„LUPTA CEA BUNĂ” A PĂRINTELUI IOAN IOVAN

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

În curînd, la Editura Lumea Credinței

Marii duhovnici români ai secolului XX s-au mutat rînd pe rînd la cer, iar noi rămînem datori, în fața generațiilor care vin, cu dreapta lor pomenire. Editura Lumea Credinței a căutat, după puterile ei, să răspundă acestei datorii de suflet, așa cum ne străduim, lunar, și în paginile revistelor Lumea Credinței și Lumea Monahilor.

În ultimii ani, am închinat volume comemorative părinților Adrian Făgețeanu, Arsenie Boca, Bartolomeu Valeriu Anania, Constantin Galeriu, Daniil Sandu Tudor, Dometie Manolache, Gavriil Stoica, Proclu Nicău sau Teofil Părăian (i-am înșirat aici în ordine alfabetică).

Cartea de față reprezintă un portret „în oglinzi paralele” al altuia dintre marii duhovnici și mărturisitori români ai secolului XX, părintele Ioan Iovan (1922-2008), duhovnicul vechii obști a Vladimireștilor, cel ce a supraviețuit prigoanelor comuniste și a trecut apoteotic la cele veșnice în vatra mănăstirească de la Recea.

Cei trei autori – Marius Vasileanu (antropolog), George Enache (istoric) și Ion Marian Croitoru (teolog) – lămuresc, pe baza unei documentații exhaustive, controversele legate de viața și lucrarea părintelui Ioan, a cărui figură patericală ne provoacă, parcă mai vie ca oricînd, la „lupta cea bună” cu noi înșine și cu veacul, în duhul dreptcredincios și dreptmăritor al „iubirii care nu se trece”.

Sperăm din toată inima să refacem, treptat, întreaga galerie a marilor noștri duhovnici din secolul trecut, încredințați că pilda lor rămîne pururi lucrătoare și că pentru rugăciunile lor Dumnezeu ne rabdă nedesăvîrșirile în acest tîrziu al istoriei.

Răzvam BUCUROIU