
care scade ori chiar dispare cu vîrsta.
Educaţia
sexuală e cel mai important factor care generează confuzie sexuală la copii şi adolescenţi. Mass-media le cîntă în strună celor care suferă de confuzie
sexuală. Vedetele cinematografice îi încurajează pe tineri să se identifice ca fiind ne-heterosexuali.
Confuzia sexuală începe devreme în viaţa fiinţei umane şi continuă pînă la
moarte. Începe încă înainte de grădiniţă, cînd minorii încep să se uite la
desene animate, apoi se extinde în grădiniţă,
unde e promovată de educatoare, de învăţători în şcolile elementare, de
profesori în licee şi în universităţi, iar în societate de mass-media, de legiuitori, politicieni, tribunale,
judecători, Hollywood şi chiar de unele denominațiuni religioase.
Nu e deci de
mirare că incidența identităţii ne-heterosexuale e mai ridicată la adolescenţi şi tineri
şi că scade cu vîrsta. E contagioasă. Pornografia îşi are şi ea rolul ei nefast
în crearea de confuzie sexuală la copii, tineri şi adulţi. Nu putem trece cu
vederea nici instituționalizarea căsătoriilor homosexuale, care nu îşi au nici un rost şi cauzează confuzie şi dezordine în
minţile copiilor. În plus, pentru tineri, şi mai ales pentru adolescenţi,
e cool să fii „anormal”, să fii gay, să îţi schimbi
sexul biologic şi, în general, să fii „diferit”
de ceilalţi. Dar poate cei mai vinovaţi şi cel mai decisiv factor sîntem noi,
generaţia adultă şi părinţii care am trecut – şi încă trecem – cu vederea deteriorarea moravurilor şi
a instituţiilor care garantează fiecărui individ echilibrul şi sănătatea
sexuală: familia şi căsătoria naturală.
ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, București
Tel. 0741.103.025; Fax 0318.153.082
office@alianta-familiilor.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu