Tu, care singur ești fără păcat
din cîți în trup s-au perindat vreodată
pe-acest pămînt din fașă blestemat,
milos să fii, nu drept, la judecată!
De-ar fi dreptatea, Doamne, să ne bată,
stingher ai sta în raiul tău uitat
și crucea ta, oricît de-adevărată,
n-ar fi decît un vis la scăpătat.
Tu mult ne-ai vrut, și liberi peste toate,
dar moartea-i tot ce noi am izbutit
din darul tău dumnezeiesc a scoate,
rîvnind dulceața fructului oprit,
încît prin noi căzutul înger poate
să-ți dea cu tifla că te-ai răstignit.
Răzvan CODRESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu