Treziți din visul unui neam sărman,
ce-a dăinuit, dar nu și-a dat măsura,
ne scoatem astăzi la mezat făptura
și tot mai mici rămînem, an de an.
Am obosit de noi ca de o boală
și nu mai sîntem vrednici de nimic,
decît s-o luăm, cu sufletul calic,
spre alte zări, lăsînd ograda goală.
Ne plîng de milă plaiurile toate
și ni se-ntorc strămoșii în morminte,
dar numai bunul Dumnezeu mai poate
s-aprindă-n noi vreun rest din cele sfinte
și să ne dea, chiar și tîrîți pe coate,
întîiul dor și cea din urmă minte.
ce-a dăinuit, dar nu și-a dat măsura,
ne scoatem astăzi la mezat făptura
și tot mai mici rămînem, an de an.
Am obosit de noi ca de o boală
și nu mai sîntem vrednici de nimic,
decît s-o luăm, cu sufletul calic,
spre alte zări, lăsînd ograda goală.
Ne plîng de milă plaiurile toate
și ni se-ntorc strămoșii în morminte,
dar numai bunul Dumnezeu mai poate
s-aprindă-n noi vreun rest din cele sfinte
și să ne dea, chiar și tîrîți pe coate,
întîiul dor și cea din urmă minte.
Răzvan CODRESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu